3,224 matches
-
urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că nu. Dar nu pare prea convins. Nu s-au auzit împușcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar să facă o fotografie. În clipa aceea, este atins de un glonte rătăcit și cade la pământ pe o grămadă instabilă de crengi. Birch mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști, fotografi. Îi puneau lui Sergiu tot felul de întrebări, iar el, muzician, filozof și matematician, venea cu niște răspunsuri de-i îngheța pe toți cei care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bluza cea mai nouă, Drag chipul tău și când vei fi doar pr Pământ mănos; și, într‐o zi, odată, Te‐ am luat cu noi la domnul fotogr T 80 Ți‐ai pus în păr o floare de atlaz și fotograful, să fii mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept i‐ a spus, pe urmă, să zâmbești o clipă cum stai pe perete, pusă‐ n ramă, t. Te‐a pus să dai cu roșu pe obraz
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă că s-au născut cu lingurița de argint în gură. Flash-urile fotografilor de la tot felul de reviste mondene de calitate îndoielnică. Chardonnay ieftin. Conversații diluate. Bârfa ca singura limbă vorbită. Până și cele mai interesante personaje își pierd calitățile după ce petrec prea mult timp în circuitul acestor petreceri. Eram cinică, da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul unu, a început să se foiască și el prin preajmă. Fetele, timide foarte, se prefăceau că nu au observat aparatul de fotografiat uriaș care atârna de gâtul tipului. Apoi Patrick a început să facă poze. Una dintre fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-l făcuse Dawn și nici în zilele care trecuseră de-atunci, dar speram că mi-ar putea devenit un prieten și un aliat. — În final, Vivian, am reușit să-l conving pe autor că suma pentru plata scriitorului-fantomă, a fotografului și a publicistului trebuie să fie dedusă din avansul lui, în ciuda faptului că înainte căzusem de acord să plătim noi acești bani, a concluzionat femeia, evident mulțumită de ea. — Sigur că așa trebuie, Lulu, a mormăit Vivian cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scap de contract nu avea să fie o experiență plăcută. Niciodată nu mai fusesem nevoită să dau unui autor o astfel de veste proastă. și mai rău era că știam că, în așteptarea primei rate din avans, bucătarul Mario plătise fotograful, din buzunarul propriu. Detestam gândul că aveam să-l lăsăm cu ochii-n soare... poate c-aș fi putut să-i explic lui Vivian care erau circumstanțele și să pledez pentru acoperirea cheltuielilor lui Mario. Probabil că n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala îi murdărise deja degetele. „Titlul de cel mai bun lăcătuș al Asociației. Omagiu conducătorului iubit. Sărbătoarea muncii. Fotograful emerit al Asociației. Educarea membrilor în spiritul eticii și echității socialiste.“ Pagina următoare. „Două decenii de la Congresul al Nouălea. Profesionalizarea și integrarea în producție a deficienților.“ Și mai departe și mai departe. „Relații de prietenie și colaborare cu asociațiile similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă distrez la domiciliu. Măcar e mai ieftin. Cu fotograful ăla care nu e fotograf... Dacă îmi dai adresa. Nu-l pot găsi. Mi-ai pomenit odată de el, dar ți-a părut rău, probabil. Ți-a părut rău că te-a luat gura pe dinainte. Ți-a părut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă distrez la domiciliu. Măcar e mai ieftin. Cu fotograful ăla care nu e fotograf... Dacă îmi dai adresa. Nu-l pot găsi. Mi-ai pomenit odată de el, dar ți-a părut rău, probabil. Ți-a părut rău că te-a luat gura pe dinainte. Ți-a părut rău și n-ai mai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Serviciul Cadre. Acolo e și Arhiva. Există dosare pentru toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe un oarecare... Trebuie să aibă cam 60 de ani. Fotograf. A fost fotograf. Am aflat că lucra ca fotograf, poate și acum e tot fotograf. Octavian. O veche cunoștință. Octavian, sigur ăsta e prenumele, Octavian. Dar nu-mi amintesc numele. Gușa, Dușa, Vușa, Păpușa, nu știu exact. Dar Octavian, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e și Arhiva. Există dosare pentru toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe un oarecare... Trebuie să aibă cam 60 de ani. Fotograf. A fost fotograf. Am aflat că lucra ca fotograf, poate și acum e tot fotograf. Octavian. O veche cunoștință. Octavian, sigur ăsta e prenumele, Octavian. Dar nu-mi amintesc numele. Gușa, Dușa, Vușa, Păpușa, nu știu exact. Dar Octavian, sigur. Dacă aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe un oarecare... Trebuie să aibă cam 60 de ani. Fotograf. A fost fotograf. Am aflat că lucra ca fotograf, poate și acum e tot fotograf. Octavian. O veche cunoștință. Octavian, sigur ăsta e prenumele, Octavian. Dar nu-mi amintesc numele. Gușa, Dușa, Vușa, Păpușa, nu știu exact. Dar Octavian, sigur. Dacă aveți o clasificare pe meserii... Avem, bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe un oarecare... Trebuie să aibă cam 60 de ani. Fotograf. A fost fotograf. Am aflat că lucra ca fotograf, poate și acum e tot fotograf. Octavian. O veche cunoștință. Octavian, sigur ăsta e prenumele, Octavian. Dar nu-mi amintesc numele. Gușa, Dușa, Vușa, Păpușa, nu știu exact. Dar Octavian, sigur. Dacă aveți o clasificare pe meserii... Avem, bineînțeles că există și clasificare pe meserii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de familie, în sport, da, da, chiar și în sport, este un aspect important. Sunt cuprinse toate aspectele. Viața profesională, viața de organizație, pregătirea politică, pregătirea militară, pregatirea de secialitate, pregatirea de urgenta, pregătirea de intervenție. Avem, avem și câțiva fotografi, dacă îmi aduc bine aminte. Unii au și colaborat cu noi, la ziar. Pe ăștia îi știu mai bine. Și ceilalți pot fi găsiți în liste, bineînțeles că pot fi găsiți. Dar ușa tocmai se deschise. Secvență retro, cu suspine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de el? Și pe unde o fi señor Octav, de ce n-are și el poză și elogiu între atâția fruntași și evidențiați și exemplari? Domnul Vancea citește, citește, aplecat asupra paginilor, deși a coborât de mult din tramvai. Prin urmare, fotograful Octavian nu apare în avanscenă, preferă să se piardă în masa de obscuri membri ai sectei. O fi deprinzând, printre atâția exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a pune tocmai faptele cele mai neplăcute, prin dezvăluirea lor, sub semnul întrebării. Dezvăluindu-le, accentuându-le, cu dezinvoltură, deveneau suspecte, incredibile, ireale. Pe asta se baza, oare, imprudentul Tolea, zăpăcitul? Să insiști pentru recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfetnicul Marga. Se va duce la spital, la cabinetul popular, unde Istoria își scrie, zilnic, sarcasticele rapoarte. Va limpezi, în sfârșit, parantezele... Accidentul, spitalizarea babei lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de vorbă, uite că n-avea și gata!... se sleise. Când să-l găsim, poate, în sfârșit, pe tovarășul Octavian, fotograful exemplar al asociației exemplare, când să punem la încercare, în sfârșit, caritatea doctorului caritabil, să-i declarăm că degeaba încearcă să ne-o strecoare în pat pe regeneratoarea Irina, să ne recondiționeze, să fim și noi în rând cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]