5,247 matches
-
cu seamă în preistoria germanică (potrivit folclorului german „deviațiile sexuale”, la timpul respectiv, și mai ales dorința de același sex erau cauzate de un duh rău numit "" [nithing] ), și este posibil că Benedict însuși făcea parte din tribul germanic al francilor. Benedict a lărgit înțelesul sodomiei pentru toate actele sexuale nelegate de procreare și care erau deci contra naturii (de exemplu, masturbarea solitară și sexul anal între persoane de sex opus erau incluse), deși printre acestea a accentuat toate actele interpersonale
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
papa Grigore. Se știe foarte puțin despre copilăria sa. În această perioadă, conform datelor istorice, Italia a fost recucerită de împăratul roman răsăritean, Iustinian I cel Mare, de la Goți, acest război fiind după anul 552. În 554, o invazie a francilor a fost învinsă, după care a urmat o perioadă de liniște în Italia, care, deși era condusă de puterea romană din Constantinopol, era unită într-o singură țară și păstra limba oficială a Romei, latina clasică. Grigore s-a născut
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
cedate gratuit în spiritul bunei colaborări dintre cele două partide comuniste, francez și român. "Pif Gadget" a fost disponibil foarte puțin, la jumătatea anilor ’70, la vânzare liberă, la un preț echivalent (în Franța costă 2-2,50 apoi 3,50 Franci). Putea fi obținut în baza unui abonament anual. Numărul abonamentelor era limitat și diferea de la județ la județ, costul pornind de la cca 500 lei, în anii ’70, și ajungând la cca 900 de lei, în anii ’80. Au apărut și
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
numele orașului era multă vreme cunoscut în transliterații latine diverse: valonul Jean Zuallart (Giovanni Zuallardo) în 1586 scria Ha'ipha și alteori Caface, la începutul secolului al XIX-lea orientalistul și călătorul german Ulrich Jasper Seetzen scria că în vremea "francilor" (a cruciaților) s-ar fi numit Caifas, scriitorul englez James Silk Buckingham în cartea sa de călătorii în Țara Sfântă din 1815 scria Caipha, iar preotul William John Woodcock care a vizitat țara în 1848 scria la fel Caypha. La
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul Ring al avarilor, a fost cucerită în două rânduri de către franci și longobarzi. Prada i-a fost trimisă lui Carol la Aachen și redistribuită susținătorilor acestuia. În 795 sau 796, Eric și Pepin s-au aliat cu guvernatorul ("tudun") occidental al avarilor, au condus un atac care a silit pe căpetenia
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
la Sfinții Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate duce o viață de înaltă ținută morală creștină îndeplinind datorii seculare, exemplul constituindu-l . În 799, Eric a fost ucis în timpul bătăliei de la Trsat, în Liburnia, în cadrul luptei dintre franci și croați. Potrivit cronicii lui Eginhard, el ar fi căzut ca urmare a unei trădări din partea locuitorilor, însă cronicarul franc nu oferă nicio explicație. Locul bătăliei (în limba latină, Tharsatica sau Tarsatica), a fost în mod tradițional identificat ca fiind
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
-lea al Castiliei a descris în lucrările sale, "Libro de los juegos" și "El libro de ajedrez, dados e tablas" regulile unor jocuri cu zaruri. În Orientul Mijlociu și Asia Centrală este practicat un joc asemănător cu tablele, intitulat ifranjiah (ceea ce înseamnă „Francii”). În Iran, denumirea jocului este takhte nard, iar în Israel și în Orientul Mijlociu mai este cunoscut și ca shesh besh (ceea ce înseamnă „șase și cinci”). Numele nardshir vine din două cuvinte persane: "nard" (Bloc de lemn) și "shir" (Leu) care
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
sociale au continuat. Criza a avut efecte economice că contracția schimburilor, scăderea exporturilor și veniturilor din construcții navale, șomaj în domenii industriale. Laburiștii vin la putere în 1929, dar au agitat mediile de afaceri ce au vândut lire sterline pentru franci, amplificând și retragerea fondurilor americane, urmând apoi că criză să se amplifice datorită falimentului bancar al Europei centrale din 1931. În mai 1929 au loc noi alegeri: conservatorii-38%, liberalii-23% și laburiștii cu 37%, formându-se un guvern condus de laburistul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai probabil de-a lungul cursului inferior al râului Tisa), au cerut în 824 ajutorul francilor împotriva bulgarilor. Armatele bulgarilor au invadat Panonia, au „expulzat căpeteniile slave și au numit în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
(Rheims, c.496 - 13 decembrie 558) a fost regele franc al Parisului, făcând parte din Dinastia Merovingiană, unul dintre cei patru fii ai lui Clovis I care și-au împărțit regatul francilor la moartea tatălui lor în 511. A fost unul dintre fiii Sfintei Clotilda. La împărțirea regatului , a primit orașul Paris, teritoriul său mărginindu-se la nord cu râul Somme, la vest cu Marea Mânecii și peninsula Armorica (astăzi Bretania). Frații
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
Orléans. A luat parte la mai multe expediții ulterioare împotriva regatului Burgundiei. A asediat Autun în 532 și, în 534, a primit ca urmare a dezintegrării acestui regat, orașele Mâcon, Geneva, și Lyon. Când Witiges, regele ostrogoților, a cedat Provence francilor în 535, orașele Arles și Marsilia au fost cedate lui Childebert de frații săi. Anexarea provinciei a fost încheiată, cu ajutorul lui Clotaire, în iarna anilor 536-537. În 531, a primit o cerere de ajutor din partea surorii sale Chrotilda, soția regelui
