2,721 matches
-
fericire. Până la urmă, o iubea la fel de mult pe cât îl iubea și ea. N-avusese dreptate să se îndoiască de el. Acum nu mai avea îndoieli. Gândindu-se la viitorul ei ca doamnă Clarke (nu-i păsa de toată chestia aia feministă cu păstratul numelui de domnișoară - prefera categoric să fie cunoscută drept doamna Clarke), vedea cum i se deschid tot felul de noi posibilități. Sau poate că nu. Dar nu conta. Nu conta decât că-și găsise iubirea vieții și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prin minte în timp ce ultimele picături de apă bolboroseau prin scurgere, i-o și lua înainte lui Nieve la altar. Sigur, n-ar fi trebuit să aibă vreo importanță. (De data asta, Darcey chiar simți o urmă de vinovăție față de cauza feministă.) Nu era vorba de un maraton până în fața preotului. Dar tot era plăcut să fie ea prima. Se cam săturase să o tot audă pe Nieve lăudându-se cu cariera ei extraordinară alături de Max Christie și cu sumele fabuloase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
1001 de nopți” care e nevoită să-l mintă pe șah ca să-și salveze viața. În ambele ipostaze, Șeherezada ar reprezenta simbolul fals al femeii arabe de ieri și de azi, victimă a unui sistem falocrat și religios. Deși nu feministă, atitudinea Joumanei Haddad este una de protest, nu atât contra condiției reale a femeii arabe, cât împotriva felului cum este receptată în Occident această condiție. De aici, o anumită ambiguitate a analizei pe care autoarea cărții o face. Șeherezada nu
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
profesională, politică, cultural-artistică etc. Acest punct de vedere nu înseamnă că femeia trebuie să se limiteze exclusiv la aceste două roluri. Ea poate excela în multe domenii de activitate consacrate prin tradiție bărbatului. O asemenea concepție caută să promoveze „mișcarea feministă” (J. Staurt-Mill, Secrëtan), care consideră că femeia nu trebuie să fie subordonată bărbatului, ci egala lui în viața de familie și în cea socială. Au apărut însă, cum era și firesc, și deformări ale acestei „egalități”. Unde a dus egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS, 1998, 9; Fernanda Emanuela Osman, Romanul unei fete de tranziție, RL, 2000, 4; Regman, Ultime explorări, 119-121; Dimisianu, Lumea, 498-502; Marian Barbu, Reiterarea prozei feministe în cheie modernă, VR, 2000, 5-6; Geo Vasile, Mona c’est moi, „Arca”, 2000, 7-9; Bogdan Popescu, Trei femei numite Mona, CC, 2000, 2-3; Nicoleta Sălcudeanu, Literatura unisex, VTRA, 2000, 9; Nicoleta Cliveț, Ieșiri din decor, VTRA, 2000, 9; Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
rămâne în optica amatoarei de sondaje psihologice o ființă mult perfectibilă, uneori de neînțeles („eterna enigmă”), fiindu-i aplicată o privire uimitor de schematică. Cu un lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
mai scris romane, nuvele și a făcut campanie pentru feminism. Lectura teatrului său este ca o călătorie prin Moldova în care am avea grijă să nu zăbovim decât foarte puțin în orașe, doar cât să pătrundem în redacția unei reviste feministe (Cutia cu scrisori); la o femeie care cântă frumos în fața logodnicului ei (Între artiști); la o văduvă care are o alarmă falsă foarte amuzantă (Strigoiul) și într-un hotel de stațiune balneară unde un jurnalist face tot fel de năzbâtii
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
p. 299). Deși par operaționalizate, asemenea valori sunt îndemnuri dezirabile, dar spațiul abstract al lui „trebuie” este contrazis de concret, real, știut fiind că, printre altele, 50% dintre uniunile conjugale din SUA se destramă. De altfel, mai ales reprezentantele mișcării feministe consideră că recurgerea la „valorile familiale tradiționale” este o încercare de a opri femeia să iasă de sub dominația bărbatului. 5. Discutând însă despre statutul descriptivo-explicativ al valorilor în mentalitatea și comportamentul individual și de grup, se remarcă un fapt important
