KorAP: Find »[drukola/base=fobie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 >

1,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

el însuși este un timid și un introvertit și se acomodează cu evitările soției sale. Decizie terapeutică Isabelle dorește să facă o terapie cognitiv-comportamentală care, în cazul ei, reprezintă indicația potrivită. Ea este reticentă la prescrierea de medicamente. Deși severă, fobia sa socială nu are în prezent un caracter de urgență, nu antrenează o marginalizare socială care să o pună în pericol pe termen mai mult sau mai puțin lung. Pacienta are, de altfel, resurse psihologice (distanțare față de tulburarea sa și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
distanțare față de tulburarea sa și motivație) și familiale. Terapeutul îi propune o terapie la început individuală, apoi de grup. Analiză funcțională Analiza funcțională se realizează cu ajutorul unei grile Secca modificată ușor. Situații Toate situațiile sociale pot constitui surse de suferință (fobie socială generalizată) dar, mai ales: Situațiile de performanță: în cadrul profesiei sale, Isabelle n-a avut niciodată ocazia să vorbească în public; ea a refuzat de mai multe ori să devină salariată la o editură - cu toate avantajele materiale pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
poate datorită celor cinci ani de terapie analitică). Ea suferă de un astm echilibrat, pe care îl tratează inhalând corticoizi, cât și de numeroase alergii. Teoria personală privind boala Atunci când se prezintă la consultație, Isabelle este foarte bine informată în legătură cu fobia socială. Ea și-a modificat deja modelul explicativ al tulburării. In trecut, ea se gândea că este „anormală” și unică în felul ei. După ce a urmat terapia analitică, ea s-a perceput ca o persoană „nevrozată” și a considerat drept

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ordine: pregătește-mi ceva de mâncare, pregătește-mi baia, nu mai invita pe nimeni în casă, lustruiește-mi pantofii... Dacă vă supuneți lui, credeți că va mai avea dorința de a pleca? Probabil nu! Același lucru se întâmplă și cu fobia socială: atâta timp cât vă supuneți acesteia, ea n-are nici un motiv să vă lase în pace...”. Explicații și exemple în legătură cu autoobservarea Terapeutul explică utilitatea de a deveni observatorul propriei persoane (pentru a amplifica reculul) și a propriilor simptome (pentru a nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia (izolare, gânduri obsedante, autopedepsire...). Sarcini de îndeplinit Terapeutul cele Isabellei să citească cu atenție (să sublinieze pasajele care se referă la pacient, să-și noteze întrebările) un text cu privire la anxietăți și fobii. El cere Isabellei să completeze un tabel de auto-observare. De exemplu, în timpul săptămânii, ea notează situațiile sociale care declanșează o anxietate socială notabilă; ea urmărește apoi gândurile care îi vin în minte și ce comportamente determină acestea. El poate, de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe punctul de a vă spune în acest moment? etc.”. Sedința 2 Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul discută cu Isabelle capitolele pe care aceasta le-a citit. Isabelle îl întreabă: „Cazul meu este curabil? Te vindeci total de o fobie? Si dacă nu reușesc să fac exercițiile? Dacă nu fac nimic, problema mea se va agrava? Se poate muri de anxietate? etc.” Terapeutul recuperează chestionarele și reia împreună cu Isabelle auto-observările. Informare Terapeutul îi explică Isabellei modul în care funcționează terapiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o are Isabelle în a-și controla comportamentul coming out, atunci când vorbește simplu despre trac sau timiditate cu persoanele cu care are relații superficiale, despre lipsa de încredere față de ceilalți cu cei cu care are relații mai apropiate, și despre fobie socială cu cei cu care are relații intime. In timpul jocurilor de rol, terapeutul efectuează în mod regulat sondaje cognitive: „Ce sunteți pe punctul de a vă spune? Pornind de la ce elemente? Ați putea să vă gândiți la altceva?”. După

