45,198 matches
-
sarcină nu-mi displăcea. Marți. Azi-dimineață am vorbit pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu puteam să mă sustrag. Din cauza asta, oricum s-ar fi desfășurat conversația noastră, la douăsprezece fără un sfert aveam să spun: „Ah, era să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe lângă bărcile amarate la dig și mi-a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să mă agăț, să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să meditez la asta în liniște, am acceptat. — Aș vrea ca de grapină să fie fixat odgonul, a precizat Zwida. Pot petrece ore întregi fără să mă satur desenând un morman de funii răsucite. De aceea, luați și o funie foarte lungă: zece, ba nu, doisprezece metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fine să-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
începute, pentru care a primit avansuri de la edituri din lumea întreagă, implicând finanțarea de către bănci internaționale, romane în care soiurile de băuturi preferate de personajele sale, localitățile turistice frecventate, furnizorii modelelor de haute-couture, de mobilier, de gadgeturi au fost deja fixate prin contracte de agenții publicitare specializate, rămân neterminate, pradă unei crize spirituale inexplicabile și neprevăzute. O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea stilului maestrului în toate nuanțele și manierismele lui, e gata sa intervină ca să astupe golurile, să finiseze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar îndrăzni să te condamne la pierderea lui „tu“, catastrofă nu mai puțin teribilă decât pierderea eului? Pentru ca un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrea să-l provoci. Căutam o carte, spuse Irnerio. — Credeam că nu citești niciodată, obiectezi tu. — Nu de citit. De făcut. Fac chestii cu cărțile. Obiecte. Da, opere: statui, tablouri, cum vrei să le numești. Am avut și o expoziție. Fixez cărțile cu rășini și gata închise, sau deschise, sau le dau forme, le sculptez, fac găuri în ele. Cartea e o materie bună de prelucrat, se pot face atâtea lucruri din ea... — Și Ludmila e de acord? Îi plac lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
față cu un străin a trebuit să ascund ambiguitatea reacțiilor mele și m-am arătat interesat numai să strâng toate datele necesare pentru a intenta un proces. — Voi intenta proces falsificatorilor și oricui cooperează la difuzarea cărților contrafăcute! - am spus, fixându-mi privirea asupra traducătorului cu subînțeles, pentru că fusesem cuprins de bănuiala că tânărul acesta nu era străin de afacerea suspectă. A spus că-l cheamă Ermes Marana, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. Are un cap prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mi eurile cele mai diferite de mine și între ele. Dacă un adevăr individual poate fi găsit numai închis într-o carte, trebuie să accept să-mi scriu adevărul meu. Cartea memoriei mele? Nu, memoria e adevărată atâta vreme cât nu e fixată, închisă într-o formă. Cartea dorințelor mele? Și ele sunt adevărate doar când impulsul lor acționează independent de voința mea conștientă. Singurul adevăr pe care-l pot scrie e cel al clipei pe care o trăiesc. Poate adevărata carte este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
frecvențelor; e suficient s-o parcurg pentru a-mi face o idee despre problemele oferite de carte studiului meu critic. Desigur, frecvențele cele mai înalte sunt înregistrate de serii de articole, pronume, particule, dar nu mă opresc asupra lor. Mă fixez imediat asupra cuvintelor celor mai bogate în semnificații, care-mi pot da o imagine destul de precisă asupra cărții. Lotaria mi-a adus niște romane transcrise electronic sub formă de liste de cuvinte în ordinea frecvenței. — Într-un roman între cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Oquedal... — Dar de ce, Anacleta? — A adus numai rău indienilor... și nici albilor nu le-a făcut vreun bine... Apoi a dispărut... Dar nici ziua în care a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face decât să mă înghită într-o vâltoare întunecată, în care curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia să plângă cu capul pe masa din bucătărie, lângă sacoșă. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia să plângă cu capul pe masa din bucătărie, lângă sacoșă. Pentru că sunt în apropiere, plânge cu sughițuri. O las. - Ar fi trebuit să-mi faci o casă, ar fi trebuit să câștigi și tu bani... Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți Întregi În care se simțise disprețuit. Moartea lui Lassa, a lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează; ochii ăia albaștri pe care nu-i vezi niciodată că se închid sau că se uită în altă parte, înăuntrul ochilor ălora e un copil sau un buchet de flori, ceva frumos și vulnerabil, care transformă un bărbat frumos într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
personală a prințesei Brandy Alexander. Agenta imobiliară, în costumul ei albastru cu nasturi Chanel de alamă și cu eșarfa legată la gât ca să-și ascundă pielea căzută, îi zâmbește lui Alfa. Când nu se uită nimeni spre tine, îi poți fixa până-i găurești cu privirea. Să observi toate micile amănunte pe care nu le-ai putea privi destul de mult dacă s-ar sinchisi măcar să-ți întoarcă privirea, asta, asta-i răzbunarea ta. Prin voalurile mele, agenta imobiliară scapără roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Știu că e vorba de monitor. E straniu, oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s‑o pornească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la locul stabilit, aducându‑și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza și unele greșeli de ortografie. Următoarea Întâlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a‑i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întâlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]