3,103 matches
-
ce se întindea de la Marea Nordului la Marea Neagră, de reluarea ofensivei în Moldova, de cucerirea Basarabiei. Se îmbătase atâta de propriile lui vorbe, încât, adresându-se mamei, așezată în fotoliul din față, netezindu-și barba cea lungă, cu ochii ridicați în extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mofturi. Câteva secunde de tăcere, apoi un spot publicitar. O pastă de dinți minune, recomandată de toate asociațiile medicilor stomatologi (fără clienți, rosti, amuzat) și o periuță care nu dădea randament decât, bineînțeles, în compania acelei paste cu ingrediente magice, extazul unei danturi perfecte, înfiptă în gingii sănătoase. Iată mariajul perfect, pasta și periuța de dinți, forever young, aplauze, puteți săruta mireasa, tăiați tortul, oare ce poate însemna luna lor de miere și ce poziții sexuale ar putea fi utilizate? Gândurile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
catastrofă“ după dezbaterea cu Traian Băsescu și cum îi explica lui Stelian Tănase, care se oferea să-l antreneze gratis pe candidatul PSD, că Geoană a luat „m... cu hidrantul“. SOV trăiește în zilele turului doi momente de agonie și extaz. Asistă și se îngrijește de nașterea noului președinte al României ca de propriul său copil. În ultimele zile de campanie, Vântu se roagă, știind bine cu cine are de-a face, să nu rostească vreo prostie majoră, „vreo prostie din
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Ema într-o rochie dreaptă și lungă, dintr-un material înflorat, prea colorat să facă impresie. Curtea vecinei Scarlat, împodobită cu hârtie colorată și multe baloane, găzduia o aglomerație gălăgioasă de oameni eleganți și bine dispuși. Inima Luanei era în extaz. Înnebunită după muzică, își făcu loc printre perechi și începu să danseze. Simțea îmbinarea sunetelor cu sufletul. Mișcarea pașilor împlinea bătăile inimii. Confundată cu această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Stăteau în pat lipiți unul de altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau sau își vizitau prietenii din Tudor. Continuau să meargă la sălile de sport, la concerte și foarte rar, numai când se impunea, o vizitau pe mai în vârsta doamnă Escu. Când Luana avea ore după-amiaza, el venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărbătorit reușita într-un cadru larg, alături de familii și prieteni, cunoscuți, mai mult sau mai puțin apropiați, într-o atmosferă de sărbătoare care le-a adus împlinirea și tihna binemeritată. Numele lui Andrei Robu era pe buzele tuturor. Bariu, în extaz, vorbea întruna despre el și-i arunca, peste paharul de vin, cu subînțeles: Ai grijă să nu te îmbeți. La brațul lui Ștefan și în prezența familiei Darie, Luana trăia unul din cele mai fericite momente ale vieții ei. Încununarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și leoarcă de sudoare. Fiecare dintre ei a făcut profeții și a rostit fraze din sfintele scripturi în limbi pe care cu siguranță nu puteau să le știe. Păreau să vadă ceva de nevăzut, căci ochii le erau sorbiți de extaz. Unul dintre cei care făcuseră profeții a spus ceva despre mine. - Longobardul care nu e longobard va trăi la curtea unui rege; regele va avea două paturi nupțiale și două domnii și, între prima și a doua domnie, longobardul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Încep să-i Înțeleg. Probabil aceeași senzație pe care am avut-o eu În dimineața când m-am trezit În patul lui Jean-Claude și al lui Jacqueline o au toți drogații care se trezesc la realitate după o noapte de extaz. Probabil că, Într-adevăr, cel mai sigur ar fi să plec fărĂ să mă uit Înapoi. Dar asta mi se pare un fel de amânare a confruntării directe cu răul. Poate că acum am șansa de a ajunge În sfârșit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o lovi cu piciorul pe Otsumi, care dormea alături, pe rogojină, iar când aceasta , speriată, țipă, Hiyoshi răcni: — Hachiman! Hachiman! Hachiman! Sărind de pe rogojină, se trezi Într-o clipă și, cu toate că mama lui Îl liniști, rămase mult timp ca În extaz, pe jumătate treaz. — Are febră. Arde-i niște praf moxa pe gât, o sfătui Yaemon. Mama lui Hiyoshi răspunse: — Nu trebuia să-i arăți sabia aia, nici să-i spui povești despre strămoșii lui. În anul următor, În casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prețioase. Gândindu-se la sora lui din Nakamura, slăbănoagă și palidă la față, privea aburii ridicându-se din tăvile ospătăriilor și-și dorea să-i fi putut cumpăra și ei ceva. Sau, trecând prin dreptul unui bătrân spițer, privea În extaz pungulițele cu plante medicinale și-și spunea: „Mamă, de ți-aș putea da eu asemenea doftorii, pun prinsoare că-n curând te-ai face mult mai bine.“ Nelipsită din visurile lui era dorința de a Îmbunătăți viața mizeră a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
