1,715 matches
-
a fost... din ce în ce mai frică să mă recitesc 23. Se produce, în astfel de situații, un conflict interior între conștiința morală, imperativul categoric, rigorismul etic de tip fundamentalist, sau cum vrem să-i spunem, și necesitatea obiectivă imediată, inexorabilă. Ceva între fatalitate, damnare și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creării în România a unei clase de mijloc în proporție de două-treimi din populație 28. Nu știm dacă s-a dat suficientă atenție acestui program fundamental, de natură să modifice radical întreaga structură socială a României viitoare. Pare, uneori, o fatalitate: tocmai ideile esențiale trec... neobservate. Ceea ce reprezintă doar un deziderat, un program, nu însă și o certitudine absolută. Formarea acestei clase medii depinde în mod exclusiv și determinant de restructurarea societății românești în ansamblul său. Deci, o modificare a raportului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o putea realiza. în orice caz: resemnarea și/sau refuzul de a realiza universalitatea după modelul goethean: Goethe acoperă tot, se deschide către tot și înțelege tot, afară de două lucruri, care aveau să fie esențiale lumii de după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prosperități contestabile prin originile sale și prin modalitățile de a se dezvolta, de a înțelege în loc de a învăța, de a inventa în loc de a reproduce, de a coopera în loc de a învinge, de a schimba mentalitățile dacă dorim să scăpăm de niște fatalități imprevizibile 29. Povestea le Macroscope (Macroscopului) a durat doi, trei ani, iar cînd a fost creată CESTA(Centre d'étude des systèmes et des technologies avancées/ Centru de studiere a sistemelor și tehnologiilor avansate) în 1982, i-am cerut lui
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
predilecție (Toussaint, Redonnet, Chevillard) este una negativ-destructivă, Lidia Cotea demonstrează strălucit că are distanța critică necesară pentru a-l percepe și analiza în toată substanța sa paradoxală de închidere și deschidere, de limitare a eului și interfață cu lumea, de fatalitate, dar și de cataliza tor al imaginarului. Dincolo de identificarea unui prototip de raportare la corp, tributar unei anumite viziuni despre lume, autoarea se apleacă și, ba chiar mai cu seamă, asupra abaterilor de la acest prototip, care definesc inserția literară personală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dreptății" și "frăției" și e ajutată de "știința nouă", bizuită pe observație, experiență, calcul. Numaidecât acest aparent voltairianism e corectat. Dumnezeu e sânul universal al binelui, și istoria mijlocul de mergere spre absolut. Omul ar fi un instrument orb al fatalității de n-ar avea libera alegere între bine și rău care presupune și sancțiuni. Ceea ce-i rămâne individului de făcut este de a se jertfi familiei, patriei, omenirii, comunității într-un cuvânt, care simbolizează temporal Spiritul absolut. Pe neașteptate problema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în Franța, nu capătă slobozenia spre a se căsători cu o franțuzoaică, e o narațiune condusă în tonul unui memorial francez din sec. XVIII. Frații Cuciuc tratează problema eredității criminale cu elemente de basm arab. Un turc paricid transmite urmașilor fatalitatea delicvescenței, și ultimii descendenți, doi frați Cuciuc, își ucid și ei părintele și merg la spânzurătoare satanici, ca niște adevărați contemporani ai lui Rolla: "...îmbrăcați în haine negre, purtând pe cap niște caschete de plisă neagră, cu pantalonii sumeși, ca să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din științele exacte și cele de succesiune din istorie. În materie de filozofie, Vasile Conta (1845- 1882) e o figură respectabilă prin faptul de a fi voit să ridice un sistem. Teoria fatalismului e o profesie de credință materialistă, prin fatalitate înțelegîndu-se determinația. Teoria ondulației universale, un evoluționism cu corsi și ricorsi în marginile lui Spencer, era o reeditare entuziastă și prolixă de locuri comune. Gândirea românească avea să se dezvolte pe alte drumuri. Totuși limba de idei a lui Conta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literară. De asemeni planul unui dodecameron tragic aplicat la istoria Moldovei, luînd-o cu Dragoș-vodă și ducînd-o până la Alexandru Lăpușneanu, are interesul său. Eminescu înțelegea să urmărească după principiul tragediei eline (cu multe elemente laterale din Shakespeare, Schiller, Goethe, Laube etc.) fatalitatea sangvină, mai clar ereditatea criminală în stirpea Mușatinilor. Această problemă a eredității a atras atenția și lui Alecsandri în Gruiu-Sînger și a format în definitiv tot programul eugenic din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Ideea, la superficie, e zolistă. Dar cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cazotte. Lui Verde-împărat i-a cântat cocoșul negru și, fatalist, el roagă pe fiii săi Voie-Bună și voievodul Nenoroc să stea pe lângă el. Dar Nenoroc ar dori să plece. Prin urmare Voie-Bună e conformistul, Nenoroc este nostalgicul, amândoi prin puterea fatalității. Presimțirea lui Verde-împărat se izbândește, vine Roș-împărat care-l omoară, fiii sunt aruncați la închisoare. De acum încolo Voie-Bună face numai lucruri cuminți, până ce se întoarce în patrie și răstoarnă pe uzurpator, în vreme ce Nenoroc, consiliat