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
reprize, întrucât, pe de o parte, procesul a fost casat și rejudecat și, pe de altă parte, au fost intentate mai multe procese conexe împotriva scriitorului. În final, procesele succesive au dus la o condamnare la un an închisoare și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare trebuia să primească de franci daune
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
rejudecat și, pe de altă parte, au fost intentate mai multe procese conexe împotriva scriitorului. În final, procesele succesive au dus la o condamnare la un an închisoare și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare trebuia să primească de franci daune și dobânzi. Pentru a evita închisoarea, Zola a plecat în Anglia
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
scriitorului. În final, procesele succesive au dus la o condamnare la un an închisoare și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare trebuia să primească de franci daune și dobânzi. Pentru a evita închisoarea, Zola a plecat în Anglia, unde a stat unsprezece luni în așteptarea revizuirii procesului Dreyfus. Rediscutarea cazului Dreyfus în fața
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare trebuia să primească de franci daune și dobânzi. Pentru a evita închisoarea, Zola a plecat în Anglia, unde a stat unsprezece luni în așteptarea revizuirii procesului Dreyfus. Rediscutarea cazului Dreyfus în fața Consiliului de Război din Rennes a luat sfârșit la data de 3 iunie 1899
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Augusta Praetoria, după anul 11 î.e.c. a devenit capitala provinciei Alpes Graies (Alpii Gri). După stăpânirea multiseculară a imperiului și după încreștinarea ei, cetatea - grație Alpilor și zidurilor sale - a reușit să evite în cea mai mare parte invaziile. Francii lui Pippin cel Scurt au venit pe aici să izgonească pe longobarzi din Italia Septemtrională. Imperiul lui Carol cel Mare a făcut să treacă pe aici Via Francigena care lega Roma cu Aachen. După anul 1888 e.c. s-a ridicat
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
carieră, stilul creat de acest grup de artiști intrând în istoria artei sub numele de "Fauvism". Galeristul Ambroise Vollard se interesează de pictura sa și, în 1906, îi cumpără cea mai mare parte a tablourilor pentru suma de 1200 de franci. Vollard îi organizează în 1907 prima sa expoziție personală. Vlaminck intră în legătură și cu alt cunoscut galerist, Daniel-Henry Kahnweiler, în felul acesta situația sa financiară se ameliorează, artistul începe să trăiască din veniturile aduse de pictură. Maurice de Vlaminck
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
a fost la origine o marcă situată la frontiera Imperiului Carolingian, cuprinzând Peninsula Istria și teritoriul înconjurător, cucerite în anul 789 de către Pepin de Italia, unul dintre fiii regelui francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a Imperiului Austriac și a Austro-Ungariei. Istria Carolingiană a fost încorporată Ducatului Carolingian de Friuli, din partea răsăriteană a Italiei medievale, fiind "de facto" o marcă
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei mărci menite
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
menite să protejeze Lombardia în fața invaziilor avarilor, slavilor și apoi ale maghiarilor. În primul deceniu al secolului al IX-lea, Istria a fost guvernată de către ducele Ioan, care nominal urma tradiția bizantină, însă în fapt se reprezenta un ducat al francilor. La acea vreme, regiunea avea nouă orașe, cel mai important fiind Trieste. În virtutea tratatului de la Aachen din 812 (Pax Nicephori), prin care Bizanțul recunoștea titlul imperial al lui Carol cel Mare, Istria (cel puțin coasta sa apuseană), alături de Veneția și
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
coasta sa apuseană), alături de Veneția și de coasta dalmată a trecut din nou sub controlul bizantin. După aceea, istoria ei intră într-o perioadă neclară, poate și din cauză că bizantinii nu au reușit să își restabilească autoritatea în teritoriile retrocedate de către franci. Probabil că Istria a fost reintegrată în Ducatul de Friuli. După depunerea ducelui Balderic de Friuli, împăratul Ludovic Piosul, fiul lui Carol cel Mare, în cadrul adunării din 829 de la Worms a divizat în cele din urmă ducatul friulan în patru
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
La puțin timp după stabilirea lor în teritoriul care corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald I, din puternica familie
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
la conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și jumătate, ducii de Bavaria au rezistat incursiunilor slave în partea de est a ducatului, iar, începând cu epoca ducelui Theodo I, ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Sf. Bonifaciu a consolidat creștinismul în regiune. Bonifaciu a organizat biserica bavareză și a înființat sau restaurat episcopiile din Salzburg, Freising, Regensburg și Passau. Devenit duce de Bavaria în 749, Tassilo al III-lea a recunoscut în 757 supremația regelui franc Pepin cel Scurt, însă ceva mai târziu a refuzat să contribuie la războiul acestuia din Aquitania. Mai mult, în timpul primilor ani de domnie a regelui Carol cel Mare, Tassilo a luat decizii în diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]