7,566 matches
-
umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr-un stufos roman fantastic. (Cuvîntul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca această povestire, care este o parabolă despre rău, să se Împlinească la dimensiunile unui roman a cărui acțiune ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
final al acestui demers gigantic fiind tezaurizarea pe microfilme a Întregului neam omenesc - atît partea viilor, cît și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încît, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborînd pe arborele său genealogic, Încît botezul bisericesc să se poată Înfăptui retroactiv și pentru strămoșii care n-au avut norocul să aibă revelația mormonă. Mormonii s-au mobilizat În această acțiune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Despre organizația MÎna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce-i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului, influența absolut dementă a acestuia asupra generațiilor de cititori, ca și consecințele tragice pe care le-a provocat; chestiunea care mă va acapara ani de zile, de altfel ca și parabola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
izbutesc să reproduc nici un fel de extravaganță a opiniilor lui despre maeștrii clasici. Erau atâtea lucruri ciudate în caracterul lui încât simt că portretul ar fi complet dacă părerile sale ar fi fost scandaloase. Simt nevoia să-i atribui teorii fantastice în privința predecesorilor și cu o oarecare dezamăgire mărturisesc că îi trata cam așa cum îi tratează toată lumea. N-am impresia că-l cunoștea pe El Greco. Avea o mare admirație pentru Velásquez, dar lipsită de orice bucurie. Îl încânta Chardin, iar Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
doi, eu evaluam camera în care ne aflam. Dna Strickland ținuse pasul cu vremurile. Dispăruseră tapetele gen William Morris și cretoanele severe, dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările Sudului. Răspunsul mi-l dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimic despre ele. Prima mea nevastă a fost o curvă, a doua, habotnică, apucată și leneșă, a treia e nebună, uite că mă obsedează cuvântul ăsta. N-ar trebui să-ți povestesc și asta, dar am în tine o încredere fantastică. Cât de geloasă poți să fii pe așa ceva? Dintre toate femeile mele, cea mai bună a fost una pe care n-o știi nici măcar tu, una Ani-Anita, eram tânăr, nu înțelegeam viața, femeile, fata aia s-ar fi făcut preș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nassau Hall!“ Când spectrala procesiune s-a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii, cam speriat că ceea ce va vedea Îi va ruina iluzia de armonie. A oftat Încurajat. În capul plutonului alb mărșăluia Allenby, căpitanul echipei de fotbal, zvelt și sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată a tuturor vaselor pe care le spălase, de aburii fantastici ai tuturor verzelor călite pe care le gătise în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice muzică ar fi vrut să asculte, de orice muzică ar fi vrut să acompanieze cu ritmul inimii ei plăpânde și cu tremuratul coapselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prieteni în teatru și că nici nu le duci dorul, că poți trăi singur, fără să mai ai nevoie de laudele sau aplauzele lor. Mă fericesc cu amintirile mele și cu șansa într-adevăr uluitoare de a fi întâlnit oameni fantastici, pentru că în prezența lor m-am simțit extraordinar, am trăit clipele astrale ale existenței mele de actor, de om de teatru, de om, la urma urmei. Au fost mai mulți, au fost multe întâmplări, însă doar câteva sunt cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe scenă. Stau și acum cu gândul la acea după-amiază fantastică, aud și acum râsul acela sănătos, văd și acum zâmbetul larg și plin, ochii mari și luminoși, năucitor de plini de viață, în spatele cărora plutea mitocanca, ce va fi fost una poate mai slobodă la gură, dar îngăduitoare și iertătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mergea; cu alte cuvinte, totul îl definea ca fiind de confort inferior. Ciudat, însă, l-am iubit cu toții, semn că eram niște amărâți pentru care un apartament era ceva aproape miraculos față de ce avuseserăm înainte. Am trăit acolo niște ani fantastici, care ne-au făcut să nu băgăm de seamă că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să facă o glumă, să povestească ceva și, mai ales, să gândească în termeni teatrali. Era un fel de bunic al teatrului, o enciclopedie de precepte legate de viața în și pentru teatru. A vorbit enorm și a spus lucruri fantastice, pe care le-am și cules în cartea despre vizita sa la București. Ce rămâne, cel puțin pentru mine, este o privire teribil de caldă a unui om care, după trei zile nesfârșite, probabil la capătul puterilor, în noaptea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după ceva vreme și-mi dă un bilet de favoare la hulubărie, cu indicația că Brook mă așteaptă după spectacol. N-am izbutit prea des să amețesc o femeie, dar de data asta mi-a mers la fix. Sala era fantastică. Zdruncina din temelii tot ceea ce știam eu despre teatru. O sală a unui teatru care a ars cândva. Nu mai mirosea a fum, dar era evident că se petrecuse acolo ceva de acest gen. Podeaua era ca o plajă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