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și că fac parte din boală; explicațiile permit aceptarea fără exagerare a acestora și considerarea lor ca fiind o problemă ce trebuie rezolvată, nu ca o dovadă a incurabilității. Rezultate și comentarii Isabelle a răspuns perfect terapiei prin TCC a fobiei sale sociale. La sfârșitul terapiei, ea și-a modificat în mod considerabil atitudinile relaționale și nu mai are un sentiment de insecuritate în cazul în care apare o amplificare a disconfortului sau un început de înroșire: ea știe să facă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
deasupra acestor praguri, probabilitatea apariției unei tulburări anxioase sau depresive se consideră a fi ridicată. Discuții Studiile controlate cât și studiile de teren au demonstrat că terapiile cognitive și comportamentale sunt tratamente eficiente și adaptate îngrijirii pacienților care suferă de fobie socială. Particularitățile îngrijirii pacienților fobici sociali Fobiile sociale sunt, fără îndoială, tulburările fobice cele mai dificil de tratat prin expunere, din mai multe considerente: - exercițiile de expunere la situațiile neplăcute sunt dificil de realizat și derularea lor este greu de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
anxioase sau depresive se consideră a fi ridicată. Discuții Studiile controlate cât și studiile de teren au demonstrat că terapiile cognitive și comportamentale sunt tratamente eficiente și adaptate îngrijirii pacienților care suferă de fobie socială. Particularitățile îngrijirii pacienților fobici sociali Fobiile sociale sunt, fără îndoială, tulburările fobice cele mai dificil de tratat prin expunere, din mai multe considerente: - exercițiile de expunere la situațiile neplăcute sunt dificil de realizat și derularea lor este greu de controlat: contrar fobiilor simple, față de situații sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
îngrijirii pacienților fobici sociali Fobiile sociale sunt, fără îndoială, tulburările fobice cele mai dificil de tratat prin expunere, din mai multe considerente: - exercițiile de expunere la situațiile neplăcute sunt dificil de realizat și derularea lor este greu de controlat: contrar fobiilor simple, față de situații sau de animale, controlul cvasi complet al stimulului fobogen (celelalte persoane) este adesea imposibil de realizat (cum vor reacționa persoanele?); - situațiile sociale anxiogene sunt adesea de scurtă durată: salut, schimbarea câtorva cuvinte benigne, un schimb scurt de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unde se află toaletele, precizând că nu se simt bine, în cazul pacienților cărora le este teamă să nu vomite, etc. Si afirmarea de sine? Tehnicile afirmării de sine nu mai sunt recomandate ca tratamente singulare în cazul pacienților cu fobie socială. Terapeutul le poate recomada, după ce s-a realizat expunerea și restructurarea cognitivă, însă numai pacienților care prezintă în mod evident un deficit de competențe sociale, și nu doar un deficit de performanță asociat inhibiției anxioase. Se întâmplă frecvent ca

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
întâmplă frecvent ca unele exerciții de afirmare de sine prin expunere să fie utile în timpul terapiei și să-i amelioreze rezultatul. Să dăm sens eforturilor pacientului: necesitatea de a realiza o terapie integrativă Expunerea pacientului reprezintă elementul esențial al tratamentului fobiei sociale. Dar aceasta nu este practicată suficient de amplu, de regulat și de repetitiv, chiar de către terapeuții comportamentaliști, datorită, fără îndoială, faptului că aceasta consumă timp și este mai dificil de coordonat în cazul fobiei sociale decât în alte tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
reprezintă elementul esențial al tratamentului fobiei sociale. Dar aceasta nu este practicată suficient de amplu, de regulat și de repetitiv, chiar de către terapeuții comportamentaliști, datorită, fără îndoială, faptului că aceasta consumă timp și este mai dificil de coordonat în cazul fobiei sociale decât în alte tulburări. Se cunoaște, totuși faptul că expunerea are efecte care depășesc cadrul comportamental și că aceasta permite să se acționeze asupra componentelor cognitive ale bolii, cum ar fi gândurile autodevalorizante. Nu este suficient să determinăm pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
rol de amortizor social (a fi puțin rezervat, a ține cont de celălalt este un comportament benefic). Uneori, aceasta devine prea importantă (trac, timiditate) și se aseamănă unei stări de jenă. Alteori, în sfârșit, ea devine în mod clar patologică (fobie socială). Această stare poate fi comparată cu ceea ce se petrece în legătură cu imunitatea: această funcție de apărare naturală, dorită și adaptată, își depășește scopul în cazul alergiilor moderate (jenante) sau severe (handicapante). Fobiile sociale sunt asemenea unor „reacții de teamă alergice”: excesive

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Alteori, în sfârșit, ea devine în mod clar patologică (fobie socială). Această stare poate fi comparată cu ceea ce se petrece în legătură cu imunitatea: această funcție de apărare naturală, dorită și adaptată, își depășește scopul în cazul alergiilor moderate (jenante) sau severe (handicapante). Fobiile sociale sunt asemenea unor „reacții de teamă alergice”: excesive și toxice. Această noțiune de dereglare emoțională a fost abordată în mod teoretic de către numeroși experți în tulburările anxioase, care propun ca terapiile cognitive și comportamentale ale acestor tulburări să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este globală: fobicii sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute de către lucrările de neuro-imagerie, care atestă realitatea neuro-anatomică funcțională a fobiei sociale (hiperactivitate amigdaliană, care depășește capacitățile de reglare a cortexului prefrontal), cât și normalizarea acesteia după tratament medicamentos însă mai ales după TCC. LeDoux, prestigios cercetător

