1,835 matches
-
o manevră a comuniștilor de a-și crea o majoritate pe plan electoral în dauna social-democraților. În ziarul „Libertatea” din 26 octombrie 1945 acest adevăr a fost expus limpede: „Trebuie împiedicată tendința acestuia (FND) de a se considera un supra-partid”. Fruntașii PSD și îndeosebi Constantin Titel Petrescu nu au ezitat să se opună încercărilor repetate ale conducătorilor PCR, mulți veniți de la Moscova, de a desființa social-democrația, fluturând ideea realizării partidului unic muncitoresc. Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu nu oboseau în organizarea
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
membri ai partidului. Mulți, enorm de mulți social-democrați au pierit în temniță, printre aceștia fiind eroii nationali precum Iosif Jumanca, Ion Fluieraș și George Grigorovici care au luptat pentru înfăptuirea României ca stat unitar, național, Ene Filipescu și Ilie Predaru fruntași ai partidului. Condamnat la muncă silnică pe viață, pentru fapte imaginare, Constantin Titel Petrescu este purtat din temniță în temniță, supus la torturi, înfometat și distrus fizic. Anul 1955 a fost cel mai chinuitor pentru liderul social-democrat. Sleit de puteri
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881, București) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. s-a născut la 23 martie 1813 la București în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine greco-italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
de altfel, acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, cum făcuse și cu Gr. Alexandrescu. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în "miliția pământeană", având colegi pe Constantin Telegescu și pe Marin Serghiescu Naționalu, viitori fruntași ai revoluției de la 1848. Nu va rămâne mult în armată, pentru că își descoperă veleitățile literare. Mai târziu, la bătrânețe, scriitorul se va autocaracteriza: "Am lăsat școala pentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsat literele pentru publicistică". Din 1833
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Carnavalul", "Clăcașul") și de natură ("O dimineață pe Caraiman", "O dimineață pe malul lacului"). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă, acesta schimbându-și radical tonalitatea și tematica poeziilor. Este unul dintre fruntașii revoluției de la 1848, participând la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat "să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
în schimb, lucru ce a oferit boierilor o forță de muncă pentru a face față cererii tot mai mari pentru cereale pe piețele străine. Din punct de vedere al accesului la pășuni, "Regulamentul" împărțea țăranii în trei categorii, în funcție de avere: "fruntașii", care, prin definiție, aveau 4 animale mari și una sau mai multe vaci (puteau folosi aproximativ 4 hectare de pășune); "mijlocașii" — două animale mari și o vacă (aproximativ 2 hectare) și "codașii" — oameni ce nu aveau avere, și nu puteau
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
asupra prigoanei antiarmene, el conține dovada existenței bisericilor armenești din Siret, Vaslui, Hotin și Roman în anul 1551. Iată și un fragment revelator din Jelania lui Minas Tokhateți: Iarăși a scos altă poruncă,/ În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile le-au sigilat,/ Au chemat pe preoți și șoltuzi/ Și cu silă i-au botezat,/ I-au scos din credința Luminătorului/ Și aspru a poruncit/ Ca orice armean să se boteze,/ Femei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
decis excluderea din partid a colaboraționiștilor. Gheorghe Grigorovici, numit subsecretar de stat la Ministerul Muncii, și-a încetat activitatea în rândurile partidului pe care îl condusese. Rămas în afara legii, partidul s-a regrupat în jurul lui Constantin-Titel Petrescu. După 23 august 1944, fruntașii PSDR excluși au cerut reintegrarea în partid, dar s-a acceptat doar reprimirea pe bază individuală a unora dintre ei; Gheorghe Grigorovici, care spunea că "„sub ocupație străină nu se poate face politică”", nu se afla printre aceștia. În februarie
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
fals armistițiu maghiaro-român din timpul revoluției de la 1848 încheiat de revoluționarii unguri pentru a-i dezorienta pe cei români, Emeric Hatvani în fruntea unui detașament revoluționar maghiar de 1500 de oameni îi prinde la 6 mai 1848 pe mai mulți fruntași ai revoluției române printre care și pe prefecții Petru Dobra și Ioan Buteanu. În timpul evenimentelor succedate, cei doi prefecți români au fost uciși din ordinul lui Hatvani. Petru Dobra a fost împușcat. La 10 mai a fost omorât și apoi
