2,528 matches
-
fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și ziarul Telegraful (referind la imoralitatea piesei, aluziunile politice parte plagiate, tipul cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Catone August Spulber, are un corespondent în nuvelă în figura avocatului Romulus Tiberian. Asemănările se opresc aici. Din punct de vedere tipologic, opera cu care Slavici debutează e greu de încadrat astăzi. Schimbarea e una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
înmărmuriți, fiind speriați și contrariați, în același timp. Speriați de faptul că totul putea degenera în manifestări și mai violente și contrariați de modul în care un student se adresase profesorului lui. Atunci le-am explicat că totul era o farsă, că au participat la un experiment etnometodologic, menit să le arate faptul că respectă anumite norme de care nu sunt conștienți, dar că încălcarea acestora stârnește o reacție puternică. Normele încălcate vizau faptul că în timpul orelor de curs sau de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
pare-mi-se, nu râdeți de povestea mea. Ce ziceți ?" Iar aceasta îi dă ocazia lui Géronte să tragă concluzia. (10) Evaluarea-Morală: "Zic că tânărul acela e un nemernic, un nerușinat și că va fi pedepsit de tatăl său pentru farsa pe care i-a jucat-o; că egipteana e o flușturatică, o impertinentă când insultă un om cu vază, care-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
înseamnă să citești cu pasiune..., Coșmar etc.), întâmplări care subliniază riscurile meseriei de critic (rn dușman în plus), satisfacții în fața unei porții de musaca, atitudinea în fața unor decizii (Doi țărani) sau riscurile unui gest de curtoazie (cel din 1982); jocul farselor (Buchetul de flori, rn copil într-un coș de nuiele) sau cel al orgoliilor (Sacoul mitic); subtile egoisme (dacă ne amintim un castron cu fructe aflat în posesia cuceritoare a lui Octavian Paler); frumoase întâmplări învăluite în mantia tristeților, amintind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dar și cu intenția nesuferită de a transforma nevinovatul divertisment într-o lecție de virtute și de șlefuire a minții. Bineînțeles, vigilența paternă va fi înăbușit metodic plăcerea vulgară a copilului de a râde zgomotos, cu gura până la urechi, de farsele grosiere, cu multă frișcă și picioare în fund. Eroarea amuzamentului gratuit, mecanic, se cerea corectată, prompt, printr-o pedagogie "nobilă" dictată de imperativul etic și de ambiția intelectuală a receptării comicului pe latura sa mai profundă, adică "dureroasă". După cum am
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks citează pe Eric Bentley (The Life of Drama, Atheneum, New York, 1964) și Robert B. Heilman (Tragedy and Melodrama: Versions of Experience, University of Washington Press, Seattle, 1968). În opinia lui Bentley, ar exista patru moduri dramatice fundamentale: melodrama, farsa, tragedia și comedia, melodrama fiind "modul" cel mai important, pentru că reprezintă chiar impulsul spre dramatizare, spre transformarea realității în semn. Pe când Heilman consideră melodrama nu doar "o constantă a imaginației", ci și o "constantă între modurile literare". 70 Anne Übersfeld
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ș.u. (vezi în special capitolul final al lucrării, "The Melodramatic Acting"). 206 Peter Brooks, op. cit.¸ p. 149. 207 Resuscitarea "cadrelor tragediei" generează și un efect parodic, câtă vreme "conflictul" pus în scenă lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca, unde "soarta" poetului e prescrisă de hotărârea unui "divan" instituit ad-hoc). Frapează, apoi, discrepanța dintre premizele "tragice" ale dramei și nota de jovialitate livrescă în care o tratează de fapt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spune că informațiile sale s-au transmis, în literă, urmașilor, ca și scrierile lui Herodot despre Zalmoxis. Cel mult, se poate vorbi de adaosuri neînsemnate sau de rescrieri de interes secundar. Aflăm că istoria lui Osiris începe în chip de farsă sinistră. O narațiune mitică din vremea vechiului Egipt sau a „Nilului de Sus”, cum se mai spune, îl reține în memorie ca șef de așezare omenească și erou culturalizator. „Abia urcat pe tron, Osiris i-a scăpat pe egipteni de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte. Imposibil de crezut că Osiris, care era „mai mare” decît toți și „la stat și la sfat”, să nu fi știut dinainte la ce riscuri se expune. Lada rătăcitoare s-a oprit lîngă un copac
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vital în care să își investească această forță [...]. [Aceasta din urmă] produce efecte, fără a trece prin medierile simbolice comune." Ibid., p. 343 "Lipsit" de spațiu vital și "forțat" să își exporte energia, vrăjitorul este cumva "condamnat să le joace farse vecinilor". Este "muncit" de această putere care îl depășește și îl condamnă la rătăcire. Îi trebuie "mereu mai mult", oricare ar fi bogăția și importanța domeniului său, care, doar din acest motiv psihologic, este marcat cu semnul (-). Cînd un teritoriu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
