51,126 matches
-
o pată albă, apoi una neagră, care poate persistă 8-10 zile. Dacă după această perioadă pată nu dispare, Timișoara va avea un viceprimar orb" (EZ 2165, 1999, 7). Cea mai spectaculoasă mi se pare, oricum, descripția directă și implacabila din finalul unui avertisment, formulat altminteri pe un ton foarte serios: "Atenție! Privitul Soarelui fără filtre de protecție, cu excepția momentelor de totalitate, duce la orbire, iar folosirea binoclurilor sau a lunetelor fără aceste filtre are drept consecință arderea ochiului pînă la os
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
Pop e încîntat pentru ceea ce obținuse, notînd bucuros și cu morgă faptul că Iorga "mă felicită pentru succesul avut, îmi fac cele mai călduroase omagii pentru destoinicia și înțelepciunea de care am dat dovadă în cursul guvernării". Totul sună a final. Pentru că în aceeași zi de 6 iunie 1932, imediat după convorbirea cu Iorga, premierul e chemat la rege, unde semnează demisia guvernului. Urmează un guvern Vaida-Voevod, unul Maniu și iar Vaida, fără a se găsi formulă bună de guvernare. În
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
directitudinea secolului nostru, nimic din felul nostru de a gîndi. Descopăr la Malamud, cu fiecare carte nouă pe care i-o citesc, o straniu de plăcută inactualitate. Plăcută pentru că, paradoxal, ea nu este cu adevarat inactualitate, căci așa cum spuneam, în final orice poveste semnată de el își scoate la iveală acel cordon ombilical care o ține legată de timpul în care trăim. Dar, ceea ce pare inactualitate permite cititorului să se rupă de imediat, să intre într-o stare interioară care presupune
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
responsabilității care decurge de aici. Nu vreau să spun că protagoniștii își repudiază identitatea de evrei, ci doar solidaritatea care de regulă e o consecință a unei identități împărtășite, daca nu chiar un element esențial de manifestare a acesteia. În finalul acestui prim episod, antipatia surda dintre cei doi (de la bun început își sînt nesuferiți unul altuia) se transformă în ură. Susskind îi distruge lui Fidelman manuscrisul cu cruzime, aruncîndu-i din vîrful buzelor disprețuitorul "ți-am făcut o favoare", iar supremă
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
de gloanțe, trosnete, explozii, murdărie, sudoare" (ibid., 46). Deși anatomiile se văd traversate violent de geografia războiului, iar mecanică organică se sparge în bucăți (Candale, "găurit în frunte", servanții "cu creierii împrăștiați" -ibid., 50; 56), procesul poate fi reversibil: în finalul nuvelei, corpul lui David Pop devine coagulantul tanatic al tuturor "defecțiunilor" apărute pe parcurs (incertitudini, fluctuații, mobilități neprevăzute). Astfel, moartea protagonistului, pisat cu pușca de "frații" români împotriva cărora luptase ("Osul pirii, țeasta se turti, iar creierii amestecați cu sînge
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
dintre o analiză de ziarist și un text care nu e nici analiza de gazetar, nici confesiune de scriitor. Nu poți amestecă diverse elemente de memorialistica, de comentariu filosofico-publicistic și mai ales de analiză propriu-zisă, fără a ajunge la un final de poem în proza din care citam: "Nu ni se mai poate întîmpla nimic deosebit. Nici n-o să murim, nici n-o să trăim. Mofluzul Francis Fukuyama poate veni oricînd în țară eclipsei, ca să-și vadă teoria confirmată experimental." Și așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
care le uitase toate și se perduse cu desăvîrșire în clipa de acum". Dar banii aduși că dar, după multă încrîncenare, nu-i dă, asigurîndu-i pe Persida și pe Natl că mai bine sînt păstrați la ea. Acest capitol de final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce Persida l-a strîns de pe drumuri, ocrotindu-l. Acest epilog putea să lipsească din român, ratînd tocmai finalul. Ediția d-lui Constantin Mohanu folosește textul (tot de d-sa îngrijit) din ediția "Opere", impecabil filologic. Postfața e cuminte și cam didactica. Bibliografia receptării critice a românului Mara e utilă și completă. Ioan Slavici, Mara. Postfața și bibliografie de
