1,825 matches
-
Ion Ghica - nu va exista ca nație, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi, când se va pierde, iar naționalitatea nu [...]. Pentru mine, chestia naționalității o pui mai presus de libertate”. N. Bălcescu, ca și alți fruntași ai revoluției române, a tras concluzia cuvenită din intervenția contrarevoluționară externă: pentru a putea transforma structurile interne potrivit propriei lor voințe, românii trebuiau să acorde prioritate lichidării imixtiunilor dăunătoare și primejdioase externe, în primul rând protectoratul țarist. În această privință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Viețuind într-o perioadă crucială a istoriei patriei, făcând parte dintr-o generație care a abolit rânduielile feudale, a pus bazele statului național modern și unitar român și a fondat cultura și literatura națională, N. Bălcescu s-a situat printre fruntașii unei galerii strălucite de ctitori și creatori. În acea epocă, când totul era de făcut, N. Bălcescu a acționat în șirul numeroșilor mari înnoitori cu preocupări multiple: politice, economice, filozofice, culturale, literare etc., ceea ce era și firesc de vreme ce toate aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bune, libertate adevărată, arte care dovedesc un gust estetic etc. este a transporta la început rezultatul final al dezvoltării”. Această convingere A. D. Xenopol și-a apărat-o cu o hotărâre uimitoare dacă avem în vedere vârsta și raporturile sale cu fruntașii Junimii. De altfel, această convingere însemna totul pentru un om aflat la început de viață și carieră, de vreme ce se confunda cu deplina înțelegere a stingerii pe vecie a rînduielilor feudale și a respingerii oricăror soluții ce ținteau la reînvierea trecutului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Este, de asemenea, autor de versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat printre cei care au acceptat unificarea cu Partidul Comunist Român și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
Răscoala bulgară, însă, pregătiră de un comitet revoluționar pe teritoriul românesc și cu sprijinul românilor, era sângeros reprimată în aprilie 1876. Serbia și Muntenegru bucurându-se de sprijinul tacit al Rusiei țariste au pornit războiul de eliberare împotriva Porții. Hotărârea junilor turci, fruntași ai mișcării izbucnite în Imperiul Otoman pentru a asigura prin liberalizarea regimului politic integritatea teritorială neștirbită, întărise convingerea popoarelor oprimate din Balcani, că lupta armată era unica soluție pentru eliberarea națională. România pornea și ea hotărâtă pe aceste drum o dată cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
comportament a avut urmări dezastruoase, duhovnicul agresat, neputincios să se apere în contra dialecticii și logicii lui Tommaso, puse la cale o intrigă subtilă și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu științele oculte. Se vorbea în trapeză, în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că valahii - geto-daci romanizați, s-au contopit cu populația slavă indigenă. Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească, iar unirea cu slavii de răsărit a produs etnogeneza moldovenească. Influența slavă asupra națiunii moldovenești era fundamentală. Toți fruntașii politici și toți oamenii de cultură ai poporului moldovenesc fuseseră influențați, în ultima jumătate de mileniu, de civilizația mărețului popor rus. Iar în ceea ce privea anexarea Basarabiei în 1812, era avansată teoria răului mai mic: cucerirea de către Rusia Țaristă a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ridică fierbând.) Cațavencu: (ridicându-se și el) Ce vreau? Ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi... între fruntașii politici... Vreau... Tipătescu: (fierbând) Ce vrei? Cațavencu: (asemenea) Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic! (după o pauză, cu insinuare caldă și crescândă.) Mi se cuvine!... Te rog!... Nu mă combate... Susține-mă... Alege-mă. Poimâine
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
intensă în oraș, în ambiția sa nemărginită de a parveni, de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum e și firesc, ca fruntaș al simbolismului și ca exemplu de „suprem poet”, neobosit șlefuitor al versului. Ștefan Petică îl așază în „marea treime” poetică franceză a anilor ’70: „Jules Laforgue, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud”6). Bacovia l-a citit atît în colecția „Les Hommes