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cu „Proiectul de istorie orală de la Universitatea Columbia”, datorat lui Allan Nevins (apud Fontana și Frey, 1994). Preocupările în domeniu au avansat continuu, vizând și grupuri marginalizate sau uitate (cawboy, mineri, prostituate etc.). Mai recent, cu deosebire în SUA, mișcarea feministă își asumă și ea metoda istoriei orale, aducând ca argument suplimentar faptul că istoria scrisă a fost redactată precumpănitor de bărbați. Sociologii de orientare calitativistă, în speță mișcarea postmodernistă, insistă pe caracterul interacționist-creativ al relației intervievator-intervievat, deci oarecum pe ștergerea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Social. Primit entuziast de critici și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, romanul Iarna, vietățile se remarcă printr-o tăietură băiețească. Nimic din scrisul economicos, sobru practicat de P. nu se înscrie pe linia literaturii feminine și cu atât mai puțin feministe. Textul este aproape naturalist în notație, cu o matură stăpânire a monologului interior și a fluxului psihic. Dacă există o posibilitate de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu (printr-o fericită întâmplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
și prin versiunile în engleză ale unor descântece, care i-au impus traducătoarei un îndelungat travaliu, menit a transpune formule și mituri greu traductibile. Cartea cercetează și „interesul pe care analiza farmecelor de dragoste l-ar putea prezenta pentru studiile feministe”. „Create de femei - adaugă G. - farmecele românești de dragoste reflectă un univers semantic feminin centrat în jurul identității ocupațiilor, valorilor și acțiunilor feminine.” Antologia de texte și studiul introductiv nu pun accent pe latura magică a acestor creații, ci pe poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
supere cu nimic, devin mai buni, mai solidari, mai productivi. Dorind să fructifice impresiile călătoriei în Japonia și SUA, P. le dă o formă romanescă. Americana îndrăgostită (1920) e o poveste oarecum insolită, făcând loc mai ales ideilor și atitudinilor feministe. Celelalte două volume ale ciclului - Cuceritorul de inimi (1921), Vândută de propria-i mamă (1922) - sunt însăilări de peripeții ale unor personaje care de care mai ieșite din comun, autorul abandonând orice intenție documentară și păstrând din specificul mediilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
Adevărul literar și artistic”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. „Revista noastră”, întemeiată de H. în martie 1905 și condusă de ea până în aprilie 1907 (seria a doua, iunie 1914 - iunie 1916), a fost concepută ca un organ de propagandă feministă. Publicația a devenit cu timpul una sămănătoristă, aici colaborând G. Coșbuc, Zaharia Bârsan, Tudor Pamfile, I. Dragoslav, dar și o bună parte a condeielor feminine notabile în epocă: Sofia Nădejde, Elena Sevastos, Maria Baiulescu, Maria Cunțan, Ana Conta-Kernbach, Ecaterina Arbore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
apoi în anii 60 în Franța și în Italia, apoi în Peninsula Iberică și în Grecia,, se generalizează munca feminină la care a contribuit serios numărul scăzut al populației active care a durat destul de mult timp. Acțiunea militantă a mișcărilor feministe, cîteodată exagerată în modurile de exprimare, adesea luată în derîdere dar fără îndoială necesară într-un anume moment pentru a zdruncina tradițiile sociale și mentale, a făcut restul, astfel că trezirea conștiinței unei mari majorități a femeilor și a numeroși
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Văduvele sunt luate în seamă, căci reprezentantele acestei „stări postconjugale” au avut, de multe ori, prezențe marcate de funcții însemnate de-a lungul vremii. Sintezele pretențioase ori cercetările specializate - tot mai numeroase în ultimul timp datorită imboldurilor primite de la mișcările feministe 1 - le pomenesc, integrându-le în examinări ce poartă semnele istoriei mentalităților. Este destul să consultăm Indicii onomastici ai remarcabilei sinteze intitulate Histoire des femmes en Occident 2 pentru a ne convinge. Dar, evocându-le pe văduve (uneori cu detalierile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
timp absentă, - sunt de părere cei doi învățați evocați mai sus - o desfășurare pe palierul duratei lungi și pe un spațiu impresionant, o istorie pluralistă (căci și figurile evocate, și punctele de vedere sunt variate), o istorie „relațională” și chiar „feministă” („dans la mesure oű elle se situe dans une perspective égalitaire”), o istorie deschisă (în fața interpretărilor diverse), care își propune să definească - în privința femeilor - „leur place, leur «conditionț, leur rôles et leurs pouvoirs, leurs formes d’action, leur silence et
