9,707 matches
-
Fowles s-a născut în 1926, la Leigh-on-Sea, o mică localitate din comitatul Essex. După ce a urmat cursurile Universității din Edinburgh, în 1950 a obținut o diplomă în literaturile franceză și germană la Oxford, unde i-a descoperit pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului Roman. A predat literatură franceză la New College, Oxford, a fost profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios de pe insula grecească Spetses (experiență evocată în Magicianul), pentru ca între 1954
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Asta îmi dă speranțe că la edițiile viitoare vom putea vedea pe viu și protagoniști ai excelentei scene jazzistice rusești, din păcate subreprezentată la noi în ultimii ani. De aproape trei decenii, categoria clarinet-bas a ierarhiilor jazzului e dominată de francezul Louis Sclavis. Publicul român a beneficiat de câteva ocazii spre a-l admira (numai la Cluj îmi amintesc de patru memorabile apariții de-ale sale, inclusiv un concert conceput special pentru clarinet-bas și Orchestra de Cameră a Filarmonicii Transilvania). La
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
cele bune și mai puțin bune, spre deosebire de Polonia, care a păstrat o linie de continuitate, de constanță, de implicare. România a jucat puțin mai autistă și o carte mai puțin sofisticată, ca să fiu elegant. Ministrul de Externe polonez, împreună cu cel francez și cel german au fost în Ucraina. Este greu să cred că în criza ucrainează România mai poate să preia o inițiativă semnificativă".
De Ce nu intervine România în Ucraina. "A jucat o carte autistă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32193_a_33518]
-
și ciornelor, ale biografiei, bibliografiei, franceze sau străine, pe scurt, de a întreține nestins focul sacru al uneia din cele mai de seamă opere în proză din secolul XX. La originea cultului nu se află, cum s-ar putea crede, francezii, ci americanii. Totul a început la Universitatea din Chicago în 1927. Abia în 1934, Albert Feuillerat a publicat în Franța primul studiu proustian. Între timp, în SUA apăruseră deja șase. Astăzi, studiile academice despre Proust publicate în Franța reprezintă un
Cine se înfruptă din la madeleine a lui Proust? () [Corola-journal/Journalistic/3233_a_4558]
-
cartea lui Sergo Beria intitulată „Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien”, 446 pagini („Tatăl meu, Beria. În inima puterii staliniste”). Istoria Europei a cunoscut câteva nume de polițiști infami, frați buni cu diavolul, de o cruzime de neimaginat. Francezii l-au avut pe Joseph Fouche (1759-1820), În perioada imperiului, germanii l-au dat istoriei pe Heinrich Himmler (1900-1945), În perioada nazistă, dar sovieticii dețin supremația cu Henrik Yagoda (1891-1938), Nikolai Iejov (1895-1940) și Laventi Beria (1899 1953), În perioada
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
ficțiune și autobiografie în romanul Pâinea neagră, înfățișând anii ce au urmat războiului civil în Catalonia rurală. Ibu Publishing propune un autor ieșit din comun, François Cheng, poet și filosof, caligraf și traducător, născut în China în 1929 și naturalizat francez în 1971, iar din 2001, devenit membru al Academiei franceze. Veșnicia ne așteaptă (trad. Cristina Radu) construiește prin povestea din timpul dinastiei Ming mitul iubiriipasiune, cu interdicții și coduri ce amintesc de Tristan și Isolda. Așadar, tendințele de anul trecut
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
compuse. Pe ultimul loc, acordul participiului (23%). Amuzant e că Bernard Pivot, care face de ani buni concursuri publice de scriere corectă, era convins că tocmai acesta din urmă reprezintă cea mai mare dificultate. Ca să evite scrierea incorectă, 88% dintre francezi recurg la un sinonim în locul cuvântului pe care nu știu cum să-l scrie și doar 27% (47% din cei peste 65 de ani) se uită în dicționar. 63% folosesc corecția automată pe care o oferă computerul. Chiar dacă 95% dintre respondenți sunt
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
este cererea pe care Proust ajunge să o facă prietenilor săi români, solicitându-le statutul, mai mult decât onorant la vremea aceea, de membru adoptiv al națiunii române: „Dragă Anton, eu te-am considerat întodeauna ca cel mai inteligent dintre francezi. Te rog acum, la rândul meu, să mă consideri oarecum român, și nu unul dintre cei mai proști, nu-i așa?”3 Dincolo însă de prietenia dintre familia princiară românească și autorul lui Á la recherche du temps perdu există
