4,205 matches
-
ca să-și poată atinge vecinii. Muzica războinică din difuzoare era, pur și simplu, aruncată pe lîngă urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de altfel, plantaseră și pădurea. Tatăl meu pomenise, din întîmplare, despre asta. Cu dispreț, sub care abia a reușit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de lalea și-și coborî colțurile gurii. — Din păcate, nu-ți pot recomanda vinul. Chimia sintetică are multe de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub de gelatină cenușie pe ea. Tăie o felie subțire dintr-o suprafață și descoperi că are gust de gheață elastică. înghiți rapid și, adînc în nări, simți un miros de cauciuc ars, dar fu surprins că constate o senzație de căldură prietenească. Se simțea relaxat, și totuși capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
are gust de gheață elastică. înghiți rapid și, adînc în nări, simți un miros de cauciuc ars, dar fu surprins că constate o senzație de căldură prietenească. Se simțea relaxat, și totuși capabil de acțiuni în forță. Mai mîncă o felie și mirosul se înrăutăți. Puse cuțitul și furculița jos și zise: — Nu mai pot mînca. Ozeanfant își tamponă buzele cu șervetul. — N-are importanță. O singură înghițitură îți dă toată hrana de care ai nevoie. Pe măsură ce vei învăța să apreciezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul rău. A fost socotit inacceptabil de către infinitul vid luminos, limpezimea fără de margini de care doar egoismul se teme. L-a zvîrlit într-un vagon de clasa a doua, și astfel ai fost creat tu. Lanark întinse brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-o înțeleg. Capul Rimei se agită printre valurile de păr blond risipite pe pernă. Fără să-și deschidă ochii, murmură: — Continuă povestea. CARTEA A DOUA CAPITOLUL 21. Copacul Dormitorul din față era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul său îl săpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privire intensă. Ea stătea cu ochii plecați, sub o frunte cafeneie acoperită de puf; gura avea o expresie detașată, dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venind din măruntaiele clădirii îi sugeră o idee. Imediat după prînz, se duse în aleea din spatele bisericii, unde erau lăzile de gunoi și găsi resturi de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine și friptură de oaie, grămezi de macaroane și găluști. într-o zi cineva îl strigă: „Duncan Thaw!“ iar el privi în ochii acuzatori ai doamnei Coulter. — Nu fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu le vrea. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
văr de la țară, din județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare, nu erau bune; tot în balconul acela îmi uscam frunzele pe care le fumam în pipă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Godun, care se făcea un nerușinat când se însoțea c-un pahar. Chiar așa te cheamă, Homer? întrebase printre înghițituri, dar rumoarea celor care închinau cu paharele le acoperi conversația. El nu spuse nimic, doar întinse mâna după o felie de pâine și-atunci ea îi încleștă degetele pe încheietură, sub brățara ceasului pe care îl purta. — Nu ești veterinară, ci polițistă, îi zise încercând să-și retragă brațul. Că doar nu te-ai speriat!... Ce fel de oriental oi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de darurile pe care le răsfira cu larghețe pe masă, la câte-o petrecere. Într-o seară, văzuse că nici Eleonor nu gusta din cârnații aduși de el, dar se făcu că se uită în altă parte când pisica abandonase feliile de delicatese. Godun, în schimb, făcea să dispară o porție mare în trei secunde. Mânca jambon crud-uscat și bucăți uriașe de șuncă, închipuindu-și că așa i se întorcea carnea macră a porcilor lui și a altor orătănii din fermă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie o mandarină plină de sâmburi. Max-Dinte se-ntinsese să ia o felie din fructul gata cojit și întârzie cu răspunsul: — Pe unde am fost, pe unde n-am fost... încă-i iarnă și n-am ce să caut în câmp! În plus, voi nu știți cam ce se întâmplă în jurul nostru: sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de copii în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase să își legene coada și i se uita
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
m-aștept să-nțelegi, tu ai altfel de sânge! Era întâia oară, în zece ani, când îi spunea asta și parcă îl tăiase în două. Intră în labirintul de iederă, lăsând lucrul neterminat la garaj, fereastra deschisă în mansardă, o felie de pâine cu unt pe o farfurie și apa în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-a rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un singur cuvânt din ce pălăvrăgesc eu. Continuă într-o engleză poticnită: ― Mi-ați face o marc plăcere, mister Stanley, dacă ați accepta să luăm ceaiul împreună. Sânt sigură că în scrinul meu se mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu să râdă. ― Din nefericire, mister Stanley se grăbește. Are avion peste două ore. A dorit însă să vă cunoască. ― Oh! Melania Lupu roși convingător: Lucrurile acestea le spuneți ca să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oribilă... Se întoarse peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub bărbie, cu o camee ovală. ― Da, draga mea, o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alb din lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăbuța și nu poate ajunge la el, ceea ce nu-l împiedică să-i dea târcoale. Mirciulică! Unde ești, Mirciulică? A început filmul. Știi cât îți place Liz Taylor. Șerbănică Miga o găsi pe Florence dormind. Își tăie în bucătărie o felie groasă de budincă apoi, măsurând restul, încă una, mai subțire și mâncă pe marginea mesei citind gazeta de seară. Adormi târziu visând că e soțul Melaniei Lupu și că n-a cunoscut-o în viața lui pe Florence. * Maiorul Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaitescu? Peste ochii Valericăi Scurtu trecu o umbră ciudată. Se apropie de geam vorbind cu spatele: ― S-o fi săturat de viața asta bezmetică. Parcă poți să știi? Erau oameni ascunși. Odată, de un Crăciun, i-am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu le-am mai bătut la ușă. Dacă nu era bătrâna, putea să zacă mult și bine! ― Ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai, Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd să ajungă la farfurie. Melania Lupu îi aruncă o prăjitură pe care pisica o prinse în aer. Intrară în odaie. Bătrâna puse o pernă pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]