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute de către lucrările de neuro-imagerie, care atestă realitatea neuro-anatomică funcțională a fobiei sociale (hiperactivitate amigdaliană, care depășește capacitățile de reglare a cortexului prefrontal), cât și normalizarea acesteia după tratament medicamentos însă mai ales după TCC. LeDoux, prestigios cercetător în domeniul neuroștiințelor, nu ezită să spună că terapiile de tipul TCC au efect

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aceștia să nu schimbe nimic sau să fie nevoiți să ia medicamente toată viața. Există în acest domeniu al conexiunii între neuroștiințe și clinica psihiatrică numeroase perspective de cercetare. Problema medicametelor Trei medicamente disponibile în prezent în Franța acoperă tratamentul „fobiei sociale”: paroxetine, escitalopram și venlafaxine. Aceste medicamente, comercializate la început ca antidepresive, au beneficiat de o extindere a utilizării datorită capacității lor de a diminua simptomatologia sociofobă. Ele sunt rezervate formelor severe cu consecințe importante. Se recomandă evitarea „prescripțiilor singulare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
douăsprezece săptămâni, chiar dacă primele beneficii se observă mai devreme (adesea după o săptămână). Tratamentul trebuie continuat timp de șase până la douăsprezece săptămâni după remisia completă, și uneori chiar mai mult. Regăsirea libertății Evitările, disimulările și renunțările pe care le provoacă fobia socială netratată generează adevărate patologii ale libertății. Scopul unei terapii cognitiv-comportamentale a fobiei sociale este acela de a reda libertatea pacientului: libertatea cuvântului, a mișcării, a spontaneității, libertatea de a fi fragil și imperfect. Toate aceste lucruri care sunt indispensabile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Tratamentul trebuie continuat timp de șase până la douăsprezece săptămâni după remisia completă, și uneori chiar mai mult. Regăsirea libertății Evitările, disimulările și renunțările pe care le provoacă fobia socială netratată generează adevărate patologii ale libertății. Scopul unei terapii cognitiv-comportamentale a fobiei sociale este acela de a reda libertatea pacientului: libertatea cuvântului, a mișcării, a spontaneității, libertatea de a fi fragil și imperfect. Toate aceste lucruri care sunt indispensabile calității vieții. Deoarece, așa după cum scria Montesquieu: „Libertatea, este acel lucru care te

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
posibilitatea de a spune sau de a face lucruri care ar putea să o pună într-o situație neplăcută. In cazul său, este vorba mai degrabă despre neliniști care sunt asociate tulburării de anxietate generalizată decât despre simptome ale unei fobii sociale deoarece, conform lui Ladouceur și Dugas, această anxietate socială se prezintă sub forma neliniștilor și a unui număr redus de evitări situaționale. Ca o măsură de precauție, analiza funcțională verifică prezența mecanismelor psihologice proprii fobiei sociale sau a altor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
despre simptome ale unei fobii sociale deoarece, conform lui Ladouceur și Dugas, această anxietate socială se prezintă sub forma neliniștilor și a unui număr redus de evitări situaționale. Ca o măsură de precauție, analiza funcțională verifică prezența mecanismelor psihologice proprii fobiei sociale sau a altor tulburări și confirmă, sau nu, diagnosticul diferențial. In cazul lui Marie, evaluarea permite stabilirea unui diagnostic de insomnie care se manifestă prin dificultăți importante la adormire și o tendință de a se trezi în timpul nopții. Stările

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte înregistrarea aflându-se în situația declanșatoare (walkman). Un studiu controlat al lui Freeston și Ladouceur demonstrează faptul că, utilizându-se această tehnică, 55% dintre pacienți nu mai au probleme clinice, 82% sunt în mare măsură ameliorați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
A informa în legătură cu unele evenimente trecute, a-ți povesti viața. A atribui evenimentelor trecute valoarea de semnificație sau cauză a problemelor actuale. A se refugia în trecut. A se referi mereu la evenimente trecute. Pragmatism clinic. Depresie, tulburări anxioase generalizate... Fobii, disfuncții erectile ... Vezi capitolul 1. Bandura, 1977. Hayes și al., 2006. Vezi și capitolul 1. Hutchins, 1995. N=1 Ghicim și înțelegem ușor cauzele istorice care au făcut ca terapiile cognitiv-comportamentale să pună această variabilă între paranteze. In prezent, ele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]