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă. Aplecați asupra acestei categorii omogene (pentru vremea veche discriminarea ar putea fi socotită drept factor coagulant), îndemnați în ultimul timp și de mișcările feministe (deloc de neglijat sub raportul înrâuririlor), istoricii (bărbați dar și tot mai multe femei) au fost nevoiți să țină cont de particularitățile acestui gen (feminin) - „genus”, „categorie istoriografică” și „elementul constitutiv al raporturilor sociale fondat pe diferența între sexe...”6
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
discursul teologic. Particulară oarecum era, în acest context, situația văduvelor, despre care va fi vorba în această carte. * în privința istoriei femeilor, istoriografia românească pare a fi depășit faza declarațiilor și a primelor încercări. Și cercetătorii români (lăsându-le deoparte pe „feministe”, mult mai harnice, mai ales după 199016) nu fac excepție în partea aceasta a Europei. Dacă înregistrăm sub beneficiu de inventar cercetările apărute până în 1990, preocupate mai cu seamă de exploatarea „perspectivei cantitative” (Alin Ciupală) și neferite de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, 1968. Din vreme în vreme mă voi adresa Bibliei de la 1688. 16. Alin Ciupală, la ale cărei informații apelez mai jos, trimite la revista „Analize” a Societății de Studii Feministe Ana, la publicația „Femeile și democrația în România”, editată în anul 2000 de revista „22”, la colecția „Studii de gen”, pe care prof. univ. dr. Mihaela Miroiu o supervizează la Editura Polirom. Vezi și I.M. Ștefan, V. Firoiu, Sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, revista literară, lunară, apărută la București din mai 1896 până în aprilie 1898. Adela Xenopol, sora istoricului A. D. Xenopol, redactează această revista în scopul susținerii revendicărilor feministe și pentru a promova o miscare culturală în acest sens. Au colaborat A. D. Xenopol, V. A. Urechia, Cincinat Pavelescu, Virginia Micle-Gruber, Maria Cunțan, Cornelia din Moldova, J. B. Hétrat, D. Karnabatt, Elenă Sevastos, Smara. De fapt, Adela Xenopol scria, întrebuințând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286807_a_288136]
-
fratele lui, Cardinalul). Aceștia sînt preocupați de păstrarea intactă a statutului de văduvă de către (altfel) tînăra lor soră, Ducesa de Amalfi, nu neaparat din rațiuni morale (deși amîndoi le proclamă insistent, în discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inima relativ împăcată. Cu aceeași voluptate mai degrabă sadică, Frankford îi scrie pe mormînt următorul epitaf (el însuși punitiv post mortem!): E-nmormîntată aici femeia care/ Răpusă-a fost de-a soțului iertare." Care iertare se pot întreba, legitim, aceeași critici feminiști? Textul urmărește, pînă la urmă, ca și The Duchess of Malfi, un tipar de subtilă și, totodată, delirantă coerciție psihică, aplicată femeii care încalcă un cod nescris al onoarei, căsătorindu-se sub rangul său ori avînd relații sentimentale în afara mariajului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tinere și vîrstnice!), aducîndu-și la exasperare contemporanii. Între altele, o seduce pe Amber Reeves, fiica prietenilor fabieni, William și Maud, absolventă strălucită a Univesității Cambridge. În urma legăturii, Amber va naște o fată (Anna-Jane). O cucerește și pe Rebecca West, scriitoare feministă și mamă a fiului nelegitim al lui Wells Anthony (scriitor la rîndul său). Propria soție, Jane, îi va dărui, și ea, doi băieți: George Philip (Gip) și Frank Richard. Wells predică peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doi în grija tatălui, afirmînd mai tîrziu, cu vag cinism, că, dacă s-ar fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă) a unei variante ezoterice de misticism islamic, axate pe actul "recuperării inimii" și "dăruirii purității ei", necondiționat, lui Dumnezeu), revenind, într-un final, după peregrinări culturale extreme, la civilizația-matcă, Doris Lessing ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ai aștepta de la un autor care s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de sistemul patriarhal, care, cu multitudinea lor de trăiri emoționale și psihologice, ar fi oferit o substanță epică mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]