1,681 matches
-
aici cîțiva gutui Încărcați cu fructe care Înmiresmează ultimele zile și nopți din august; peste foile albe cad din cînd În cînd frunze uscate; primele semne ale toamnei care se apropie; demult, din vacanțele de odinioară, sînt sensibil la acest foșnet aparte; omul, spunea Unamuno, este un animal afectiv; printre crengi, cerul atîrnă decolorat de soare; probabil și marea arată azi la fel; Însă nu În primul rînd ea mă cheamă acum; mă simt bine sub acești gutui În foșnetul cărora
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acest foșnet aparte; omul, spunea Unamuno, este un animal afectiv; printre crengi, cerul atîrnă decolorat de soare; probabil și marea arată azi la fel; Însă nu În primul rînd ea mă cheamă acum; mă simt bine sub acești gutui În foșnetul cărora există tot ce mi-ar putea spune și marea azi și Încă ceva În plus, un dor de copilărie care mă tulbură; un dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă Întoarce la lotofagi, va trebui să spun că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a mă vedea mai bine, apoi scoate repede o foarfecă și taie expert o bucățică de panglică. — Gata? zice Robyn. Cred că da, spun, cu o senzație de rău de la stomac. Ușile duble sunt date în lături și aud foșnetul făcut de patru sute de persoane care se întorc în scaun. Orchestra filarmonică începe să cânte tema muzicală din Frumoasa din pădurea adormită, iar domnișoarele de onoare pornesc pe culoarul dintre scaune. Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dragostea. Domnul îi binecuvântează pe toți aceia care iubesc și în mod sigur Domnul îi binecuvântează astăzi pe Luke și pe Becky, pentru că azi ei își vor jura credință veșnică unul altuia. Se întoarce către mine și aud în spatele meu foșnetul făcut de cei prezenți, în încercarea de a vedea cât mai bine ce se întâmplă. — Rebecca, îl iubești pe Luke? spune Michael. Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne dau o stare de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat cu vuietul valurilor izbindu-se de stâncile care proptesc terenul înnobilat al Grădinii și Castelului. Printre frunzele verzi zăresc, pe marea albastră, o barcă albă de pescari, care mai mult stă pe loc. Ieri, Dimitrin ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai multă sau mai puțină generozitate în fiecare colț de lume. Iată, scriu la masa de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dar efectul nu a fost același. Nimic nu a putut reproduce impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era mai puțin expresiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui Împrumuta acel ritm. Egor se Învârtea printre bujori. O codobatură făcea câțiva pași, apoi se oprea de parcă și-ar fi amintit brusc ceva, apoi pleca mai departe, bătând din coadă pentru a-și confirma parcă numele. Apărând nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori Mademoiselle face patul să scârțâie, mișcându-se. Căci Încă o mai aud. Acum se aude foșnetul argintiu rostind „Suchard“; apoi hârș-hârș-hârș, un cuțit pentru fructe tăind foile publicației La Revue des Deux Mondes. Începe o perioadă de declin: citește Bourget. Nici un cuvânt de-al lui nu va supraviețui. Condamnarea se apropie. Sunt pradă disperării, luptându-mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era decât o pată aurie plonjând și plutind, Înălțându-se spre răsărit, peste păduri și tundră, spre Vologda, Viatka și Perm, dincolo de lanțul uscățiv al Uralilor până la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași și atunci, Într-o lumină firavă - care se ridică acum deasupra orizontului memoriei mele, În ciuda ploii - puteam desluși conturul chipului ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atenția asupra unui lucru pe care nu-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea recepta niciodată miracolul primelor clipe, foșnetul și forfota acelor tei În ploaie, compasiunea câmpurilor sălbatice. Pe lângă asta - dar nici unul din noi nu-și dădea seama pe atunci - poeziile mele erau niște Încercări juvenile, lipsite de orice merit și n-ar fi trebuit să fie niciodată puse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
va fi?... Oricum, îți mulțumesc pentru încurajare și pentru clipa de fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să crezi, și va fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea? Cugetam cu inima și cu lacrimi în ochi așteptăm. Da, a sosit! A întârziat Domnul dar nu m-a părăsit. A venit și azi la mine să mă ajute. Acum, când îl aștept. Ce minune! Ce bucurie mare! Aud foșnet. Mi se întinde pașaportul cu viza de intrare 30 de zile în Israel. Îmi curgeau lacrimi de bucurie, de fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am înmânat unei tinere care mi-a deschis
