10,854 matches
-
fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aer sau sub Pământ. E drept că aveam puterea multiplicării atenției și înregistrării pe computerul deja existent, cadou dintr-o anterioritate necunoscută, a tot ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este însăși adevărul. Sigur, știi cum am luat împreună lecții de dans, maeștrii fiind noi înșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și ale tuturor bălților de la Plaja Lipovenească și a celor de vizavi, dintre Smârdan și Măcin, ajungând până aproape de Jurilovca, însemnând cu același semn toate bornele kilometrice, indicatoarele, troițele și cumpăna fântânilor părăsite la intersecții, precum și pe stâlpii podgoriilor supraetajate. A vrut să meargă mai departe spre mare, dar s-a trezit cine știe cum în plină iarnă. Cu o clipă în urmă era toamnă, mâncam struguri și scriam cu sângele boabelor Any pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc, de unde, ascunși într-o fântână părăsită, au țâșnit pe furiș într-o noapte Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-au dus la Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privirile mulțimii, se pierdea În alte lumi. Nu adia nici o boare de vânt. Acea parte de luncă, era cultivată invariabil cu grâu și cu lucernă. Cele două culturi erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la urechea lui Va aceleași vorbe cu Înțeles tainic pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai ales de scumpa povară din spatele său, povară ce abia se mai putea ținea În șă, și ar fi căzut de câteva ori dacă n-ar fi intervenit mătușă-sa, speriindu-l de fiecare dată, cal și călăreț opriră la fântână cu gând să bea apă. „Calul” constată bucuros că nu mai avea cui da explicații deoarece jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a bănui consecințele imediate, „Ecaterino, vedete-aș moartă/Cu dric la poartă și cai mascați!”, Victor a sărit ca un leopard, avea o față transfigurată și amenințătoare, plină de o furie oarbă și a răcnit de s-a auzit până la Fântâna Moșneagului: Taci, tâmpito! Să nu mai cânți acest cântec În fața mea pentru că În secunda următoare te trimit la Sauca, Împachetată și fără cap! A fost o clipă de groază pe care nici vinul nu a reușit s-o Îndulcească. Au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o voce tremurată: Mânzule, să te spele Maria pe picioare și să te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scos capul pe fereastră și ținut de Mamaia a explorat de la un capăt la celălalt și cu mult interes șarpele acela de fier, foarte lung, foarte mare și se Întreba: Cine-l trage pe șarpele ăsta mare cât drumu’ de la Fântâna moșneagului?! N-am văzut nici cai nici boi! Apoi, luminat de o mare descoperire, se lovi cu palma sa dolofană peste frunte și rosti În sinea sa, Încercând să-l imite cât mai bine pe Ionel când după căutări care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tuciurii ai Rediului, peste câmpurile cu porumb, vii și livezi care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu tot cu știuleți, din via din Fundu Săucii a obținut, după metoda olarilor, aproape o jumate de tonă de vin, care o vreme va fi unul recunoscut prin Împrejurimi, din cei patru ari de vie situați pe o coastă abruptă de lângă Fântâna lu Ștefârcă... o baniță de „poamî pentru mâncat șî pus pi pod” iar de pe sfoara de pământ de pe Ceia Parti, nimic; Îl lăsase să fie cultivat de bunica Ileana și Aneta. Victor muncea la oale, era inventiv și produsele sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a repezit la cloșca cu puișori. Victor a receptat semnalul diamantului său ca pe o nedumerire și a spus: Știi unde ne aflăm, mânzule? Pe Zare, dar mai Încolo nu mai știu. Ne apropiem de Blanaru, mai precis de satul Fântâna Blanarului, aici pe râpele acestea este Șapte draci... Sunt, nu ...este!, Îi tăie vorba Va Începând cu corectura și dârdâind de frică la gândul că la câteva sute de metri sunt șapte draci „negri cum Îi ...catranu ’, cu coarne, cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi făcea bine, mai accelera și schimba trapul cu galopul și-atunci fata Încerca să se țină cât mai strâns
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
perspectiva telepatică“. Într adevăr, numai intrând în telepatie cu Ion Avram am avea șanse să aflăm ce anume a vrut să ne comunice. FlecAreala ca filozofie Ionel Bandrabur s-a făcut remarcat în 1971 publicând un roman licențios și pitoresc, Fântâna iadului, care îl prezenta ‹ ca pe un posibil Boccaccio român. Agreabilul autor de atunci a început însă între timp să aibă veleități de filozof și a devenit antipatic. Volumul Paradisul evident - o filozofie pentru mine și pentru contemplativii care îmi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Bandrabur (născut în 1922, profesor de română și de franceză între 1957 și 1984 la Panciu, în prezent pensionar) este - am mai arătat asta - autorul unor cărți inegale ca valoare, cea mai bună rămânând prima pe care a publicat-o, Fântâna iadului, 1971. După cum reiese din luările sale de atitudine, scriitorul are despre sine o părere mai bună decât criticii literari, cărora obișnuiește să le prevestească o moarte în chinuri (provocată de o boală cumplită) dacă nu-l laudă destul. Asumându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
extatică pe care o afișează, îl lasă indiferent pe cititor. Se simte că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți în adjective / - tărâmuri imaginare ale spiralei!“ (Îndoielile șoaptelor) „Răsărim albi în cuvinte / și ne întristăm regăsindu-ne născuți / printre mugurii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu pădurea / pe iarbă m-am culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am tăcut cu sfială/ înlănțuit de simțuri / vrejuri pâlpâitoare.“ (Izvor) Ne frapează, de data aceasta, nu numai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu se lasă impresionat de ascendența poetului. ‹ Așa se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ușurez“, al căror echivoc ne lasă visători. Adevărul este că Beatrice Silvia Sorescu are multă sensibilitate și că uneori reușește să și-o valorifice, în versuri delicate: „Secera lunii / Taie lăstunii. / Seceră grâul, / Valuri ca râul. / Taie drumeagului / Drum la fântână, / O, ce putere / Are o lună! / Secera lunii / E pe pământ, / Taie suflet, / Taie gând.“ (Secera lunii) Ceea ce o face să nu ajungă foarte departe cu scrisul ei este faptul că ia totul în ușor, că se bazează prea mult
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mici deducții, totuși... Lumea se obișnuise să-l folosească la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că iar o scapi. Îhî. Omul pleca la fîntînă, punea găleata pe margine și cînd cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]