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
posibilităților”, îndeosebi pentru aventurierii străini și pentru autohtonii cu tupeu, nu pentru cei cu merite. O „țară ciudată și unică în toate privințele, pe fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați virtuoși, hoții oameni de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i țara, pe care voi cei de dincolo (ardelenii - n. m.), - îi spunea Vasile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exclusivitate. N-avea o fire vanitoasă, de uzurpator. Editorul, care, din motive politice, l-a omis pe Tabacaru, i-a creat această imagine falsă. Profesorul a fost membru al Partidului Național Liberal, în care se înscrisese tîrziu (printre ultimii dintre fruntașii băcăuani), din simpatie (a declarat în momentul respectiv) față de Mircea Cancicov, colegul său de liceu, ajuns lider al organizației locale. Mai avea și „vina” că a lucrat ca inspector la Fundațiile Culturale Regale, „de la 1 februarie 1936 și pînă la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
duh, găsea adesea în ceață veselă a lui Anton Pann un bun prilej de destindere. Se apropie și de I. Heliade-Rădulescu, mai ales că devine membru al Societății Filarmonice. Om cu inclinații liberale, simpatizează cu opoziția, ajungând chiar unul dintre fruntașii ei, deși se înrudea cu domnitorul Alexandru D. Ghica. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu zece ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
Maior), iar târziu, Istoriia și lucrurile și întâmplările românilor, elaborată între 1800 și 1806 în patru volume manuscrise, tipărită abia în 1995, și Scurtă cunoștință a istorii românilor (din 1796), editată în 1963. Printre celelalte titluri de referință ale bibliografiei fruntașilor Ș.A. figurează Hronica românilor și a mai multor neamuri a lui Gheorghe Șincai, prima istorie științifică înfăptuită de un român, care nu doar expune, ci analizează critic peste patru sute cincizeci de documente, ca și Istoria pentru începutul românilor în Dachia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
unui militantism specific către finele secolului XIX. C. Rădulescu-Motru și N. Iorga, mai târziu S. Mehedinți (Trilogia științei, 1936) și D. Gusti, între alții, au formulat opinii interesante despre condiția și misiunea acestei categorii sociale, iar Mircea Eliade și alți fruntași ai noii generații pledau pentru o regândire a condiției intelectualului. Pare curios să se observe că ideile exprimate atunci pe această temă sunt azi atât de actuale în pledoariile "noilor filozofi". A fi intelectual e un mod de existență în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putea regăsi în sufletul colectiv, "cel mai mândru dintre izvoarele amintirii", dar ea trebuia să lucreze acum programatic, îndeosebi asupra celor chemați să îndrume poporul, să-i călăuzească pașii spre triada inextricabilă a binelui, adevărului și frumosului. Ca și alți fruntași ai Junimii, Xenopol credea în funcția statutară a elitei, a celei cărturărești mai ales, pe seama căreia punea obligația trezirii poporului. "Ea-l duce spre propășire sau decădere, după elementul ce predomnește în dânsa, cel bun sau cel rău, în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și punea accent pe nevoia schimbării de atitudine. Căci răul din afară e trecător și sfârșește, paradoxal, prin a spori vitalitatea elementului pe care îl subminează. Mai nociv e răul rezultat din alterarea evoluției organice. Sub acest unghi, cei doi fruntași ai generației gândeau oarecum identic. Iată un pasaj rezumativ pentru strategia propusă, în acea clipă solemnă, de Xenopol: "Dacă elementul bun se unește în jurul unei idei, dacă puterile de viață aleargă la întrunire pe mormântul eroilor națiunei spre a lucra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