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
popor în parte. Profesorul nostru de la catedră din amfiteatrul studențesc susținea, pur și simplu, că nu există ereditate, omitîndu-l cu desăvîrșire pe T.H. Morgan (Premiul Nobel), substituit prin modestul hibridizator I.V. Miciurin, precum și cu altii de aceeasi pseudovaloare academică. În finalul expunerii, în punctul în care planul de predare conținea, obligatoriu, "politizarea lecției", cel de pe podium s-a apucat să combată vehement genetică de peste Ocean, deoarece - aici e aici! - nu urmărea altceva decît să oblige omenirea a bate pasul pe loc
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
în primul rînd preluată din istoria recentă a Germaniei și Franței, țări față de care se recunoaște mai apropiat. Teza fundamentală a autorului este că relațiile de putere economică le predetermina pe cele politice. Apoi, ca anul 1945, care a marcat finalul războiului, nu a fost un "an zero", asadar lumea nu și-a luat istoria de la capăt după, ci dimpotrivă, anumite relații, simpatii și antipatii, afinități și incompatibilități n-au făcut nimic decît să-și urmeze cursul firesc, fără modificări spectaculoase
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
a poeziei? - Imi puneți două întrebări... La cea dintâi, răspund: nu știu; la ultima: și viceversa. - Poetul este condamnat să rămână prizonierul limbii sale? Nu ar exista posibilități de "evadare"? Ar fi o soluție cea indicată de Mihai Pop în finalul prefeței volumului "Album de versuri" de Stéphane Mallarmé (Univers, 1998): "Ceea ce propune Șerban Foartă în acest volum este, de fapt, mai mult decît o simplă traducere: o triplă interpretare și apoi o recreare a textului, o lectură implicită și explicitare
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Nu bănuia atunci că, în vara următoare, acolo îi va fi dat să-și găsească sfîrșitul: plecat de pe o plajă din Mallorca să înoate în larg, a disparut definitiv în valuri (că și Dan Desliu cu doi ani înainte). Un final bărbătesc pentru filmul unei vieți dramatice. * Interviul publicat acum este deosebit de interesant după ce ai aflat biografia lui Wolf von Aichelburg. În primul rînd prin luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
Karin Saporta și mai ales la Joseph Wadj a descătușat energii și tipologii mentale, creînd o formă de spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un alt tip de spectacol: teatru-dans, poate cea mai adecvată acestui final de secol, o formă de expresie multidimensionala, extrem de solicitanta pentru artiștii care o îmbrățișează. Tipul de interpretare actoriceasca pune în prim plan, corpul și vocea lui. Să privim mișcarea cu același interes cu care privim cuvîntul, spune Florin Fieroiu, un
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui Ceaușescu, este de un haz nebun și provoacă, totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din Canada versiunea "reală" (prozaica) a întâmplării cu catedrală: "- Ce v-am spus, fraților, când am plecat! Ortodoxia asta a noastră ne joacă numai feste. N-ați aflat știrea? A fost pe
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
se termină atunci cînd nu mai înțelege valorile aceleia aflate pe locul penultim într-o cronologie mereu discutabila. Astăzi mai pricepem, cît-de-cît, ce e un gentleman, însă nu mai știm (nu mai simțim) ce e onoarea cavalerilor. Prea puțini 'ntelegem finalul lui Don Carlos. Și e limpede că tocmai pentru asta sîntem condamnați în, de și la fel ca lumea în care trăim prin accident. Jeder stirbt fuer sich allein, adică pre limba lui. Relativ de puțină vreme, Elinor Schaffer citează
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
clar orientată ideologic: în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975, explicația (s.v. rece) este "stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politică de pe poziții de forță, dusă de cercurile imperialiste agresive." În DEX (1996), finalul definiției e diferit, preferîndu-se generalizarea: "stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politică de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat" (s.v. război). Interesant e că aceasta definiție neutră apărea
