1,973 matches
-
găseai feluri de mâncare noi în meniu, tot soiul de delicatese care n-ar fi fost trecute vreodată pe lista unei crâșme așa îndepărtate de centru, dacă n-ar fi fost vocea minunată a lui Cristi. Erau acum și aperitive franțuzești sau italienești, zile în care îți puteai comanda și caviar sau somon proaspăt, dincolo de tradiționalele fripturi în sânge sau rumenite bine pe grătar, date prin vin, alături de salate care mai de care mai sofisticate, sosuri și creme ce-ți lăsau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie exact invers, dar știa foarte bine să se folosească de acest atu și să le sucească mințile femeilor. Era atletic și înalt. Chipeș, cu trăsături fine și tot timpul îngrijit, elegant, proaspăt bărbierit și mirosind a apă de colonie franțuzească, dat cu briantină pe părul tuns perfect. Se zvonea că se ducea la frizer în fiecare dimineață să se aranjeze, dar ce nu se mai zvonea despre el, fie din partea femeilor înamorate, fie din partea bărbaților invidioși. Ba că era dotat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pot cânta. Și să umplu sufle- tele oamenilor cu bucurie. Crezi că e un lucru ușor ? Ba mai mult, crezi că așa ceva poate fi josnic ? Crezi că e ceva de doi bani asta, doar pentru că nu miroase a parfum scump franțuzesc în primul rând, ci a friptură ? Aici judeci tu lucru- rile, aici faci diferența ? Și pentru asta vii tu să-mi spui ce fac și nu fac cum trebuie ? Ieși dracului afară din casa mea ! Ieși și să nu te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui este pe cale să explodeze chiar din primele zile în care pășește la Grand, alături de orchestra fraților Marcu, amețind audiența cu tangourile sale unice, care se potriveau de minune atmosferei cizelatului restaurant de la parterul clădirii La Fayette, lângă celebrele galerii franțuzești din Palatul Socec. — Dar stați, stați, stați, domnii mei ! Prieteni, colegi, nu de aceasta v-am chemat aici, să sărbătorim o simplă mutare de loc, zâmbește Cristi. Din nou o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
multe, a râs, și din nou a tușit puțin. După baie și-a dezinfectat cu spirt rănile și a strâns din dinți cât a putut, ca să nu urle din nou. Și-a dat apoi pe tot corpul cu cremele scumpe, franțuzești, pe care le mai folo- sea pentru față când era obosit și avea concert după concert, ca să arate mereu în formă. Pielea aspră și uscată s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cum și când va cădea regele. De ce Hitler este un geniu. De ce Stalin este un geniu. De ce trebuie cutare și cutare, iar în mintea lui reveneau imaginile din Huși, când le cânta copiilor murdari, săraci și speriați de moarte șlagăre franțuzești, auzite la gramofoanele evreilor. Cu versuri calde și simple despre bucurie, despre distracție și, mai ales, dragoste și amor. După ce este lăsat la vatră cu gradul de caporal T.R., Cristi revine în București și își reia cariera, începând din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ochii îi sticleau, îndrăgostită pe loc de Cristi. Sau se plimba cu Tourtal pe străduțele din Montmartre și număra pisicile care le tăiau calea. Și ropotele de aplauze continue care îi țiuiau în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și parfumurile franțuzești scumpe ale domnișoa- relor care doreau să-i cucerească inima. Stătea la birou cu lacrimi în ochi, reluând amintiri după amintiri, ca și cum ai da mai departe paginile unui roman. Când închidea veioza și se întindea în pat, se simțea bătrân
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care, dincolo de ceea ce se cheamă frumusețe, armonia figurii și a siluetei, aveau un element al „masculinității” Încastrat, ca să zic așa, În caraterul și fizicul lor: o voce ceva mai groasă, mâinile mari și plastice, o fire dominantă. Citind apoi romanele franțuzești din epoca romantică, Îmi doream, evident, un „maestru feminin”, ghid psihologic, social și erotic, cam În felul doamnei de Renal din Le rouge et le noir, să zicem. (Francezii posedă, de altfel, interesantul și ambiguul cuvânt - maîtresse, ce Însemană și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și marile motive și obsesii ale literaturii romantice și moderne franțuzești și germane, iar Matei, citindu-ne din Poe și Dylan Thomas, ne convingea că aerul acestora ideatic ne este comun și abordabil. Nichita citea cu glas tare din Ion Barbu și postumele lui Eminescu, eu din Nietzsche și Rilke, „apărându
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică dublat cu sifon sau apă minerală, iarăși mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate restaurante (cu specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai populare cârciumi. O adevărată instituție a fost cafeneaua (unde se bea cafea turcească, dar Într-o atmosferă deja occidentalizată), și nu mai puțin cofetăria (capitol la care Bucureștiul bătea toate recordurile, cu o neînchipuită varietate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