altor femei, care fie numai candoarea, fie Își dădeau aere. Unii ar fi putut-o găsi cam slăbuță, dar era Învăluită În parfumul florilor de câmp Într-o noapte cu lună. Simțurile agere ale lui Tokichiro fură Învinse; căzuse În extaz. — Mai dorești o ceașcă? Îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu? Îl beau câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu sticla lăcuită de sake În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Împreună mâinile, În rugăciune. Fumul negru din Washizu și Marune sfredelea cerul ca un rug funebru. Oamenii priveau În tăcere. Nobunaga se uită un moment În zare, apoi, deodată se Întoarse, bătu cu palma În șa și strigă, aproape În extaz: — Suntem În data de nouăsprezece. Această zi va fi comemorarea morții mele, ca și a morții voastre. Ați avut solde mici, iar astăzi vă Întâmpinați soarta ca luptători fără a fi cunoscut măcar o dată norocul. Trebuie că acesta e destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
DE PE MUNTELE KURIHARA Muntele Kurihara, situat lângă Muntele Nangu, nu era foarte Înalt și părea un copil cuibărit lângă părintele lui. „O, ce frumos e!“ Când se apropiară de pisc, până și Hideyoshi, care nu era defel poetic, intră În extaz, uimit de sublima frumusețe a soarelui tomnatic, care cobora la orizont. Acum, Însă, mintea i se concentra asupra unui singur gând: „Cum l-aș putea face pe Hanbei să devină aliatul meu?“ iar acestuia Îi urmă, curând, un altul: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
stranie liniște. În noaptea de culoarea cernelii indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, În timp ce frunzele uscate se Învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? Întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea În gol. Ascultau, aproape În extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, Împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
construcție, de la cherestea și până la mobilier, erau contribuții din partea seniorilor provinciali care se convertiseră la creștinism. Aș dori să văd cum țineți cursurile, anunță Nobunaga. Presupun că toți copiii sunt aici. Auzind ce voia Nobunaga, preoții aproape că intrară În extaz și-și spuseră unii altora ce onoare le făcea vizita aceea. Neluându-le În seamă sporovăiala, Nobunaga urcă, grăbit, treptele. Aproape În panică, unul dintre preoți alergă Înainte În clasă și-i informă pe elevi despre neprevăzuta inspecție a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sale culegeri (Chemări, 1955) cu lirismul lui St. O. Iosif. [...] T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu porțelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi. Extazul este frânat cu infinite precauții, confesiunea capătă un limbaj mai obiectiv din aceeași frică de expunere totală, din teama poetului de a vorbi în tonuri prea înalte despre lucruri atât de delicate. EUGEN SIMION SCRIERI: Chemări, București, 1955; Versuri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Blake creația este fundamentata de către Los prin legarea lui Urizen în timp: "în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen/ [Los] Lega oră de oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an,/ În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se exprimă Blake: "mîngîiat fu Urizen să vadă/ Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al lui Urthona întocmind orele sub greaua-i mîna, 180 Zilele și anii, în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen Lega oră de oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an, În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona. Dar Enitharmon, în nori învăluita, tare se jeli, căci pe cînd Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]