5,744 matches
-
București a dispus în perioada interbelică de un corp profesoral de mare valoare, format în majoritatea sa la universități din Franța și din Germania. Facultatea de Litere a fost ilustrată de un număr impresionant de creatori de școală în domeniul filologiei, care s-au distins și prin eforturile de a dezvolta cercetarea științifică. Putem enumera în acest context personalități precum: August Treboniu Laurian - primul decan al facultății, 1865-1882, Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Ovid Densușianu, Ion Bianu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Alexandru
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
II ”", condusă de Alexandru Rosetti, edita, între altele, "Revista Fundațiilor Regale". Prestigiul internațional al facultății, al Universității din București, a fost realizat prin editarea și tipărirea lucrărilor științifice ale profesorilor și prin „crearea” unui centru de formare a specialiștilor în filologie. După reforma comunistă din 1947 corpul profesoral a suferit unele schimbări impuse de modificările ideologice, Facultatea de Litere și cea de Filosofie s-au despărțit iar o parte dintre profesori au fost obligați să se retragă de la catedre, din cauza unor
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
din Veneția, Universitatea din Bordeaux. Școala doctorală a Facultății de Litere poartă denumirea de „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” și este un departament de studii din domeniul „Științe umaniste și arte”. Facultatea de Litere a acordat primul titlu de doctor in filologie în anul 1905.
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
(pseudonim pentru Miroslava Luchiancicova, n. 11 septembrie 1946) este o poeta, prozatoare, eseista și traducătoare din Republică Moldova. Școala primară - s. Cornești (1953-1956); școală medie de cultură generală - s. Ciudei (Mejdurecie) - Storojineț, regiunea Cernăuți, Ucraina (1956-1964), Facultatea de filologie a Universității de Stat din Moldova (USM) (1965-1970). Studii postuniversitare: Agenția de Stat Teleradio (cursuri de redactor, 1982), masterat în psihologie, USM (2001-2002). După absolvirea universității a lucrat ca profesoară de limbă și literatura rusă; redactor TeleRadio Chișinău; specialist principal
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
aproape exclusiv jurnalismului, activând în calitate de redactor-șef sau colaborator al mai multor ziare și reviste: „Făclia” (versiunea rusă), ziarul „Cetățeanul Moldovei”, „Zerkalo”, „a”MIC” (versiunea rusă); „Kitej-Grad”(Iași); almanahul rus „Golosa Sibiri” (Rusia). Actualmente este cercetător științific al Institutului de Filologie al AȘM. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republică Moldova (1995) și membru al Uniunii Scriitorilor din România (2002), membru al Consiliului Uniunii traducătorilor din țările membre CSI și țările baltice, membru PEN Centrului al Filialei din Moldova (2012). „Ia jivu
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
(n. 1 septembrie 1948, Cigîrleni, raionul Ialoveni, Republica Moldova) este un filolog (doctor în filologie), profesor universitar, poet, publicist, critic și istoric literar român. A activat și ca politician fiind deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994). Este unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al fostei R.S.S. Moldovenească (devenită apoi Republica Moldova), care
Andrei Țurcanu () [Corola-website/Science/327265_a_328594]
-
Devine președintele Centrului de Studii Strategice „Est-Vest-Est” (1999 - 2002). Din 2002 activează în calitate de profesor universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Din 2009 este cercetător științific principal și șeful Sectorului de literatură română contemporană la Institutul de Filologie al AȘ din Republica Moldova.
Andrei Țurcanu () [Corola-website/Science/327265_a_328594]
-
limba lituaniană la Institutul Pedagogic din Vilnius (1945-1949), apoi a predat la Institutul Pedagogic din Šiaulių (1949-1953), la Institutul de limbă și literatură lituaniană (1953-1963) și la Universitatea din Vilnius (1963-1988). În 1959 a obținut titlul științific de candidat în filologie.