307 Elsinore Lane nici nu era cea mai grandioasă din comunitate - reflecta doar bunăstarea medie a vecinătății. Era, conform unei prezentări din Elle Décor, „de un minimalism eclectic global, cu accent pe renașterea spaniolă“, însă cu „elemente specifice unui castel franțuzesc și o tentă de modernism Palm Springs a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brunch, combinând micul dejun cu prânzul, era singura masă din săptămână când nu existau restricții dietetice: chifle cu susan și cu brânză, omletă cu costiță și cârnăciori, gogoși Krispy Kreme și pâine înmuiată în lapte și ou, prăjită în stil franțuzesc, pentru Robby (care iarăși s-a plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
orașul lui Montaigne, Montesquieu, François Mauriac și al lui Goya (care, aflu cu această ocazie, a murit la Bordeaux, într-o casă din apropiere, în 1828), pentru ca să nu te mai mire existența unui asemenea Turn Babel cultural într-o provincie franțuzească. Cu ocazia centenarului librăriei, în 1996, în cadrul colecției Mollat a apărut o carte de impresii și evocări semnate de un grup de vizitatori ai săi, nu mai puțin faimoși: Jean d'Ormesson, Philippe Sollers (originar din Bordeaux), Jean-Marie Planes, Michel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce s-a întors Moldova la neocomunism. Ce s-a întâmplat? Nu puteau înțelege, erau stupefiați. Recunosc că am găsit cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sale Marguerite Yourcenar. La urcarea în autobuze, primim din partea gazdelor drept cadou câte un stilou - mai mult decorativ decât utilizabil, e foarte mare - și câte un ceas de mână. Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fereastra vagonului nu ține să ne impresioneze. Un amestec indistinct de Est și Vest. Arhitectura caselor e mai săracă, mai austeră. Stații de triaj în care oprim, cu conștiința efemerului. Mai ales că și calitatea vagoanelor noastre, comparândcu TGV-ul franțuzesc, lasă de dorit. Seamănă destul de mult cu cele românești. S-ar putea să fie și mai rău, înaintând tot mai mult în inima haosului răsăritean, prinși în această lugubră și în bună parte inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în obsesia sa poetică”, de spiritul însuși al poeziei și artei românești tradiționale. Ca și Eminescu, într-un fel, care, ascultând de sfatul mentorului său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai făcut și altă dată, în situații și mai „dramatice”, ci vom urmări cu interes valurile momentului literar, piruetele virtuoase, ca și stupizeniile colorate ale unora, módele - noile mode, americane, de astă dată, ce se suprapun peste cele mai vechi, franțuzești -, conștienți fiind de faptul că literatura și arta, fiind expresii de vârf ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme ale modei, unele dintre ele, anunță viitoarea, marea artă, în timp ce altele, vai, cele mai numeroase și nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele, apoi, de benefice pentru literatura munteană, de la Anton Pann la Mateiu Caragiale și Ion Barbu. Și mă gândesc în primul rând la „maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se restrânge la o vatră, enoriașii se răspândesc în cele patru colțuri ale lumii. Trei sferturi dintre credincioșii aflați sub jurisdicția patriarhiei grecești ortodoxe din Antiohia se află acum în America Latină. În liturghia ortodoxă, episcop se spune despotes, stăpânul. Înțelesul franțuzescului despote e prea mult. Să zicem: ceea ce a mai rămas din puteri, din dominații și seniorii pentru cel de-al doilea rând al îngerilor. În Egipt, Shenuda al III-lea, papa copt, ia loc chiar în primul rând. Pe tronul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
basme transpare nu atât prin platourile de aramă ale narghilelelor și prin palatele nu prea luxoase ale marilor familii de odinioară, ghemuite printre zgârie-nori, cât prin dulciuri și prin abundența meselor. E și ceea ce șochează cel mai mult avariția mea franțuzească: la sfârșitul ospățului, fie el acasă la un particular sau la restaurant, jumătate, sau chiar mai mult, din felurile servite sfârșesc intacte la lada de gunoi. Legile ospitalității persistă în mod miraculos. Înfierez risipa, insulta adusă celor săraci (amintirea perenă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ajuns la destinație. Europa hotărăște să nu discute despre așa ceva. Cele paisprezece înalte autorități creștine din Ierusalim au adresat, în 2006, opiniei publice internaționale un apel chemând la reexaminarea statului Ierusalimului. La Vatican tăcere, și niciun rând în ziare (cu excepția franțuzescului La Croix). Raportorul special al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Palestina, sud-africanul John Dugard, a remis în 2007 Organizației Națiunilor Unite un raport detaliat asupra unui apartheid în curs de instaurare. La canal cu el, nu s-a mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]