est-europene, comuniștii au avut de înfruntat o opoziție dezorientată și divizată care nu a opus decât o slabă rezistență"(Istoria românilor, 1984, p.275). Tactica divizării și eliminării pe rând a adversarilor a dat rezultate. Lipsa de hotărâre a unor fruntași politici a făcut să se nască un vid de putere, vid folosit apoi cu destulă abilitate de partidul comunist. Ne putem închipui o altă evoluție dacă Iuliu Maniu, șeful Partidului Național Țărănesc, nu refuza să-și asume formarea guvernului după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Kogălniceanu și prietenii săi constituie un moment semnificativ în istoria renașterii noastre morale și politice. Cunoscuta "Introducție", veritabil program de luptă culturală, era subscrisă la 30 ianuarie 1840, câteva zile după întoarcerea lui Kogălniceanu de la București, unde avusese contacte cu fruntașii munteni procurând totodată echipament tipografic și "documenturi". Impresia pe care o lăsa printre comilitonii de peste Milcov era aceea de "om deplin, un bărbat învățat și patriot", cum ne asigură istoricul de atunci Florian Aaron. La acea dată Kogălniceanu se făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Tineri erau cei mai de seamă unioniști, iar cei mai puțin tineri aveau în suflet destulă ardoare tinerească pentru a nu se lăsa mai prejos. Alesul de atunci avea 39 de ani, vârstă în jurul căreia pilotau de astfel și alți fruntași: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I.C. Brătianu, I. Ghica, C.A. Rosetti, Alecu Russo, pentru a nu aminti decât puține nume dintr-o lungă, glorioasă serie de comilitoni. C. Negri căruia i se spunea încă de pe atunci "moș Costache", nu împlinise
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se născuseră pe la 1820) de ar fi știut să pună la lucru un program care să întrunească destule adeziuni pentru a fi realizat. Decisiv a fost, desigur, întâiul pas, făcut la 24 Ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntașii partidei naționale, a devenit domn al principatelor Unite și prin aceasta mandatar al principiilor de modernizare adoptate în Adunările ad-hoc. Mai întâi la Iași, apoi la București, el a devenit simbol al resurecției colective și garant al stabilității noului stat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Iorga însuși l-a socotit excesiv, de vreme ce nu i-a dat curs în coloanele Neamului românesc, păstrându-l totuși ca specimen interesant în arhiva lui (Ibid., 110). Este și cazul altui text, pilde rare, unde tânărul istoric saluta reuniunea unor fruntași din județul Dâmbovița spre a discuta "modul de a propovădui populațiunii rurale să-și conserve neamul și patrimoniul" (Ibid., 113). Ideea de a trezi și concerta spiritele apare la Pârvan ca o dramatică obsesie, cu accente de mesianism impacient și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din Transilvania numai la Principate privesc". Principatele erau speranța lor, însă Unirea nu se va împlini decât după o sângeroasă conflagrație mondială, care a impus un nou echilibru geopolitic pe continent. Faptele se cunosc, ele denotă raporturi complexe de care fruntașii politici ai țării au știut să profite, asigurând biruința unei idei cu rădăcini atât de adânci, cu perspective atât de ample. Adunarea de la Alba Iulia, care a proclamat, acum 72 de ani, Unirea cu "Țara" exprima un sentiment general, o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cotidian independent de seară”. Pe frontispiciu apare mențiunea „Fondat în 1906”. Fondatori: George N. Caranfil, Ion Măgură; directori: Const. Mihăileanu, Vlad Dimitriu (din 1927), George C. Plesnilă, Alexandru Guțu (din 1930). Gazeta face politică național-țărănistă, ceea ce explică interesul declarat pentru fruntașii ardeleni ai partidului, ca și numărul mare de colaboratori din Transilvania: Ion Agârbiceanu, Ștefan Meteș, Emil Isac, Al. Vaida Voevod, George Sofronie, Teofil Bugnariu, N. Ghiulea, Sever Stoica, Ștefan Bezdechi, Victor Iancu, Aron Cotruș, Aurel Vlad, Iuliu Maniu, mai toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
în conștiința drepturilor pe care le ai, și nu în singura dezvoltare fantezistă a temei EU-lui tău. Forța noastră va fi glorioasă, pentru că va fi puternică, pentru că va guverna și va conduce, și nu se va lăsa târâtă la remorca fruntașilor politici, a oratorilor care strigă cuvinte nebune, pe care le numesc principii mari și care în realitate nu sunt altceva decât utopii. Puterea noastră va fi arbitrul ordinii, care face toată bucuria oamenilor. Aureola acestei puteri va naște o adorație
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]