Petronėlė Česnulevičiūtė () [Corola-website/Science/335347_a_336676]
-
Monumentelor Istorice, subdirector (1933), apoi director (1941) al Muzeului istoric-bisericesc din Chișinău, director al școlii de cântăreți bisericești (1941-1944); după 1944 preot la biserică “Bunăvestire” din Râmnicu Vâlcea 1946), apoi la biserică ,Banu” din Iași (1946-1975), asistent la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1948-1949). Participant la congrese istorice Internaționale. Prin studiile sale istorice, a adus o contribuție importantă ladescoperirea și studierea surselor medievale ale istoriei naționale, fiind cel dintâi cercetător român al arhivei metocului Sf. Mormânt din Istanbul (Constantinopol
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
(n. 19 noiembrie 1955, s. Trebujeni, r. Orhei) este un etnograf și muzeograf din Republica Moldova, doctor în filologie, secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalistică, specialitatea redactor literar, promoția 1980. În anii 1992-1995 - studii postuniversitare, doctorantura la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România, Facultatea
Varvara Buzilă () [Corola-website/Science/332051_a_333380]
-
1950-1952), îl aflăm între discipolii sadovenieni de la „fabrica de scriitori ai proletariatului“, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa culturală evidențiază următoarele funcții: Opera poetică a lui Ion Gheorghe, cea eliberată „prompt“ de lestul stihuirilor proletcultiste din "Pâine și sare" (roman în versuri - București, Editura pentru Literatură, 1957), "Căile pământului" (București, Editura Tineretului, 1960
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
Sighișoara) este un poet și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, traducător din 8 limbi, apreciat în țară și străinătate, care trăiește în Heilbronn, Germania. 1971 - 1974 Studii în cadrul Universității București (departamentul filologic București) 1978 - 1982 Universitatea Cluj- Filologie, Secția Germană-Română - concomitent redactor la Echinox- Lucrare de diplomă: 10 ani ai revistei Echinox pagina germană: tehnică traducerii 1982 - 1991 Profesor la liceul din Sighișoara, n-a fost membru de partid 1992 - 1995 Rezident în Germania - Studii la Universitatea din
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
d. 16 decembrie 2016, București) a fost un critic de film, estetician și teatrolog român. Profesorul universitar , teatrolog și estetician de marcă în cultura română, s-a născut, la Constanța, la 1 noiembrie 1930. A absolvit, în 1954, Facultatea de Filologie, secția Limba și Literatura Română, a Universității din București și din acel an funcționează în învățământul superior, domeniile de specialitate fiind "Estetica", "Estetica și Teoria teatrului" și "Teatrologie — Spectacologie". Doctoratul l-a obținut, în 1963, în filosofie, specialitatea estetică. În
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
este profesor universitar doctor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. S-a născut la 24 februarie 1942 la Timișoara și a urmat Liceul „Gh. Barițiu”, Cluj-Napoca (1948-1959). Între 1959 și 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie, Cluj-Napoca, (examenul de licență - 1965) și obține apoi doctoratul în filologie (specialitatea estetică) la Universitatea din București (1975) cu teza Mit și cultură la Nietzsche. Din vasta sa activitate profesională trebuie subliniat că a fost redactor la Editura pentru literatură
Vasile Frăteanu () [Corola-website/Science/313132_a_314461]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. S-a născut la 24 februarie 1942 la Timișoara și a urmat Liceul „Gh. Barițiu”, Cluj-Napoca (1948-1959). Între 1959 și 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie, Cluj-Napoca, (examenul de licență - 1965) și obține apoi doctoratul în filologie (specialitatea estetică) la Universitatea din București (1975) cu teza Mit și cultură la Nietzsche. Din vasta sa activitate profesională trebuie subliniat că a fost redactor la Editura pentru literatură, secția din Cluj-Napoca (1966-1970), redactor la Editura „Dacia” (1970-1975), asistent universitar
Vasile Frăteanu () [Corola-website/Science/313132_a_314461]
-
constituie, în opinia mea, o situație destul de rară printre cei ce am trăit densificat pomenita cotitură - ruptura istorică. O explicație posibilă ar trebui să țină seama de două asemănări dintre noi: ambii am terminat două facultăți oarecum surori - filosofia și filologia și, de asemenea, ne unește, o copilărie petrecută în satul românesc - cel moldav și cel transilvan - cu multe obiceiuri și stări mentale colective, comune. Am ajuns, prin această observație, la ceea ce mă interesează în momentul de față să vă împărtășesc