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că se răstoară căruța într-o râpă; că se sperie caii și se răstoarnă căruța, că-i iese în drum un lup: că îl atacă niște hoți. Sub această teroare s-a perpelit băiatul o jumătate de noapte. La fiecare foșnet și la fiecare zdruncinătură a căruței se speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul căruții ca un arici și aștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din calendarul memoriei mele. Apele vieții mele se limpezesc. Voi vedea adâncul? În ce fel? N-am nici o idee despre felul în care voi trăi de aici înainte. „A-mi reface viața” îmi repugnă profund. „Pețitorii mei” fojgăie, făcând un foșnet subtil de hormoni. Văd foamea hormonală a masculilor frustrați. Acești „pețitori fără Penelope” vor să-și refacă sănătatea deteriorată de „obișnuințele rele”. Știu că nu e înțelept să-i păstrez ca prieteni în continuare, pentru că situația mea s-a schimbat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
esențial ego, acel ceva mistic din mine. Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros de fericită. René mă îmbrățișa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din specia lui Rahmaninov. Dar aici mă preocupă altceva, anume o simplă frază din ceea ce a scris Ivan Bunin; o simplă schiță, un exercițiu de proză scurtă. * Într-o zi de vară, în stepa înfiorată de zumzetul gângăniilor și de foșnetul grânelor, când vișinele coapte cad cu mici plesnituri la pământ, câțiva copii de la conac rătăcesc prin cimitirul satului. Sau oprit lângă cavoul familiei, privind printr-o fereastră întunecată în încăpere. "Uite-l pe nenea (ei spun "deadea") Vania acolo; a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit. - Trage undița, băiete! Se pare că ai noroc.Ai prins cu siguranță un pește. Am tras undița ușor și, într-adevăr, de cârligul metalic atârna un peștișor. L-am scos cu grijă din cărlig și l-am
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
viitoare indiferent cine va fi propriu-zis persoana respectivă. Pentru o sinistră clipă de copleșitor doliu, eu văd cum acestă ființă își pierde verticalitatea prezenței în lume și se așterne paralel orizontului, se re-poziționează întinzându-și trupul plan în somnul fără foșnet și murmur de mișcări al morții. Mă apropii pimejdios de viziunea stingerii viitoare a vieții celui care trăiește acum fiind prețuit deplin de mine și simt adierea trecerii sale spre atemporal cum dăruiește paloare conștiinței mele pre-vestindu-i inevitabila pierdere ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
hârtie. Capitolul XXV INTIMIȘTII G. ROTICĂ Intimismul lui G. Rotică constă într-o erotică sfioasă de om sănătos, care profesează un romantism de interior, evocând, de pildă, rochiile femeii: La tine-n seara asta cum mă gândesc o ploaie De foșnete coboară și trista mea odaie Mi-o umple cu parfumuri, cu grații și mătasă: Sunt rochiile tale ce le aud prin casă. IGNOTUS Ignotus (Dan Rădulescu) e un naturalist pentru care poezia înseamnă un moment de reculegere după munca de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că se răstoară căruța într-o râpă; că se sperie caii și se răstoarnă căruța, că-i iese în drum un lup: că îl atacă niște hoți. Sub această teroare s-a perpelit băiatul o jumătate de noapte. La fiecare foșnet și la fiecare zdruncinătură a căruței se speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul căruții ca un arici și a ștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
atingă ori să-l rateze: este aventura lui. Dar cu ochii închiși și cu urechile astupate nu mai vede pe unde trece, nu mai aude vocile celorlalți: este un simplu scufundător. Cum poți sta în mare fără să-i simți foșnetul ? Cum poți ajunge la un adevăr doar ca să-l contabilizezi, să zici: a fost așa - iar nu așa ? Altfel decât trecând prin surse, prin lumea eminesciană în general, cu toate simțurile valide - nu la pândă, pentru că nu vânăm, nu suspectăm
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să omori muște; să ascunzi o sticlă; D: să te ștergi cu el; să aprinzi focul; să îl faci bulgăre; să izolezi uși; să umpli spațiul dintre obiecte; să umpli pantofii nefolosiți; să lustruiești o suprafață; să obții un zgomot (foșnet); E: să scoți pete de ceară; să absorbi lichide; să spionezi; să notezi ceva pe o margine; să faci o izolație electrică; să ștergi geamuri; înlocuitor de hârtie igienică; pentru lăsat un mesaj-parbriz, ușă; F: să ambalezi ceva; să faci
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]