toate întâlnirile, au făcut tot ceea ce au putut ca să nu le ratez și, se pare, au izbutit câte ceva. Clasa mea se numea Moni Ghelerter și Zoe Anghel Stanca și o mai avea ca asistentă pe Geta Angheluță. Combinația Moni-Zoe era fantastică, ceva aproape de domeniul paranormalului, căci se completau teribil, constituiau de fapt un tot capabil de fapte din cele mai fabuloase. Examenele noastre erau adevărate fapte de vitejie și patriotism, ne luptam cu noi și cu clasa lui Loghin pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de ocazie care ar fi putut să mă facă să-mi reîncarc pistolul cu căței de 9 mm de usturoi. Aproape sigur erau destul de mulți monștri adevărați în castelul Wewelsburg și fără să trebuiască să-mi fac griji pentru cei fantastici. Și nu m-am îndoit că Himmler ar fi putut să-i dea lui Doctor X destul de multe ponturi. Dar oare în Heydrich puteam avea încredere? M-am gândit la asta o vreme. În cele din urmă, am decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de trecere la limita investigării exacte. Tocmai datorită acestei calități, ea depășește literatura frumoasă și poate interesa chiar și spiritele subjugate de vraja Uraniei. Într-adevăr, în afară de apologurile lui Edgar Poe, Tales of the Grotesque and Arabesque (Povestiri grotești și fantastice - atât de impropriu numite de Baudelaire Histoires extraordinnaires (Istorisiri extraordinare) - nu cunoaștem nimic altceva care să se apropie-ntr-atît de procedeele și de obiectul științei, decât "metodica" lui Rimbaud. Fie că este vorba de Une Saison en Enfer, fie de Les
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar nici la această "manieră" pitorească și orientală, plină de sevă folcloristică, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeți ai ceasului această formulă ălirismul abstract, n.n.îa fost Ion Barbu: un virtuoz al versului, poet din propria voință, printr-o prinsoare, cum declară el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic și, în cele din urmă, comprimat și abstract), dar foarte interesant prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie. Volumul de versuri Joc secund nu era cu putință potrivit arătărilor de mai înainte, o poetică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
putință potrivit arătărilor de mai înainte, o poetică expresă; în fapt, două: prima în Din ceas, dedus... și Timbru, iar a doua în Desen pentru cort. ă...î ... Barbu este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, un autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril estetism: de "frumosul incontingent". Vladimir STREINU
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toate Articolele Autorului Atelier Plictisit de tăcere și singurătate, În cabina de noapte Visează să se apuce de pictură De amplă anvergură. A adunat pensule, tuburi diferite, Șevaletul Și a început să picteze cu încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
pe secundă. Barajul are două goliri de fund care evacuează câte 90 metri cubi pe secundă fiecare, la lac plin”. Câtă exactitate, câte informații prețioase am aflat de la acest om care participase direct la construirea acestui grandios edificiu, ce memorie fantastică avea. Totul m-a uimit. Am întrebat pe distinsul inginer Mălai dacă pot fi adevărate zvonurile și chiar calculele date publicității în cazul fisurării barajului, ce repercusiuni ar putea avea. „Ajungem imediat și acolo. Dar înainte, trebuie să mai știți
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
am vazut dansand (pentru că dansau bine de tot!) și mi-am zis razand că nu voi putea vreodată să pot face ce fac ei. Dar am realizat că-mi place și că pot dansa chiar...bine! A fost o senzație fantastică! Acesta a fost începutul carierei mele, cu dans popular, din fericire Suceava avea o formație profesionistă unde de altfel am și ajuns în trei ani de zile și...a fost bine! Mara Cîrciu: Dansul clasic, de societate, modern; știu că
IN PASI DE DANS ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361451_a_362780]
-
universalitate și poate tot nu ai reuși să înțelegi pe deplin această dragoste nemăsurată între două lumi, între două constante diferite poate sau neobișnuit de gemene. Fiecare prilej de a o întâlni devenise pentru el aproape compulsiv, generat de nevoia fantastică de a se îmbăia în ochii ce cuprindeau o vastitate necuprinzătoare a unui negru adânc de fierbinte. O atingea cu palmele minții în adâncul esenței ei de femeie pură, o poseda cu forța incapabilă a unui zâmbet, răstălmăcit în dansul
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]