3,956 matches
-
ea trebuia să vă Întâlniți la București Sâmbătă. Eu printre altele mi-aș permite să te Îndemn să mai trimiți câte o carte poștală când și când asta pentru liniștea maicătei și tot odată spre satisfacția mea că am un fecior care-și stimează părinții. Cu drag, Popescu. Notezi că sintaxa bătrânului Începuse de atunci să scârțâie nejustificat pentru un om care Încă mai era Învățător și nu se pensionase pentru boala de cap pe care acum se zice că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de culoare dat de prezența unor elemente autohtone sau alogene, ce aparțineau atât noilor cât și vechilor structuri sociale, așa cum erau arendașii moșiilor, negustorii de vite, cârciumarii sau vătafii moșiilor, dar și oameni de condiție socială modestă, precum slugile și feciorii de curte, argații sau robii țigani ce aparțineau mănăstirilor. În categoria celor dintâi se disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din rândul micilor boieri care și-au cumpărat rangul, dovedindu-se a fi deosebit de întreprinzători și pricepuți în administratea moșiilor
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
să meargă cu pasul sub ninsoarea neostoită. Mergeau tăcuți. Fiecare cu gândul lui... Moș Pavel a luat calul de dârlogi, îndemnându-l la drum cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai știi pi undi șî cu cini? Asta nu-i a bunî, cî di
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la cătănie nu se aplică spusa lui Neagoe Basarab în „Învățăturile către fiul său Teodosie” - a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă feciorului în acele învățături, frate? - a întrebat Dumitru. ― Voievodul îi dădea niște sfaturi care nu știu cum s-ar putea aplica astăzi. Ia ascultați: „Iar ostașilor tăi dă-le să bea îndestul, cât au nevoie, și tu încă să bei, dar cu măsură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului. ― Ce ochi de hangiță, frate, dacă aceasta avea cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului. ― Ce ochi de hangiță, frate, dacă aceasta avea cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în vârstă de vreun sfert de sută acolo, nu una cu ditai flăcăul - s-a auzit alt glas. ― Păi aici e tot chichirezul, oameni buni! Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai aude printre oameni? ― Deocamdată îi liniște. ― Ai aflat cumva când se întorc negustorii cu mirodeniile de la Galați? ― Nu duce grijă, că ți-oi da știre la vreme. Aștept să sosească omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și față de oamenii mei. ― Nu te plânge
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să apară omul meu de la Vadul Țuțorei. Cum sosește, îți voi da veste într-o clipită. Știi doar că feciorul meu se mișcă ca gândul! ― Bine, jupâne. Noapte bună! - l-a cam trimis la culcare pe hangiu. ― Poftă bună și să fii fără grijă... Lotrul a înclinat capul a aprobare, dar a rămas cu trup și suflet în așteptarea hangiței
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
treci pe la noi. Îți voi trimite veste când e liniște. ― Uite aici bani, ca să-mi faci rost de niște așternuturi domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca să uit de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu duce grijă, că la tata am crescut lângă cai. Așa că le știu meșteșugul. Hangiul și-a pregătit pușca de cu seară. S-o aibă la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară să vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în curte. Când s-a văzut în casă, a sărutat-o cu tot focul dorului. ― Ce ai de mâncare, frumoasa mea? ― Ți-am pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plecat în satul de peste vale, să căutăm cai, boi, ce om găsi. Numai să putem pleca. ― Și? ― Am umblat jumătate de sat. În cele din urmă, am găsit un om al lui Dumnezeu - moș Dumitru - care avea și el un fecior sub arme. Nu avea cai, dar ne-a dus în grajd și ne-a arătat o pereche de boi hulubi mari și frumoși. ― Uite. Luați boii iștia și tânjala. O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a întâlni oameni de treabă acolo pe unde umblă el?” „Da’ la ce armă e feciorul matale?” - am întrebat noi. „Îi la Vânători de munte” - a răspuns ea. „Nu avea grijă, că peste tot se găsesc oameni de treabă ca dumneavoastră” - am răspuns eu. Ne a pus de mâncare și o sticlă cu rachiu într-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu fruntea îngândurată. ― Dacă-i așa, se cade să vă cinstesc din partea mea cu câte o cinzeacă, că nu-ți fi gustat rachiul de... multă vreme. Uite cum se adeverește vorba: oamenii buni se adună. Păi, am și eu un fecior care îi luat din primăvară. Îi dus pe granița dinspre unguri. Dare-ar Dumnezău să se găsească și pe acolo oameni cu suflet bun. Da’ la ce oră aveți trenul? Că, dacă nu aveți timp, pun rachiul într-o sticlă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și Justinian. S-a căsătorit cu poetul Ion Pillat, cu care a avut doi copii, Dinu și Pia. 2. Manuela, căsătorită Burnea, era fiica lui Juliette Procopie Dumitrescu, căsătorită Teodorini. avut patru copii, trei băieți și o fată. Unul dintre feciori, Ion, născut în 1845, a ajuns primar al Bucureștiului și, în această calitate, îmi spunea Manuela, a condus lucrările finale de canalizare a Dâmboviței, a inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care-l primește." 7. Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8. Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit, și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, și să trăim? 10. Căci ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosi momentul. - Asta este imposibil. Misiunea Apărătorilor este În primul rând de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă, dar Ștefan a scăpat. Aici se află frații sau feciorii lor. Și nu vor lăsa pe nimeni să-l atingă. - Apărătorii n-au ieșit niciodată În deschiderea unui atac. Au fost Întotdeauna ultima forță, cea care a schimbat soarta bătăliei. Și nimeni nu va putea schimba asta. - Înțeleg... Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciugulise, unul câte unul, fără nici un adaos. In acest fel, tot serviciul se desfășurase cu gesturi ce păreau sonore și se temeau ca nu cumva vreo mișcare să sune falș, și cina fusese, în adevăr, închinată celor în drept: bucătăreasa, feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]