2,684 matches
-
cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificata succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
piatră de râu). Dar centrul defensiv al statului dac, situat în jurul centrului politic și administrativ, era constituit din sistemul de cetăți și puncte fortificate (cetăți puternice, fortărețe, turnuri izolate de apărare sau de supraveghere) din Munții Orăștiei: "un sistem de fortificații ce nu-și are egal, nu numai la noi, dar nici în altă parte a Europei" (I. H. Crișan). La construcția lor au lucrat desigur și arhitecți și meșteri greci, după cum o dovedește tehnica elenistică folosită. Numărul de aproximativ 40
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
asiatice nu erau implicați mai mult de 30 000 de indivizi, iar în cele germanice nu depășeau 100 000 de indivizi. Tehnic, imperiul stătea mai bine. Armurile grele au fost abandonate după domnia lui Valens, dar dețineau artilerie și construiau fortificații din piatră "castella", linii de castre și turnuri din cărămizi la frontiere, precum și valuri de pământ consolidate cu palisade. Totalul efectivelor române era de 250 000, insă armata era alcătuită în mare parte din germanici în ultimele secole de existență
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Mică, având o pondere mai mare din perspectiva resurselor economice, militare și sub aspect spiritual. A fost denumit Constantinopol după numele fondatorului sau. Constantinopolul era un port la mare într-o poziție strategică, amplasat pe strâmtoarea Bosfor. Era protejat de fortificații ridicate, transformându-l într-un centru inexpugnabil. Constantinopolul era simbolic "Noua Romă", fiind edificat pe șapte coline, având 14 unități administrative, borna aurita, propriul forum, propriul senat, preluate după modelul Cetății Eterne, fiind un adevărat bastion al civilizației române. În timp ce
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
foștii conducători militari, episcopii sau căpeteniile germanice. În Imperiul Român de Răsărit, limba greacă era impusă treptat că limba vorbită de locuitori. Comerțul prosper a făcut că orașele să se dezvolte în continuare, fiind ferite de atacurile migratorilor. Aparat de fortificații, "Noua Romă" sau Constantinopolul a fost centrul unei culturi dinamice ce a rezistat încă un mileniu. Încă din perioada dinastiei iulio-claudiene, numele de "germani" a fost dat unor triburi care se înrudeau lingivistic și cultural cât și celor care nu
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns Guvernului regional basarabean asupra serdarului de Orhei, care îi mâna la munci istovitoare de corvoadă. Ei lucraseră gratuiit 13 zile la fortificațiile de la Hotin, căraseră bîrne din pădurea Teleșeu la Chișinău și Chilia din pădurea Frumoasei la Mogilău. Potrivit recensământului din anul 1859 în Chițcani existau 108 gospodării, 298 bărbați și 329 femei. Pământul arabil aparținea boierului Cartațki. În anul 1904 satul
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
strânse legături economice și culturale cu vechile colonii grecești din zonă: Olbia și altele. Spre sfârșitul sec. I e.n., ținutul devine zonă de graniță între posesiunile romane și stepele pontice bântuite de triburi nomade. În acest sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni a popoarelor, teritoriul, aflat în drum spre coridorul carpato-dunărean, este traversat de
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
pe drumul Chișinău - Hâncești - Leova - Cahul, la 38 km de Hâncești la 80 km de Chișinău și la 20 km nord-est de orașul Leova. Suprafața localității e de 20,7 km.p. La 1,5 km vest de sat trecea fortificația antică de mari proporții cunoscută ca Valul superior al lui Traian, numit și Zidul de Sus (sau Zidul lui Greuthungi), care se întinde pe distanța de 120 km de la Nistru (Chițcani, lângă Thighina) până la Prut (orașul Leova), traversând actualele raioane
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Tulnici - Bârsești - Valea Sării. Astfel, bătălia de la Mărăști se încheiase. O ultimă acțiune de amploare a diviziei 8 infanterie a mai avut loc în data de 19 iulie/01 august cu scopul de a cuceri Măgura Cașinului, însă datorită puternicelor fortificații și a sprijunului slab venit din partea forțelor ruse, rezultatul fost negativ. Luptele au mai continuat dar numai pentru fixarea unor amplasamente, mascare, îmbunătățirea unor poziții, întărirea unor puncte de observație și direcționarea focului, etc. a reprezentat un important punct de
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
puterii de cumpărare a agricultorilor și micșorarea exporturilor a dus la contractarea producției și șomaj, fiind 300 000 de șomeri francezi. S-au lansat programe de muncă publică destinate atragerii forței de muncă aflată în șomaj precum canalul alsacian sau fortificațiile Maginot. Datorită prăbușirii veniturilor agricultorilor, în 1932, alegerile vor fi câștigate de socialiști și radicali care promit protecție socială, dar neavând un plan clar, nu-și dovedesc eficientă. S-a apelat la protecționism, la subvenționarea întreprinderilor, încurajarea reducerii producției agricole
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate. Această strălucită carieră militară a fost întreruptă prin numirea sa ca ministru al
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
pustiurile” sunt ținuturile necultivate, în afara spațiului civilizației (greco-romane, medievale). Pe la 1200 acest teritoriu este o „regiune slab populată, acoperită în cea mai mare parte cu păduri și pășuni, cu o agricultură practicată cu metodele tradiționale, fără orașe și cu puține fortificații”. Că „pământ pustiu”, ea devine sol regal, fiind adăugată la spațiul „civilizației” arpadiene. Dată de episcopul ultrasilvan Wilhelm, în ea se preconizează o serie de măsuri pentru a nu fi asuprit poporul autohton: Prin această se stabilește ce fel de
