1,783 matches
-
antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică - cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe români în eroica postură jertfelnică de apărători ai civilizațtiei apuse nu trebuie să ne mire, în lumina faptului că cele mai fine și pătrunzătoare spirite ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trasă pentru derularea "proiectului prometeic" al comunismului (Durandin, 1998, p. 285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de cealaltă parte. Până în 1952, Stalin a tranșat disputa în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proiectului prometeic" al comunismului (Durandin, 1998, p. 285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de cealaltă parte. Până în 1952, Stalin a tranșat disputa în favoarea lui Gheorghiu-Dej, care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim - societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încurajat de programa școlară (pe care manualul o respectă formal), autoritățile statale au reacționat defensiv în momentul în care au conștietizat pericolul pe care o asemenea abordare deconstructivistă îl poate avea la adresa identității naționale. Totuși, chiar dacă prin interzicerea manualului Sigma facțiunea conservator-reacționară, exponentă a ortodoxismului istoriografic în spiritul naționalismului etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îndoială manualul de Istoria românilor redactat de S. Mitu et al. (1999), care prin abordarea sa provocatoare și neconvențională în raport cu tradiția consacrată a generat un scandal național soldat în cele din urmă cu retragerea manualului din circuitul școlar (Pârâianu, 2002). Facțiunea naționalist-tradiționalistă, deși a câștigat lupta cu manualul, a pierdut pe termen lung bătălia cu noua paradigmă critico-reflexivă a postnaționalismului ce a început a se configura simultan în avangarda reflecției istoriografice autohtone (Boia, 1997), cât și în ariergarda discursului didactic românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalist-tradiționalistă a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției naționale românești, care a devenit din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul în care trecutul a fost asumat, înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de fundamentaliști nostalgici, la care se adaugă categoria indivizilor care pozitivează fostul regim fără a aproba însă și ideea unei restaurări comuniste (contingentul de nostalgici pasivi). Nucleul dur al nostalgicilor, i.e., categoria indivizilor pe care am desemnat-o ca alcătuind facțiunea fundamentalistă a rezistenței nostalgice, reprezintă o pătrime din totalul indivizilor care apreciază pozitiv fostul regim. Selectând doar sub-eșantionul nostalgicilor (adică al indivilor care se raportează apreciativ față de regimul comunist) din valul 2004, distribuția răspunsurilor la întrebarea dacă ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cazul unui atac fizic. În ultimul secol, izolarea geografică a SUA a contribuit la protejarea lor împotriva unei invazii fizice. Spre deosebire de spațiul geografic, în spațiul cibernetic granițele naționale au o importanță redusă. Informațiile circulă continuu și lejer de-a lungul facțiunilor politice, etnice și religioase. Chiar infrastructura ce alcătuiește spațiul cibernetic - programe și echipamente - este globală în proiectare și dezvoltare, iar datorită naturii sale, vulnerabilitățile care există sunt la dispoziția întregii lumi, oricum și oriunde. 8.5.4.Reducerea vulnerabilităților în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
renegă pe șefi, și atunci cade sub stăpînirea unor "politicieni profesioniști" fără vocație [Berufspolitiker ohne Beruf], fără calitățile carismatice ale unui adevărat șef. În acest ultim caz, avem de-a face cu ceea ce opoziția din interiorul unui partid numește dominația "facțiunilor"". Un astfel de șef plebiscitar este actualul președinte al Țării. Context în care șansele apariției unor noi și adevărați lideri charismatici tind către zero, viitorul profesiei de politician nu este foarte limpede, nu era nici acum un secol, cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sau cooperarea regimului taliban cu terorismul internațional au fost simptome ale reacției antioccidentale/anti-globalizare, marcate prin sfidarea comunității internaționale sau mai bine-zis a convențiilor ce definesc relațiile internaționale actuale)". 242 Dacă mobilul inițial al războiului a fost conflictul deschis dintre facțiunile interne siriene, ulterior operațiunile militare ruse din Siria din ultimele luni ale anului 2015 (octombrie/noiembrie), dar și doborârea avionului rusesc de către Rusia (la 24 noiembrie 2015), care survolă spațiul aerian de la granița dintre Siria și Turcia reprezintă un incident
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care își numește cartea sa Posesie, poveste de dragoste. Contrastul între real și fictiv a fost diminuat nu numai de noțiunile postmoderniste asupra a ceea ce este clasificat (Barnes 1981:22) drept popularism epistemologic, însă și de apariția unui gen numit "facțiune", în care se pare că autorul spune: "Unele din lucrurile pe care le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și voi puteți să vă dați seama care sînt unele și care celelalte, însă eu nu vă voi indica exact