Petru Dobra () [Corola-website/Science/303523_a_304852]
-
10 ianuarie 1874). Babeș a primit mandatul în Camera Deputaților din Ungaria în circumscripția Biserica Albă pe 14 noiembrie 1873, votat de majoritatea populației locale românești. La 23 februarie 1869 a avut loc la Miercurea Sibiului o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, printre ei și Babeș, la care a fost creat „Partidul Național Român din Transilvania”. La 22 martie 1869 partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
de seamă reprezentanți ai mișcării culturale din Țara Românească, în frunte cu Ion Heliade-Radulescu și Ioan Câmpineanu. Cu acest prilej -după cum o atestă notele lor de călătorie- ei îl vizitează și pe Iosif Romanov. De asemenea corespondența celor doi fruntași transilvăneni evidențiază o strânsă colaborare cu librarul din București. Periodice ca " Organul luminarii", editat de Cipariu la Blaj, "Foaia Duminecii", "Gazeta de Transilvania " și " Foaia pentru minte, inimă și literatură" scoase de George Bariț, la Brașov, erau răspândite la sud
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
național al maselor prin sporirea numerică a sprijinitorilor revoluției. Lucrările pe care le-a făcut au fost deseori stângace la începuturi și ele s-au mărginit în reprezentarea bustului pe un fond negru. A realizat în perioada 1848 - 1854 portretele fruntașilor revoluției, remarcabile rămânând istoriei imaginea-izvod a lui "Avram Iancu de la Vidra, Prefect aurar gen" (1849) și cele ale lui "Ioan Buteanu din Funtana Cornului, un duce al românilor" (1848), a lui "Simion Balintu, Aide de l'Armée et Percepteur, Hatzeg
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
cu sarcina de a decora sala teatrului din localitatea în vederea realizării ulterioare a unui spectacol de gală. Din spusele lui Ionel Jianu, Iscovescu a împodobit scena cu transparențe luminoase pe care erau scrise cele 21 de articole ale constituției. Privirile fruntașilor revoluției din Țara Românească erau în acele vremuri ațintite spre acțiunile populației românești din Transilvania și asupra conducătorului lor Avram Iancu, mai ales după eșecul din Muntenia și a ocupației otomane care a urmat. Românii din sudul Carpaților nădăjduiau ca
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
1848, unde a continuat activitatea revoluționară. În "Lista celor trecuți peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii anului 1848, artistul a plecat în Țara Moților unde fruntașii revoluționari l-au folosit în repetate rânduri ca agent revoluționar. Din textele publicate de Constantin D. Aricescu a reieșit că în toamna anului 1848, Iscovescu ar fi primit la Brașov suma de opt galbeni pentru a-și cumpăra arme și
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
altor revoluționari din Țara Românească. Barbu Iscovescu trebuia să înfățișeze chipurile căpeteniilor mișcării transilvănene și ca urmare în iarna anului 1848 a plecat în Țara Moților, acolo unde se aflau trupele lui Avram Iancu. Astfel, el a luat legătură cu fruntașii revoluției și i-a portretizat, remarcabile rămânând istoriei imaginea-izvod a lui "Avram Iancu de la Vidra, Prefect aurar gen" (1849) și cele ale lui "Ioan Buteanu din Funtana Cornului, un duce al românilor" (1848), a lui "Simion Balintu, Aide de l
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Iscovescu emisă de Grigorescu, deși nu are nicio referință bibliografică și este improbabilă din moment ce există o astfel de divergență de opinii, poate fi cea mai apropiată de adevăr. Referitor la misiunile pe care Barbu Iscovescu le-ar fi primit de la fruntașii revoluționari există controverse și incertitudini pe care biografii săi nu le-au putut rezolva din cauza lipsei materialelor documentare care să specifice fără echivoc rolul pe care Iscovescu l-ar fi avut în deplasările sale în străinătate, în Ardeal, în Țara
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
considerat în mod eronat ca fiind cel al lui Gheorghe Magheru o lungă perioadă de timp. Portretul a fost datat în anul 1848 și poartă mențiunea "Niță Magheru". Confuzia a venit din cauza faptului că Gheorghe Magheru a fost unul dintre fruntașii revoluției și "Comandantul - șef al tuturor plăieșilor și dorobanților de peste Olt", în timp ce Niță Magheru a fost un nepot de frate al acestuia, el fiind "junker în armata valahă". După eșecul revoluției, Niță Magheru a emigrat și a fost internat la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
