26,857 matches
-
să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia uite, chiar așa, de ce o mînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia uite, chiar așa, de ce o mînă de fier cînd normal trebuie să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite, chiar așa, de ce o mînă de fier cînd normal trebuie să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul, băuse binișor și cît îi trebuie unui colonel scos la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tinerețe, tinerețe", n-ar fi fost urît dacă l-ar fi cîntat ca lumea, dar, tot ridicînd praful cu tălpile, vocile se dogeau. La crâșmă prețurile fuseseră urcate cu 10% fără nici o deosebire, banii încasați mergînd într-o cutie de fier ținută la vedere și pe ea fusese lipită o fîșie de hîrtie pe care fusese scris cu tuș negru "sprijiniți cauza", două cuvinte încadrate de cîte un mănunchi de nuiele în care fusese înfiptă o toporișcă. Asta poate n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
găseau acum abia pomeniți printre rîndurile lui Bîlbîie. Un general onorabil, un prinț indiferent la luptele politice, dar obsedat de măreția neamului, de ordine și disciplină, un politician marginalizat în disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se auzea abia deslușit cîntecul de sirenă al domnului Caraiman. Către el și dinspre el părea că duc toate cărările, iar mai mare pacoste decît Caraiman nu putea fi nimeni altcineva. De acolo de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin stofa hainei conturul pistolului cu care umbla veșnic. Se spunea despre el că și la baie îl ține atîrnat la îndemînă într-o pungă cauciucată ca să nu se ude. Era convins, și convingerile sale erau de fapt legi de fier ale Serviciului, că în munca lor nu este nevoie de arme, ci dimpotrivă. Oamenii săi culegeau informații, folosirea armei făcea informațiile strînse inutile. A purta armă însemna pentru un funcționar al Serviciului a-și declara incompetența. Dar George Stan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dictator trei zile în viața lui, și, după aceea, o paradă ca în basme. Artificii, defilare, mici, bere. O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru o țară întreagă că guvernul nu e capabil să controleze situația, că e nevoie de o mînă forte, un General care să stîrpească bandiții, care să facă ordine în Țară, care să strîngă hățurile puterii într-un pumn de fier. Aici Bîlbîie fusese magistral, ceea ce a descoperit cu tact, cu bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brutăria căruia Își cumpăra chifle. PRIVATE La Belgrad se va ajunge abia În Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întâlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
biluță portocalie, alungită și luminoasă. E genul de capsulă de vitamine babană, cât pentru un cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desigur, tot felul de jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă. Împinse, iarăși, "bolidul" de fier la deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e bine. Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată după ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade ale secolului al nouăsprezecelea, intensificate odată cu sosirea guvernatorului general Daendels, a cărui poreclă, Mare șalul de Fier, ori cinci șase alte porecle cunoscute de orice școlar indonezian, printre care chiar Domnul Trăsnetului, oferă o su gestie privitoare la comportamentul olandezilor pe atunci. Sub conducerea lui Daendels, la Weltevreden s-au construit cazarme, iar pentru ofițerii de rang
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aducă aminte și să-i fie rușine de caraghioslâcul ăsta. A rămas totuși acolo o vreme, uitându-se În sus la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-avea să mai fie În oraș În următorul anotimp ploios, de altfel poate că În nici un alt anotimp. Au urcat scările care duceau la biroul ei. Baricada de bănci fusese Înlăturată, rămăseseră doar așchii de lemn și bare de fier. Ușa biroului era larg deschisă și, când a Încercat să aprindă lumina, a descoperit că nu era electricitate. În penumbra serii a distins spațiul gol de pe o latură a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stilul construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat În el. O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau acasă la Zubaidah. Au trecut prin porțile mari de fier forjat, ornamentate cu tușe de vopsea aurie. Au parcat lângă o mașină sport pe care Adam n-a recunoscut-o. Casa i-a părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu iartă. Să-ți spun eu ce s-a întâmplat cu așa zisa lui dizidență. El era prins în altă cârdășie și a fost prevenit: vezi că pică regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cere nici un sacrificiu. A avut grijă să-și asigure mai întâi spatele, mie îmi spui tu? Nu-i adevărat, nu pot să vă cred. Ce să nu crezi, mă, în micile învârteli ale acestui om? Cumva eroul tău este din fier forjat? Nu vezi? Nu-l atinge nici timpul. Crede-mă, par suspecți oamenii ăștia cu biografii prea rotunde, cărora nu li se întâmplă nimic într-o lume unde totul este ca frunza în vânt. El, singurul, rămâne neclintit, este intangibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă inimile nebunește. Acum dacă mama plecase puteau deschide și ochii. Era o noapte luminoasă se distingea destul de bine conturul obiectelor de prin cameră. Hai după ea, o îndemnase Elena. Pe gemulețul de la ușă o să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]