de Diavol, devine un geniu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiii sunt aruncați la închisoare. De acum încolo Voie-Bună face numai lucruri cuminți, până ce se întoarce în patrie și răstoarnă pe uzurpator, în vreme ce Nenoroc, consiliat de Diavol, devine un geniu al răului, criminal, instigator, sinucigaș. S-a observat incompatibilitatea între fatalitate și calitatea de om liber a lui Nenoroc, căruia i se dă putința să aleagă între bine și rău. Contradicția e numai aparentă. Nenorocul e sortit să fie mereu nemulțumit, răzvrătitor căilor bătute. Numai pe el îl poate tenta Diavolul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lăudabile de arhaizare, îngreuiază mișcarea din Letopiseți, dramă istorică în cinci acte, ce suferă dealtfel de o încetineală structurală. Ideea este originală, mai nimerită într-o epopee. Ion-vodă cel Cumplit e trădat de boieri; toți laolaltă, domn și supuși, suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A doua tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
condițiilor social-istorice ale țării, într-un permanent traseu trecut-prezent-viitor. "Aflându-se deplin în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața căruia prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu al trecutului istoric. Reflecție a concepțiilor social-politice ale gazetarului, publicistica eminesciană este ancorată în prezentul referențial, pe care îl zugrăvește prin relatarea principalelor evenimente de pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interiorizează motive caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
discrepanța dintre, ca să spunem așa, caracterul științific al abordării și cel derizoriu al obiectului supus analizei. De altminteri, unele din studiile realizate până acum pe tema postmodernismului au destulă forță pentru a ne încredința că riscul acesta nu este o fatalitate. Atenția se centrează pe scriitură, una din ideile cvasiunanim împărtășite fiind aceea că postmodernismul ar fi în primul rând o chestiune de limbaj. Știut este, de altfel, că modalitățile de realizare și tehnicile discursive ale unui curent, oricare ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stil. Situarea pre-impusă a scriitorului în niște cadre date îl determină pe Barthes să vorbească despre o utopie a limbajului, din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar este supus unei fatalități care face ca "un scriitor să nu poată înscrie un cuvânt fără să adopte clișeele proprii unui limbaj demodat, arhaic sau imitat oricum, convențional și inuman"277. Asemenea considerații, reluate și întărite în Lecția, contribuie la afirmarea unor concluzii "tari
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reabilitării scrisului în relația sa cu vocea. Expresia franceză pas de méthode ne permite a afirma că deconstrucția nu este o metodă, că ea este "fără metodă", dar și "mers al metodei". Modalitatea prin care se salvează conceptele derridariene de la "fatalitatea" de a deveni ele însele concepte "tari", înlocuitoare ale noțiunilor deturnate, este procedeul aplicării lor asupra lor însele. Se preferă logica terțului inclus, a lui "și-și" față de alternativa "nici-nici", acceptându-se astfel ideea nuanțată a identității în diferență. Cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se confunda, cel mult alunecă una peste cealaltă ca plăcile tectonice, din timp în timp coliziunea sau spargerea lor creând linii de falie unde realitatea năvălește"417. Se observă că noua metaforă utilizată de Baudrillard introduce în discuție și problematica fatalității și a gândirii radicale, care, la fel ca și cele două paradigme, se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea semiotică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerându-se că ideile sale nu sunt suficient de productive pentru a rezista și a se constitui într-un curent puternic și constructiv. De asemenea, pasiunea pentru distrugerea vechilor fundamente ale metafizicii, însoțită deseori de nihilism, și uneori de sentimentul fatalității, a fost receptată ca "ultimul act" înaintea sfârșitului domeniilor "infectate" cu virusul postmodern. Pe de altă parte, deschiderile oferite de această paradigmă au oferit mai multă libertate de exprimare, iar efectele sociale au fost puse sub semnul democratizării și egalității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suntem convinși că în tradiția respectivă exista adevărul adevărat cu privire la moartea quaesita a lui Paulus, dar vedem în întâlnirea dintre Augustus și răposatul Postumus Agrippa și în divulgarea succesivă a secretului de stat de către Paulus, nu cauza morții, ci ocazia, fatalitatea care a dus la sfârșitul prematur și violent 413, din câte s-a transmis, a lui Paulus Fabius Maximus. Ni se pare că o asemenea interpretare rezultă, în mod evident, din analiza completă a operelor din exil ale lui Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Rougemont, Erosul era un zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucru nu vrea să vorbească. Sau vorbește, comunicînd că nu vrea să vorbească (cunoscută figură retorică): ...și Întru a sa trufie Mai are Încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe.” Un dialog (Afrodita și Amoriul) reia tema fatalității erosului. Afrodita se plînge fiului său, Amor, de tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]