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
Dorul mă cată pe-acasă". S-a născut la data de 19 septembrie 1927 la Chișinău, dar ulterior s-a mutat alături de familie la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj. Apare prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța "La oglindă" (Timotei Popovici - George Coșbuc) și cântecele populare "Marioară de la
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
cea italiană, civilizația sentimentelor creștine, altruismul ca normă de conviețuire, o anumită perseverență studioasă, ținuta demnă și inteligența, poate un farmec al omului, i-au asigurat o carieră împlinită, chiar dacă nu neaparat spectaculoasă, la Roma. În 1942 e laureat, în filologie romanică, al Facultății de Litere, din Roma, cu lucrarea "I cantari di Tristano". "Enciclopedia exilului literar românesc"a lui Florin Manolescu, sau comprehensivul studiu al lui Roberto Scagno, "Fra oblio e memoria....", oferă datele necesare, completate de noi cu informații
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Milano. Este invitat de Antonio Banfi. }ine cursuri și la Facultatea de litere din Roma, iar în 1964 este "incaricato" de Limba și literatura română, tot atunci predă la Facultatea de Magistero, Roma. În 1968, devine asistent la catedra de Filologie romanică a lui Ruggero M.Ruggeri, de la Universitatea romană. Cursul lui de literatură modernă română, dedicat poeziei din Novecento, secolul al XX-lea, va deveni o bună inițiere în lirica românească interbelică. Se va aduna într-o carte, completat cu
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
istoria poeziei modernismului românesc, lucrare armată de un sistem axiologic solid, cu contraforți etici. în 1961 are luată docența la Universitatea romană, dar e și funcționar de stat. Anul 1972 e unul de vârf, deci, cum aminteam, asistent titular de filologie romanică, la Facultatea de Magistero a Universității romane. Dar are ore și la la Liceul "Vergilio", liceu clasic, unde suplinește orele de literatură. Invitat la Milano, de eminentul Francesco Flora, pe a cărui istorie a literaturii au poposit generații de
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
notar și de secretar al regelui. A dobândit o atât de vastă știință, încât Erasmus din Rotterdam îl numea "Minunea Franței". La începutul domniei regelui Francisc I, s-a apropiat de curtea regală pentru a pleda acolo cauza literaturii și filologiei. Este părintele "Colegiului cititorilor regali", actualul Collège de France, militând pentru crearea unui colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri de episcopul Jean du Bellay. Acest savant îmbrățișase toate științele, teologia, jurisprudența, matematicile, filologia, dar a fost cunoscut, mai cu seamă, în calitate de elenist. La cererea lui Erasmus, "Guillaume Budé" a întreprins o compilație a notelor lexicografice despre limba greacă, care a fost, vreme îndelungată, în Franța, operă de referință pentru cel care dorea să
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
Partidul Mișcarea Populară. Pe 17 februarie 2014 a anunțat că se retrage temporar din politică. În data de 1 martie 2015, a lansat împreună cu europarlamentarul Monica Macovei un nou partid politic numit M10. este licențiat în anglistică al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1999) și al Universității Paris IV-Sorbonne (1998). A fost elev străin al École Normale Supérieure (Paris) între 1997 și 2000. Deține un master în studii medievale la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne (1999) și un doctorat
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
funcționar, și Elisabeta (mama, născută Buciuman), casnică. Studiile elementare - la "Școala primară Spiru Haret" din Timișoara, între anii 1940 și 1944, urmând apoi "Liceul Carmen Sylva" din același oraș, între 1944 și 1952. Facultatea a făcut-o la "Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara" (secția română-germană) între anii 1958 și 1963. A susținut un doctorat în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
anii 1940 și 1944, urmând apoi "Liceul Carmen Sylva" din același oraș, între 1944 și 1952. Facultatea a făcut-o la "Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara" (secția română-germană) între anii 1958 și 1963. A susținut un doctorat în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]