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Sub titlul un pic ciudat, Jurnalul unui scriitor în pijama, francezul Dany Laferrière, autor al mai multor romane, printre care Țipătul unor păsări nebune, adresează scriitorilor începători șase sfaturi. Nu neapărat profesionale. Din fericire, aș zice. Iată unul: „Prima calitate a unui scriitor este să aibă fese bune. Când începeți să
Sfaturi pentru scriitori începători () [Corola-journal/Journalistic/3258_a_4583]
-
periodică a universului. Așa se explică orgiile sacre îngăduite în cursul carnavalurilor, cum tot astfel se justifică descătușarea energiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, fie în varianta Saturnaliilor antice, fie în forma serbărilor contemporane. Cu un exemplu la îndemînă, etimologia Revelionului (francezul reveiller) presupune trezirea conștiinței după o obnubilare de sorginte bezmetică, cînd revii la luciditate după ce, preț de cîteva zile, ai abdicat de la regulile bunuluisimț. În consecință, cine arată rigoare în atitudine poartă pe umeri aripile binefăcătoare ale îngerului ordonator. În
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Uricaru sau Ștefan Agopian vor fi ales secolul XIX; regimul anilor '80 din secolul XX semăna, în atîtea privințe, cu fanarioții începutului de secol XIX. Maria-Luiza Cristescu își structurează narațiunea în jurul unor personaje reprezentînd tipurile deosebite de comportament ale străinilor (francezi și ruși, mai ales) care vizitează Principatele sau se stabilesc aici definitiv. Problema raportului dintre specificul național și elementul din afară, în condițiile particulare ale făuririi României moderne, a făcut obiectul multor studii de critică sau de istorie, cel mai
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
adică exact ceea ce lipsește celei de-a doua sa patrii; atitudinea sa, re-prezentînd într-un plan mai general raporturile specificului național cu "factorul" extern, se precizează, în epica textului, prin confruntare: căci iată ce-i spune, de pildă, un alt francez, domnul de Broudelle: "Lumea asta te modifică. Te strică. În colonii i-am fi civilizat noi pe primitivi sau sălbatici. Aici, băștinașii ne înconjoară într-o pînză de păianjen, ne îneacă în viclenia și ignoranța lor... Totul este incert, neclar
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
Simon care iubește pe Arghira Stolnici cu patima și violența oamenilor locului, își "codifică" însemnările, gîndurile și gesturile după obiceiul "băștinașilor", se amesteecă în uneltiri, primește misiuni secrete de la Vodă prin boierul său de încredere, Hartular, în fine, se împămîntenește: francezul Simon devine boier Simion. Conținutul relației "străinului" cu spațiul de adopțiune moldovenesc reprezintă tema romanului Mariei-Luiza Cristescu care dovedește, pe lîngă talent epic, și o temeinică informare sociologică asupra epocii. Și toate acestea au o precisă adresă către contemporanii săi
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
1939, reluat în 1943. Să ne oprim deci mai întâi asupra lor. Vladimir Streinu deplora istorismul în ceea ce-l privește pe Creangă, lipsa "unui studiu românesc serios asupra unei opere capitale." Nu-l ignoră, ba chiar îl apreciază pe acela francez al lui Jean Boutière. Viața fără operă i se pare un non-sens. Criticul este și de astă dată polemic (la adresa lui G. Călinescu), rabelaisianismul de care vorbise acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Alexandra Olivotto Nici n-a avut timp Festivalul Filmului Britanic să dea colțul, că acela francez a și năvălit peste spectatori. Cu noutăți față de ediția precedentă: mai multe săli (8 locații), mai multe filme (peste 60) care de data aceasta pot fi vizionate nu doar în Capitală, ci și la Cluj. Oferta de pelicule fiind țeapănă
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
Corespondență din Franța - Literatura română este intransportabilă? Iulia Ba Pentru francezul acestui debut de secol, România este o nebuloasă. în țara lui Moličre, nimeni nu pare a ști cu certitudine dacă limba română este o limbă slavă sau latină, dacă românii sunt toți infractori sau unde se situeaza geografic Ťțara lui
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
cele câteva traduceri. N-am reușit, de exemplu, să găsesc la Centrul Pompidou nici măcar un volum tradus din operele lui Tudor Arghezi sau George Bacovia. A da astăzi o șansă literaturii române trece drept o luptă cu morile de vânt. Francezilor le place însă saltul în necunoscut, iar când alături de plutonul înaintaș se află zânele bune ale unei manifestări denumite ŤLes Belles Etrangčresť, visul poate deveni realitate. în doar câteva zile, din 14 noiembrie mai precis, pe cerul Parisului va străluci