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
luna am făcut în Grajdanin (Cetățeanul, n.n.) dese referiri la această chestiune. Noi vedem problemă în felul următor: ăNon possumusă rostit de papă îl considerăm într-atît de serios, încît vedem în el viață și moartea religiei înseși în Europa. (În finalul cărții, printre notele explicative, se reamintește că expresia clasică "non possumus" se referă,... sau înseamnă, ca formulă, refuzul catolic, hotărît, dezacordul cu cerințele laice, de pildă divorțul ș.a.) s...ț Biserică a pus mai presus de adevăr și de Dumnezeu
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost invers (truc literar admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
ca și pe cei de aiurea, surprinzând și rezonanța stranie din mintea băiatului a situației nou create. Iar ca să lărgească aria rezonanței, Petia se stabilizează într-o minicomunitate a băieților, organizată după toate regulile milităriei, cu superiori și subordonați. În finalul romanului și el, Petia, ajunge comandir. Fusese admirat ca poet până și de directorul școlii, de oamenii mai cunoscuți ai locului. Iar pe deasupra, Petia avea Biblie. Modul cum prezintă toate cele îmi lasă impresia că prozatorul vine dintr-o parohie
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
radiouri etc. Cei doi absolvenți - Puiu Șerban și Claudiu Goga - de la regie, clasa Valeriu Moisescu, au prezentat Weekend de adio și Șantaj, acesta la Teatrul dramatic Sica Alexandrescu din Brașov. Dacă în timpul studenției am auzit des numele lui Puiu Șerban, finalul pare să-l fi scos învingător pe Claudiu Goga, un tip serios, profund, preocupat de text și de lucrul cu actorul. Debutul lui de acum un an la Teatrul din Brașov cu Conu Leonida față cu reacțiunea a spus mult
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
a evenimentelor ar izbuti să ne facă suspicioși. În toată această așteptare panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago și restul personajelor (inclusiv criminalii) se creează un contrast interesant: ei tensionați, el nepăsător. Apogeul acestui contrast e atins în final, cînd crimă ca atare e descrisă cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul narațiunii se relaxează brusc, păstrînd doar acea acuitate a percepției la care mă refeream mai devreme. Omorul pare relatat de Santiago însuși, un Santiago ieșit însă din propria
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
urmă agrementata cu o sechestrare că la carte a ministrului Decebal Traian Remeș: un gest semnificativ pentru direcția în care se îndreaptă România: jucându-se de-a tupamarosii, sindicaliștii de sub Tâmpa au devenit echivalenții băștinași ai guerilelor sud-americane!) au parafat finalul unui regim politic. Cedarea inexplicabilă a lui Radu Vasile definește perfect neputința echipei Constantinescu. Pierduți în mărunte aranjamente de culise, guvernanții sunt de-a dreptul paralizați când împrejurările pretind o oarecare bărbăție. Dl Radu Vasile și-a adus aminte că
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
nivel. Acel nivel unde lumea se împarte, irevocabil, în evrei și pagini. În numărul trecut al "României literare" am prezentat studiul lui Tzvetan Todorov despre memorie și uitare, aplicat aceleiași chestiuni a comparabilității dintre Gulag și Holocaust. Cum anunțăm în finalul cronicii, reiau problemă discutînd o altă carte dedicată ei, cea a lui Besançon. Diferențele dintre cele două argumentații, o spun din capul locului, nu mi se par mari. De altminteri, Besançon și Todorov vin din același spațiu, operează cu retorici
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
a renunțat la acestea, dat fiind că o parte dintre cei solicitați resimțeau anchetă că pe o pisălogeala, daca nu cumva că pe o formalitate. S-a acordat un punctaj pentru numele românilor aleși în top, în funcție de acestă calculîndu-se în final clasamentul. Au existat, si era firesc să fie așa, personalități care au refuzat să răspundă la ancheta din diferite rațiuni, dar mai ales din lipsă de timp și de motivație. Celor solicitați li s-a precizat că opțiunile lor sînt
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]