1,782 matches
-
dintr-o dată aminte, cu un fel de uimire, de Felicia și într-o zi se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să aștepte răbdător pauza. În vreme ce aștepta, el se gândi bine ce pretexte ar fi putut să invoce pentru faptul că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din spital, prietenia dintre ei devenise din ce în ce mai strânsă, căpătând și o anumită notorietate în ochii celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența unui student de la matematică în amfiteatrele celor de la filologie, unde nu se limita numai să audieze cursuri de literatură și de estetică, dar adesea își lua chiar notițe cot la cot cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori se întâmpla să dea ochi cu el, nu uita să remarce, surâzând afabil, ca un gentleman ce era: A, iată-l și pe matematicianul nostru filolog!... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori se întâmpla să dea ochi cu el, nu uita să remarce, surâzând afabil, ca un gentleman ce era: A, iată-l și pe matematicianul nostru filolog!... și uneori îi cerea să-i transmită profesorului Barbilian un salut frățesc, în memoria studenției lor berlineze. La rândul său, Victor o luase de mai multe ori pe fată să asiste la cursurile profesorului Barbilian, așa cum își exprimase odată dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Numai la noi, aici, e liniște și pace... V-am spus eu că e lată rău de tot! se auzi atunci și glasul lui Romică ochelaristul. Și până la urmă, ce naiba vor ungurii ăștia?... Cum ce?... sări cu gura Nelu Ianolide, filologul cu biblioteca plină de cărți interzise și nelipsit de la aceste discuții. Păi ia să-mi spuneți voi: e bine să fim obligați să învățăm limba rusă?... E bine pe dracu!... răspunseră mai mulți deodată. Și e normal să te împiedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niște pancarte cu lozinci..., propuse Călin Moraru, ne punem și niște banderole tricolore la mână, să se vadă bine cine suntem și ce vrem... Vacs lozinci! Doar nu facem un miting comunist! protestă Tase, vădit în dezacord cu ideile studentului filolog. Lozincile nu sunt apanajul comunismului, îl corectă Robert, după ce își aprinse o pipă și se apucă să pufăie tacticos din ea. Noi, la arhitectură, chiar ne-am gândit să scriem câteva lozinci anticomuniste și să le prindem pe fațada dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nelu Ianolide. Remarca studentului fu urmată de câteva clipe de tăcere. De ce nu ziceți nimic de Nichi Stelescu? Cu gabaritul și cu darul lui de vorbitor, ne-ar fi de folos, veni Victor cu ideea. Spre surpriza sa, cei doi filologi nu se arătară prea entuziasmați. Nichi Stelescu este el băiat simpatic, dar nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine și preferă să rămână poet, îl informă Nelu Ianolide. În fine, conchise politehnistul Tase. Hai să vedem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
recunoscu pe Călin Moraru de la filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o nuntă, și nu la o întrunire subversivă și periculoasă, care nu se știa cum avea să se sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla. Habar n-am! ridică acesta cu nonșalanță și cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la mâna stângă. Nu cumva e riscant să le scoatem la vedere de pe-acum? întrebă Victor, dar, în cele din urmă, ca să nu-și închipuie celălalt că este laș, își prinse și el brasarda. Ei, ce mai contează! chicoti filologul. Ce-o fi, o fi!... Ajungând la universitate, Victor încercă să-și dea seama ce se întâmplă, dar nu observă nimic deosebit. Moraru îl prinse de braț, ca să-l tragă după el mai departe, dar Victor nu-l urmă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Moraru îl prinse de braț, ca să-l tragă după el mai departe, dar Victor nu-l urmă, ci o apucă spre facultatea de matematică, spunând că voia să vadă mai întâi cum stăteau lucrurile pe-acolo. Bine, du-te! aprobă filologul. Eu o să te aștept aici. Nu, ia-o înainte, nu mă aștepta, refuză Victor. O să vă găsesc eu... Atunci, încearcă să iei cât mai mulți cu tine! strigă în urma lui studentul de la filologie și se făcu nevăzut pe ușa facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drum care se află în fața unei clădiri și nu e nimic mai corect, dar mai spun că, o spun cel puțin unele, a mătura în fața casei înseamnă a îndepărta de sine o responsabilitate sau o culpă. Cât vă înșelați, domnilor filologi și lexicologi distrați, a mătura în fața casei a început prin a fi exact ceea ce fac acum aceste femei din capitală, așa cum au făcut-o în trecut, la sate, și mamele și bunicile lor, și n-o făceau ele, așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dat cei mai Înalți soldați din cadrul armatei și că Înălțimea lor trecea cu vreo patru centimetri peste media de Înălțime a Întregii țări. De aici nu trebuie să se tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși, ÎngînÎnd aceleași balade ca pe vremea cînd se repezeau dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
importantă era aflarea originii, etimologia, circulația dintr-o limbă În alta, de la un popor la altul. Aici au avut motive să-l amendeze și să-i dea o notă mai mică pentru că problema nu-i interesează pe istorici, ci pe filologi și lingviști. Deși faptul că ei, examinatorii, erau nu „prea deschiși“, nu-i Îndreptățea decât oficial să-l considere pe el un candidat de respins. În fine. Povestea, povestirea scurtă, chiar cea care putea fi redusă la o singură propoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care s-au căsătorit. Însuflețit de sentimente și patria română Edgar Quinet a scris multe opere referitoare la români, de unde a primit și numele de filo-român. În numeroase articole și în lucrarea „Româniiʺ (1857), Edgar Quinet (1803-1875) - istoric, scriitor și filolog, a apărat drepturile și libertățile naționale ale românilor. A fost ales membru de onoare al Academiei Române și a avut cetățenia română. Ediția completă a operelor lui Quinet , în 30 de volume, 1877-1882 a fost publicată de soția sa, Hermiona, - spune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă nici un scriitor, nu eram chel, nu eram filolog, să public o carte mi se părea ceva tot atît de Îndepărtat precum ceva foarte Îndepărtat, trăiam cele mai portocalii clipe de fericire fără s-o știu, scriam pentru plăcerea scrisului, pentru plăcerea de a bate la mașină, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai auzeam. Scriam prost, Îmi bîzÎiau urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el. - Sper că mai trăiește încă. Dar nu mai avem vești de la ea. De când a plecat din țară, acum unsprezece ani, n-am mai primit nici o veste. E drept că nu prea știa să scrie; dar soțul ei era un filolog desăvârșit, vorbind și scriind perfect românește... Manole făcu câțiva pași spre ea și o întrebă, timid: - Dar soțul dumneavoastră? L-ați regăsit? Marina încercă să-și ascundă zâmbetul, melancolic și totuși amuzat. - Încă nu. El m-a așteptat zece ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păstrăm în viață încă cinci zile..." În cinci zile, aflase unul dintre asistenți, va veni de la Paris, în drum spre Atena, profesorul Gilbert Bernard, cel mai mare specialist... - ...Mai ales ambițios, repetă Laura. Vrei să fii ceea ce sunt atâția alții: filolog, orientalist, arheolog, istoric, mai știu eu ce altceva. Adică, vrei să trăiești o viață străină, viața altora, în loc să fii dumneata, Dominic Matei, și să cultivi exclusiv geniul dumitale... - Geniul meu? exclamase cu o prefăcută timiditate ca să-și ascundă bucuria. Asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]