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
din lumea universitară (cum ar fi profesorii de la Universitatea din București Carol Capita, Bogdan Murgescu, Adrian Cioroianu) a aprobat această schimbare de concepție a predării istoriei, care apropia astfel studiul materiei în România de modelul occidental, cum ar fi cel francez sau cel german 19. Predarea istoriei pe baza competențelor Modul în care se realizează procesul educațional a constituit dintotdeauna un subiect de dispută pentru factorii de decizie: "Problema conținuturilor învățământului și cea a metodelor de natură a le asigura transmiterea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
modern și, deci, matricea tuturor genocidelor care au urmat în secolul XX (împotriva armenilor, ucrainienilor, evreilor, cambodgienilor), în cartea din 2011 (2013 în ediția românească) autorul argumentează că genocidul din 1793-1794 continua până în zilele noastre sub forma memoricidului. Pentru multi francezi acest diptic reprezintă un scandal nu atât pentru că pune umărul la demitizarea Revoluției Franceze în sensul discutării critice a acesteia (lucru care a început, strict cronologic, încă de la începutul secolului XX atunci când o mică broșură a pus pentru prima dată
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dată problemă asemănării de mijloace între Revoluția Franceză și Revoluția bolșevica), cât mai ales pentru că așează genocidul în inima revoluției și pentru că face responsabil statul republican (indiferent de varianta să constituțională) de perpetuarea genocidului sub forma memoricidului. Așadar, pentru un francez acest diptic se poate constitui într-o dublă punere sub acuzare: a revoluției care departe de a instaura libertatea a adus exterminarea în masă și a republicii care perpetuează genocidul prin "uciderea memoriei." Pentru un alt cititor însă cartea se
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
să o treacă cu vederea. În afară de interesul teoretic și contra-factual (bunăoară, ce riscă să se întâmple în România anului 1947 dacă Regele Mihai I nu semna actul de abdicare), mai există un motiv pentru care această carte prezintă interes. Universitarul francez Stéphane Courtois, un prieten deja vechi al cercetării românești, argumentează în postfața acestei cărți ("Istoricii neo-robespierrieni și memoricidul") și în alte cărți 2 natură genocidară a comunismului. Raportarea republicii România de dupa 1989 (pe care, pentru obiectivitate, prefer să nu o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și exteriorul pentru a stabili diferențele specifice dintre "eu" și "ceilalți". Acest lucru se întâmplă pe plan individual în jurnale intime, în romane sau, în cazul artelor plastice, în autoportrete, iar pe plan colectiv în studiile de imagologie. Dezvoltată de către francezi în anii 1950-60, imagologia a cunoscut ulterior aportul cercetătorilor germani, italieni, americani și români, luând o neașteptată amploare în ultimul deceniu. Cărți, articole, teze de doctorat și licență dovedesc că obsesiile identitare postmoderne, cu precădere cele comunitare, interesează din ce în ce mai mulți
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune, undeva, un clasic francez". Elogiul e, după cum se poate vedea, unul de tip șvaițer: ,lamentabilă", ,cârpă umană" nu sunt epitete prea măgulitoare. Din întregul fragment reiese, cu suficientă claritate, un anumit model mental al autorului, un construct mai degrabă psihologic decât critic. Pare de la
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Alexandra Olivotto Las deoparte filmele de duzină pe care le văzusem cu duzina în săptămîna luminată pentru a vă propune mai degrabă discuția a două lungmetraje pe val, unul francez, altul german. Ambele reprezentau, prin calitate și număr de premii, așii din mîneca Festivalului European de Film, chiar dacă nu erau singurii. Ironia, care ar fi avut loc într-un roman de Vonnegut Jr: unul este făcut de un austriac născut
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
economic în care textul e o marfă printre altele, a cărui calitate este conferită de adaptabilitatea lui comercială. Îmi propun să trec în revistă, foarte succint, ce a rămas astăzi din ea și mai ales cum arată ultimul ei avatar francez, oprindu-mă în special asupra a două romane franceze recent apărute: unul la editura Minuit, în 2006 - Ravel, de Jean Echenoz -, altul în traducere românească la editura Romania Press ( Viața în trei; originalul, cu titlul Ludo & Compagnie, datează din 1991
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]