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și voi puteți să vă dați seama care sînt unele și care celelalte, însă eu nu vă voi indica exact". Probabil romanul Tăticul al lui Modjeska aparține acestei categorii. Incertitudinea generată de facțiune este folosită intens în ziarul ce apare săptămînal în Marea Britanie, Sunday Sport, unde informații fictive (e.g. "Descoperire: dovezi ale prezenței Super-Ligii în 3100 î.e.n.") sînt amestecate cu afirmații autentice plauzibile (e.g. "Nigel Mansell trebuie să-l întreacă pe Ayrton Senna
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la opere literare care urmează prea îndeaproape principiul lui Horațiu. Unii autori au fost pedepsiți de guverne care nu au acceptat faptul că nu ar fi existat nici o legătură între textul literar și lumea reală. În sfîrșit, apariția genului numit "facțiune" și a altor amestecuri similare de fictiv și real arată că autonomia discursului literaturii este subminată chiar de propriii săi practicanți. În acest capitol am ignorat minciunile intenționate pentru a ne îndrepta privirea, într-un mod care trebuie să fie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În societate (foști ambasadori, miniștri, parlamentari), cu expertiză În domeniul securității naționale și informațiilor. În cazul Norvegiei, membrii sunt desemnați de către Parlament, iar comitetul raportează Parlamentului. În Canada, membrii sunt desemnați de către primul ministru, după o consultare prealabilă cu liderii facțiunilor parlamentare, iar comitetul raportează ministrului responsabil care, apoi, raportează Parlamentului. Membrii celorlalte comisii sunt parlamentari (SUA și Argentinaxe "Argentina"), iar În alte cazuri sunt numiți de către primul-ministru, căruia Îi și raportează (Marea Britanie). Care variantă este mai bună: o comisie externă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
veto care pot influența deciziile viitoare. În plus, decuplarea alegerilor parlamentare de cele prezidențiale reprezintă o premisă a scăderii participării alegătorilor la procesul electoral. Strøm și Müller consideră că modul de organizare a partidelor (relația între nivelul central și diferitele facțiuni) reprezintă un factor important care influențează comportamentul politic și competiția. Competiția din interiorul partidelor conduce la localizarea (fragmentarea) partidelor și la sporirea puterii filialelor care aduc multe voturi în schimbul obținerii de avantaje provenite din exercitarea guvernării. Posibile motive ale scăderii
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
pot ivi în calea apariției unui nou partid. Dificultățile tehnice apărute în calea dezvoltării unui partid politic nu sunt însă singurele tipuri de probleme care afectează apariția unui partid. Capacitatea de a face față conflictelor interne și presiunilor venite din partea facțiunilor este un factor extrem de important care influențează comportamentul partidelor. Competiția din interiorul partidelor Unul dintre factorii relevanți ce pot influența comportamentul partidelor este impactul pe care-l au membrii și activiștii prin capacitatea de a influența decizia 17 partidului (democrația
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
activiștii prin capacitatea de a influența decizia 17 partidului (democrația internă) sau prin posibilitatea de a părăsi partidul ori de a reduce cantitatea de efort depus pentru realizarea scopurilor partidului 18. Un alt factor determinant pentru comportamentul partidelor este existența facțiunilor. Acestea pot afecta implementarea strategiei partidului pentru că ele nu respectă decizia centrală, ci se ghidează după interesele subgrupurilor. De asemenea, structura de stimulente a liderilor poate influența comportamentul partidului deoarece liderii sunt cei care ocupă anu mite poziții guvernamentale și
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
comportamentul partidului deoarece liderii sunt cei care ocupă anu mite poziții guvernamentale și au drept scop obținerea acestor poziții și a funcțiilor. Laver și Shepsle consideră că partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
și a funcțiilor. Laver și Shepsle consideră că partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
De asemenea, conform lui Strøm și Müller (1999), în cadrul partidelor, membrii au categorii diferite de stimulente: unii sunt preocupați de politicile partidului (activiștii ideologici), alții sunt mai degrabă interesați de obținerea puterii (activiștii fără ideologie). Schimbarea raportului de forțe între facțiunile unui partid/schimbarea liderilor poate conduce spre schimbări în ceea ce privește politicile partidului. Candidații pot să valorizeze succesul lor mai mult decât pe cel al partidului din care fac parte. De asemenea, charisma, relațiile personale ale candidatului sau considerente clientelare pot face
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]