prin imensa sală de dans, penetrând din interior și exterior zidurile palatului. Trecea prin ziduri ca printr-un nor dens, arătându-și mâinile, capul sau întregul corp. Cei care verificau autenticitatea fenomenului au declarat că totul este real. Nu era farsă. Nu era înșelătorie. Venise momentul suprem al serii. S-au stins luminile policandrelor. Numai două lumânări emanau o lumină difuză. Rafael luă loc pe o canapea purpurie, cu ochii ațintiți în neant. Apăru o mână care luă un creion și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
celelalte ființe și obiectele zburau, fiind în stare de imponderabilitate. Noaptea pe străzile pustii, un dric cu un sicriu apărea misterios, tras de entități invizibile. Un râs sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce macabră străpungea eterul. -Nu uitați că sunt nemuritor. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte. Sculat din sicriu, coborî din dric, îndreptându-se spre casa
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Era de neînchipuit ca o autoritate competentă să nu poată reuși să dea de urma Creierului. Toți cei angajați în căutări trebuiau să fie agenți ai Creierului. Astfel, acțiunea de localizare a unei structuri atât de masive devenea o imensă farsă. Eșecul era imposibil. Își aminti de cuvintele și atitudinea lui Slater, de taina care învăluia întotdeauna cercetările. Fiecare ofițer al Controlului depusese jurământul de a păstra tăcerea și își dezvoltase o asemenea concepție, încât i se părea periculos să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sunt zece minute până la ultimul gong. Apar oficialitățile locale, dar și doi miniștri, vechi prieteni ai autorului, ba și președintele Uniunii Scriitorilor, cu o escortă de colaboratori. Surdina scenei plutește în descântecul naiv al mahalalei cu muzicalitatea ei elegiacă și farsele saltimbancilor iuți și tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul. Entuziasmul - în antract - rămâne, totuși, zgârcit. Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și treizeci și patru. Ar mai dormi. Abia acum ar dormi, moleșită de mâncare și băutură. Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul său timp ? Aceleași întrebări și propuneri ? Stupid, dar nu imposibil. O înscenare, o farsă, Excelența să nu se dovedească mai subtil sau mai lucid decât siniștrii săi subalterni ? Un spor de politețe ? Încă mai greu de suportat decât sălbăticia. Un fel de întrevedere formală ? Să-și facă, și ăla, datoria ! Să raporteze, și el
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț. Poate mă plătește cineva și pentru acest joc dublu și pentru mișcările în avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese, brusc, lampa de deasupra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care femeia îl tot ridica la buze și îl abandona repede. Fereastra se izbi de perete, se văzură dealurile cu brazi, copilăria, o farsă uitată, pustiul din care nu rămăsese decât spaima. Aproximațiile unei memorii indulgente, trucând imaginile. Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până la urmă "cel mai mare taxidermist din lume". îmbălsămat asemenea trupului lui Lenin, Nea Gică rămâne mai departe în frizerie, vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul, inițial derizoriu, devine un demiurg, în lumea gândită în termeni de frizerie, evident frizerul este Artistul și Creatorul, este ombilicul lumilor. Mari viziuni romantice sânt reluate aici grotesc și parodic, adică în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
libertății. N-o să aplic acest model acolo unde el este mai mult decât evident: la starea lumii românești de azi. Firește, după simulacrul de "ordine și disciplină" al epocii comuniste a urmat aici un simulacru de libertate și democrație. După farsa economiei planificate a urmat farsa pieței libere. In carnavalescul balcanic nici nu era de așteptat altceva. Dacă-l citim pe marchizul de Custine, vedem că nimic nu s-a schimbat în Rusia de două sute de ani și înțelegem de ce nici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
model acolo unde el este mai mult decât evident: la starea lumii românești de azi. Firește, după simulacrul de "ordine și disciplină" al epocii comuniste a urmat aici un simulacru de libertate și democrație. După farsa economiei planificate a urmat farsa pieței libere. In carnavalescul balcanic nici nu era de așteptat altceva. Dacă-l citim pe marchizul de Custine, vedem că nimic nu s-a schimbat în Rusia de două sute de ani și înțelegem de ce nici nu se poate schimba nimic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n Rusia" acolo unde nu poate fi nici democrație, nici tiranie, acolo unde e doar boborul viermuitor și inconștient - totul e jalnic și disperat. Un demon al încremenirii domină această lume. Nimic nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nebun ca curu. N-ar trebui nici cât hău ca puțoiu ăla să fie la pârnaie. Dar așai sistemu ăsta Împuțit de detenție, știi, hă? Deși l-au ținut umpic la Carstairs pe puțoi. Însă a evadat. — A fost o farsă meseriașă hă? scuipă Ray Încă un chicotit din ăla sec și lipsit de veselie, apoi Își freacă iarăși nasu. A tras droguri la greu și nu numa linia aia mică din fața ușii. Da câtă vreme nu se descarcă pe bătrânu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]