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
iar din 1370 există în oraș un primar cu un consiliu. Privilegiille comerciale ale unui oraș sunt acordate în anul 1442, primăria veche (din 1450) vor fi distruse prin bombardamentele din 1944. In 1535 Philipp der Großmütige (1504 - 1567) consolidează fortificația cetății, în același an i-a naștere „Cimitirul vechi” și „Cetatea Nouă”. La data de 27 mai 1560 un incendiu distruge partea de nord a orașului. In 1605 este înființat liceul „Gymnasium Ludovicianum” cu o secție de limbă latină, iar
Gießen () [Corola-website/Science/306249_a_307578]
-
34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de fortificații pe Valea Prahovei. În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Drobeta Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanță mare din
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
au ajuns aici în octombrie 1097 și au asediat orașul aproape opt luni. În timpul asediului cruciații au reușit să respingă două încercări de despresurare ale musulmanilor conduși de Duqaq al Damascului și Ridwan al Alepului. Antiohia avea un sistem de fortificații atât de întins, încât efectivele cruciaților s-au dovedit insuficiente pentru încercuirea completă a orașului. De aceea, Antiohia putea fi aprovizionată cu o oarecare greutate. În timp ce asediul trena, a devenit din ce în ce mai evident că Bohemund voia să cucerească orașul pentru el
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile. Secuii și sașii transilvăneni au avut numeroase contribuții importante la arhitectura transilvăneană, inclusiv numeroase biserici, fortificații, și centre de oraș. De asemenea, ei au influențat și dezvoltat cultura românească. România a fost leaganul teatrului evreiesc. La București există Teatrul Evreiesc de Stat, în ciuda numărului mic de evrei rămași în țară. În domeniul tehnic se pot nota
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
altele, care le mai acordau și alte drepturi suplimentare. O dată așezați, cavalerii colonizează în aceste zone populații de origine germană (sași), care s-au așezat printre autohtoni (români și pecenegi) și au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniți construiesc fortificații și revigorează viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful Marelui Stat Major, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva majoră planificată pe frontul de vest trebuie amânată de pe 17 pe 20 septembrie. În același timp, diviziile franceze primeau ordin să se retragă în fortificațiile de pe Linia Maginot. Începuse Războiul ciudat. Atitudinea aliaților față de Polonia în 1939 a fost și este subiect de dispută printre istorici până în ziua de azi. Unii historici afirmă că dacă doar Franța ar fi declanșat ofensiva convenită în tratatele de
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Jesus") când a descoperit insula. În 1815 Marina Regală (Royal Navy) a Regatului Unit a ocupat insula Ascension ca să agravează încercări de eliberare de Napoleon I care a fost exilat pe insula Sfânta Elena. Insula a fost transformată într-o fortificație. În 1836 Charles Darwin visitase insula pe expediția cu HMS "Beagle". Darwin a înfățișat Ascension ca o insulă aridă fără copaci. Pe insula Ascension trăiesc approximativ 880 de oameni. 696 dintre ei vin din insula Sfânta Elena, 106 din Marea
Ascension () [Corola-website/Science/305624_a_306953]
-
aleși pe o durată de 4 ani, jumătate dintre ei fiind realeși odată la doi ani. Parlamentul trimite doi membrii în parlamentul bailiwick-ului Guernsey. Istoria insulei este comună cu a celorlalte insule ale canalului. În Secolul XIX o serie de fortificații construite și baza militară staționată aici au creat un aflux de emigranți englezi și irlandezi care au dus la anglicizarea rapidă a insulei. În timpul celui de al doilea război mondial Germania Nazistă a ocupat insula, nu înainte ca aproape toatăpopulația
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
dispărut, majoritatea toponimelor de pe insulă sunt de în acest dialect. De asemenea se păstrează și în modul de pronunțare a unor nume de familie. Motivele dispariției sale sunt afluxul de muncitori din Regatul Unit ce au construit portul și alte fortificații plus garnizoana armatei britanice staționată pe insulă. Încă din 1880 jurnalul din Guernsey, "Le Bailliage", remarca faptul că limba nu mai este vorbită între copiii din insulă. Evacuarea populațiai în timpul celui de al doilea război mondial a fost și ea
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
copii au fost evacuați în Anglia, iar germanii au făcut deportări ale locuitorilor în lagărele din sudul Germaniei. Pe insula Alderney aceștia au construit un lagăr de muncă forțată cu lucrători din estul Europei. Aceștia au realizat mare parte dintre fortificațiile de pe insulă ce făceau parte din Zidul Atlanticului, Insulele Canalului fiind considerate printre cele mai fortificate teritorii din Europa în timpul celui de al doilea război mondial. Insula Guernsey este cea mai importantă din arhipelag, având o suprafață de 63 km²
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
Ducatului Normandiei și a devenit o dependență a coroanei britanice din 1204. Treptat insula apierdut locuitorii monastici și între 1570 și 1737 a fost folosită ca teren de vânătoare. În secolul XIX insula a servit drept carieră de granit pentru fortificațiile din insulele canalului, iar de la sfârșitul secolului coroana britanică închiria insula, care nu era vizitabilă. Înainte de Primul Război Mondial, prințul Gebhard Leberecht von Blücher, administratorul insulei a introdus o colonie de canguri pitici (wallabies), care însă a dispărut. În timpul celui
Herm () [Corola-website/Science/305666_a_306995]