4,085 matches
-
aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc, și vor să-ți ia viața. 31. Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mîinile, zicînd: "Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!" $5 1. "Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați în piețe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
asupra lui Iuda. 5. "Așa vorbește Domnul: "Auzim strigăte de groază; de spaimă, nu este pace! 6. Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele? 7. Vai! căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. 8. În ziua aceea, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea! 3. Veniturile lui erau grîul Nilului și secerișul rîului, aduse pe ape mari, așa că el era tîrgul neamurilor." 4. "Rușinează-te, Sidoane! căci așa vorbește marea, cetățuia mării: "Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete." 5. Cînd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului, 6. și vor zice: "Treceți la Tarsis, bociți-vă, locuitori ai țărmului! 7. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea. 5. Clocesc ouă de basilic și țes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă. 6. Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite, și în mîinile lor sunt fapte de silnicie. 7. Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți rămâne decât să aștepți. Oricum, numai de bună voie nu. E imoral! strigă burghezul. E nefiresc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne bucurăm în voie de mersul destul de prosper al negustoriei. După câțiva ani, femeia îmi muri în chinurile facerii, dând viață unui băiețel... După numai câteva luni, soarta mă lovi din nou, mai puternic. Plecat într-o zi cu fata la doctor în oraș, mi-am lăsat băiețelul în leagăn la soare, în curte. Doi porci din ogradă au răsturnat leagănul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îndoială, fiindcă a fost dictată secretarilor (exclus secretarelor, fiindcă ele au fost fufe dintotdeauna) de însuși Dumnezeu, stăpânul de necontestat al cerurilor și pământului, a văzutelor și nevăzutelor, a întâmplatelor și a celor încă neîntâmplate. Și am început cu cartea „Facerea” ca orice bun creștin care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Biblia continuă așa: La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar "lumina", bunăoară. Și pe vremea aceea cică Dumnezeu se numea "Elohim". Nu o spun eu ci așa se spune în textul ebraic vechi al cărții "Facerea". Textual (zic cei cunoscători), cuvântul "elohim" înseamnă "zei", și de aceea mi se pare destul de curios că Biblia îl numește așa pe un domn, care oricât de Domn o fi fost, era totuși cu desăvârșire singur în tot Universul. În
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la început informă, pustie, plină de umezeală, tot un fel de „talmeș-balmeș”. "Și pământul era fără chip și pustiu și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic. "Și a zis dumnezeu: «Să fie lumină!» Și s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3). Nu se precizează dacă era lumină naturală sau lumină de la „lampa lui Ilici” adică de la becul cu energie electrică, cu incadescență sau cu neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
servească măcar o cupă de ambrozie, imediat a trecut la o nouă etapă, „să despartă lumina de întuneric”. „Și a numit dumnezeu lumina ziuă, și întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi”. (Facerea, I, 5). Se pare că de pe vremea aceea durează obiceiul de a relua lucrările făcute de mântuială, precum asfaltările din zilele noastre, fiindcă în ziua doua moșneguțul cel pus pe treabă, s-a apucat să creeze... ce credeți? Iarăși cerul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cerului și a despărțit apele care sunt dedesubtul tăriei de apele care sunt deasupra tăriei. Și s-a făcut așa. Și a numit dumnezeu tăria cer; și a fost seară, și a fost dimineață ziua a doua" ziua a doua” (Facerea, I, 7―8). Se pare că lucrurile încep să se precipite și Dumnezeu își cam pierde din prevedere și merge orbește spre catastrofa creației sale, care a fost, omul. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o managerial, întâi pentru chestii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întâi pentru chestii de organizare, apoi pe la chindie a trecut și la creație. A despărțit până la prânz apele de uscat, „Și a numit Dumnezeu uscatul pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, I, 10). După cum se vede, moșul era de fiecare dată tare încântat de treaba lui, sărea într-un picior, scotea limba, făcea tumbe, că tot nu-l vedea nimeni, și se gândea siderat, cum naiba nu i-a dat în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am zis mai sus, pe la chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi ieșit! Mai ceva decât în era noastră, pedelistă. Și când până seara merii au crescut, dînd mere și nu altceva, dumnezeu iarăși și-a zis „că este bine. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a treia” (Facerea, I, 12―13). Și tot așa a creat bunul Dumnezeu zi de zi câte ceva, până când la urmă chiar în ziua a șasea să facă una boacănă de tot. Parcă dracul i-a luat mințile și l-a pus ca să creeze
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să simtă că "nu este decât o făptură" și, ca să folosim cuvintele lui Avraam când i se adresa Domnului, doar "pulbere și cenușă" (Facerea, 18, 27)*. Sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un ordin complet diferit de realitățile "naturale". Limbajul nu poate reda decât în chip naiv noțiunile de tremendum, majestas, mysterium fascinans, recurgând la termeni preluați din domeniul natural sau din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se așeze în "Centrul Lumii". Ca să trăiești în Lume, trebuie mai întîi s-o întemeiezi, și nici o lume nu se poate naște în "haosul" spațiului profan, care este omogen și relativ. Descoperirea sau proiecția unui punct fix - "Centrul" - echivalează cu Facerea Lumii; exemplele ce urmează vor demonstra cât se poate de limpede valoarea cosmogonică a orientării rituale și a construirii spațiului sacru. Pentru experiența profană, spațiul este, dimpotrivă, omogen și neutru; nu există nici o ruptură care să determine deosebiri calitative între
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Și a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu)" (Facerea, 28, 12-19). Simbolismul cuprins în expresia "Poarta Cerurilor" este deosebit de bogat și de complex: teofania consacră un loc prin simplul fapt că-l face "deschis" către înalt, adică asigură comunicarea lui cu Cerul, punct paradoxal de trecere de la un mod
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după Rig Veda (X, 149): pornind de la un nucleu, de la un punct central. Tradiția evreiască este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește pornind de la buric, Dumnezeu a purces la Facerea Lumii de la buric, și de aici s-a răspândit de jur împrejur." Și pentru că "buricul Pămîntului", Centrul Lumii, este Țara sfântă, Yoma spune: "Lumea a fost făcută pornind de la Sion."14 Rabbi ben Gurion spunea că stânca Ierusalimului "poartă numele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană repetă Facerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană repetă Facerea Lumii pornind de la un punct central ("buricul"). Tot așa cum Universul se desfășoară și se dezvoltă pornind de la un Centru și se întinde spre cele patru puncte cardinale, satul se constituie pornind de la o răscruce. În insula Bali și în unele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după părerea noastră, că imaginile exemplare se mai păstrează în limbajul și în clișeele omului modern. Ceva din concepția tradițională despre Lume mai rămâne în comportamentul său, deși el nu este întotdeauna conștient de această moștenire din vremuri străvechi. Asumarea Facerii Lumii Trebuie să subliniem de la bun început deosebirea radicală dintre cele două comportamente - "tradițional" și "modern" - față de locuința omenească. Nu are rost să mai stăruim asupra valorii și funcției locuinței în societățile industriale, deoarece ele sânt îndeobște cunoscute. După un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trupul unui monstru marin primodial, Tiamat. Victoria era repetată în chip simbolic, în fiecare an, pentru că Lumea se reînnoia în fiecare an. Însă actul exemplar al victoriei divine era repetat și cu prilejul oricărei construcții, pentru că orice construcție nouă reproducea Facerea Lumii. Acest al doilea tip de cosmogonie este mult mai complex, așa că ne vom mărgini să-l schițăm doar. Nu-l putem trece cu vederea, pentru că de o asemenea cosmogonie sânt legate nenumăratele forme de sacrificiu de construcție, care nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]