avea să se îndrepte restul vieții și carierei sale politice. Prima înregistrare a folosirii termenului "mccarthy-ism" (în engleză "McCarthyism") datează din 29 martie 1950, într-o caricatură politică din ziarul "Washington Post" a caricaturistul Herbert Block. Desenul îi înfățișa pe fruntașii republicani încercând să împingă un elefant (simbolul tradițional al Partidului Democrat) într-o grămadă instabilă a zece găleți cu catran, cea mai de sus având o etichetă pe care era scris cuvântul "McCarthyism". Au existat mai multe comitete, comisii și
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
reprodus programul adoptat cu acea ocazie, păstrând limbajul epocii. Programa partidei naționale române din Ungaria și Transilvania stătorită în conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881. La 23 februarie 1869 are loc la Miercurea Sibiului o Conferință națională a fruntașilor pol-i-tici ai românilor transilvăneni, la care se creează Partidul Național Român din Transilvania. Istoria românilor din Transilvania, lupta pentru drepturile lor legitime, individuale și na-ți-o-nale constituie baza de la care a pornit PNR din Transilvania. Partidul Național Român din Transilvania militează
Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania () [Corola-website/Science/304100_a_305429]
-
pentru formarea unei liste comune de ministeriabili erau avansate, regele a preferat, în martie 1926, să încredințeze răspunderea guvernării lui Alexandru Averescu, lucru care a declanșat un moment de criză în partid, care a fost părăsit de o parte din fruntașii săi ardeleni - Vasile Goldiș, Ioan Lupaș și Ion I. Lapedatu, care au preferat să intre în guvernul Averescu. În cele din urmă, noile tratative desfășurate în perioada aprilie - septembrie 1926 au fost încununate cu succes, ajungându-se la semnarea unui
Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania () [Corola-website/Science/304100_a_305429]
-
al activităților prometeiste, în diferitele domenii de activitate: propaganda, politica și activitatea în rândurile emigrației prometeiste din Polonia, cât și în propaganda externă. Au fost ținute conferințe regulate pe diferite teme prometeiste, cu implicarea lui Tadeusz Hołówko și a altor fruntași ai mișcării. Proiectul prometeist a fost încredințat serviciilor de contranformații ale armatei doar pe la sfârșitul anului 1927 și, cel mai probabil, la începutul anului 1928. Mai înainte de această dată, Prometeismul nu a fost domeniul de activitate a unității de diversiune
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
de la Scoala internat din localitate, în care învățase și care terminase serviciul militar în armată britanică. În anii 1941-1944 Peres a fost unul din secretarii Mișcării „Hanoar Haoved” (Tineretul muncitor). În aceste împrejurări calitățile sale au atras atenția unuia din fruntașii social democrați, Levi Eshkol, care l-a chemat să îndeplinească sarcini de logistică în cadrul forțelor „Haganá”, principala organizație paramilitară de apărare a evreilor din Palestina. Din 1947 Peres a început să lucreze sub oblăduirea lui David Ben Gurion și a
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și un membru al Academiei Române. A fost fiul lui Dimitrie S. Nenițescu, doctor în drept și științe politice, avocat, secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naționale Române, deputat, fruntaș al Partidului Conservator și ministru al Industriei și Comerțului (1910-1912). A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer și a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909 - 2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedră de
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]
-
Bârlad, Episcopiei din Huși și Cluj. Pentru înfăptuirea acestor acte a făcut economii până la sacrificiu încât colegii ajunseseră să se întrebe dacă dărnicia lui trebuie privită ca o calitate sau ca un defect. Belloescu a trăit în același timp cu fruntașii unei generații entuziaste care au realizat marile acte istorice din epoca modernă: 1848, 1859, 1877, 1907. În Războiul de Independență a României a fost comandant de batalion, iar pentru serviciile aduse pe front a fost răsplătit cu Medalia Apărătorii Independenței
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
în care veniturile statului încep să se deosebească de ale domnului (vistieria și cămara). Capitolul al XV-lea "Despre boierimea moldovenească" a stârnit multe discuții în istoriografia noastră. Teoria lui Cantemir despre originea clasei boierești din Moldova din suita de fruntași militari ai lui Dragoș, descălecătorul Moldovei, pe care acesta și domnii următori i-ar fi împroprietărit în satele din Moldova, pustiite de năvălirile tătarilor, nu este exactă. Țara nu a fost niciodată pustie, aproape întreg teritoriul era locuit. Pentru unele
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]