KorAP: Find »[drukola/base=fugi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...1026 >

25,640 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor, se auzi o voce enervată strigând: Ce faci, dragă? Vii odată cu fierul cela? Ți-a sosit amorezu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i umerii și pieptul. Pantofii aveau tocuri înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și-i venea să se dea de-a tumba pe iarbă. Să mototolească și să facă praf hainele lui Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu nările dilatate: Mai încet! se rugă. Sunt cu tocuri înalte. Am înțeles. Nu știu ce mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă. Tot drumul cât fugise până-n oraș, ceea ce-l chinuise cel mai înverșunat fusese setea. Chelnerul, citindu-i în adâncul ochilor dorința, se opri în fața lui și așteptă, privindu-l c-un fel de înțelegere secretă și chiar de simpatie. Bitte, bitte! Danke schön! Poftește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
în mine!... "Ce-i cu ăsta, bre? A căpiat?" "Ordin, zice unul Muși, nu-l cunoști tu... Așa au primit ordin. Las-o și tu-n pustie de pompă, că-i prăpăd." Pe urmă am auzit tot as-noapte c-a fugit Țurcanu. Și pe tine te credeam fugit. Toată noaptea te-au căutat jandarmii. Nemții au întărit paza. Să-i ia mama dracului! E cazul să-ți spun. Apucându-l de mână, se aplecă peste masă: Țurcanu e la loc sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
moarte, sau chiar mort, cu certificat de la medic sau de la primărie pentru acest caz. Parcă-i el! șopti. Fii serioasă, mamă! Cum să fie el? De unde să fie el? El! El e! Dacă-ți spun! Nu se poate! O fi fugit! Se ascunde. Uite că se teme și de noi. Nu ne cunoaște. Nu ne-a recunoscut. Aiurezi, mamă. Cum o să fie el?! A fugit din lagăr. A! La Alexandru te gândești!? Cum să fugă?! Cum să facă atâta drum de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
el? De unde să fie el? El! El e! Dacă-ți spun! Nu se poate! O fi fugit! Se ascunde. Uite că se teme și de noi. Nu ne cunoaște. Nu ne-a recunoscut. Aiurezi, mamă. Cum o să fie el?! A fugit din lagăr. A! La Alexandru te gândești!? Cum să fugă?! Cum să facă atâta drum de-acolo până aici?! Imposibil. Ba da, dar el... Din Germania, mamă? Nu-ți dai seama ce spui. Mă duc să-i ies înainte... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
spun! Nu se poate! O fi fugit! Se ascunde. Uite că se teme și de noi. Nu ne cunoaște. Nu ne-a recunoscut. Aiurezi, mamă. Cum o să fie el?! A fugit din lagăr. A! La Alexandru te gândești!? Cum să fugă?! Cum să facă atâta drum de-acolo până aici?! Imposibil. Ba da, dar el... Din Germania, mamă? Nu-ți dai seama ce spui. Mă duc să-i ies înainte... Nu, o opri bătrâna. Să nu-l sperii. Vine înhămat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
bolnav, pe care l-am cinstit cu 500 de lei, bani românești, numai ca să v-o aducă. Pe Astrid au gazat-o. Mi s-a arătat în vis și mi-a spus chiar ea, așa că, odată cu scrisoarea, sunt și eu fugit din lagăr. Hei! E Alexandru! hotărî, convinsă, bătrâna. Alexandre! strigă. Nu te teme. L-am visat as-noapte... și uite că visul... Dar de ce vine-așa, fato? Parcă-i împiedicat! Hai! Omule! Hai, odată! Cine-i fi, nu te teme! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pământ. Fața i se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă! Repede! Ce are? I s-a făcut rău. Acu-i acu! Ce ne facem? Uite-l că leșină! Fugi! Unde să fug? În oraș, ce mai stai? Adă un doctor... De unde să-l scot, mamă? Cine vine? Cu ce să-l plătesc? Și chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă! Repede! Ce are? I s-a făcut rău. Acu-i acu! Ce ne facem? Uite-l că leșină! Fugi! Unde să fug? În oraș, ce mai stai? Adă un doctor... De unde să-l scot, mamă? Cine vine? Cu ce să-l plătesc? Și chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se răsuci bătrâna, miloasă, spre ea. Dar unde să mă duc, mamă? La cine să mă duc? Cine vine? Fugi! Nu sta! Eu rămân lângă el să-l țin în viață până te-ntorci cu doctorul. Du-te la spital. Du-te la prefect, s-aducă el un doctor dacă nu vrea să vină nimeni. Nu sta. Da, da, bâigui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se crispă și rămase cu ochii holbați la goliciunea de pe fața bătrânului. Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se mai întâmple niciodată. Îl trecură fiori din creștet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se mai întâmple niciodată. Îl trecură fiori din creștet până-n tălpi. Dacă nu gâfâia ca o locomotivă, era numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
înfățișarea ei era de fetiță crudă, care nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ar trebui să-ți vorbesc de ceea ce trebuie să te rog. Ce trebuie să mă rogi? Să-mi găsești un doctor. Un doctor?! Un doctor pe care să-l convingi să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
când par duși de pe lume. Se trezi și ea absorbită în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea pierdere. "Ah, ce bine", vru să-i spună, dar renunță. Ce-i cu tine? Am fugit, vai, ce-am fugit! se lamentă ea și se apăsă cu mâinile pe piept. Să găsim o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
lume. Se trezi și ea absorbită în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea pierdere. "Ah, ce bine", vru să-i spună, dar renunță. Ce-i cu tine? Am fugit, vai, ce-am fugit! se lamentă ea și se apăsă cu mâinile pe piept. Să găsim o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău. Repede! Doctorul! Unde-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate, rămânând mereu parcă îndepărtate și de horcăielile apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
liniște, spuse el. Asta-i mâna destinului. Un argument în plus să mai rămâi cu mine. Nu se poate. Nu, nu, se feri ea cu plicul de la el în mână. Trebuie să plec. Trebuie, desigur, dar nu chiar acum. Să fugim și noi. E-o prostie. Șansele sunt egale peste tot. Nu te mai gândi la nimic. Ah! țipă ea, și-și astupă urechile, strângându-și capul între palme, îngrozită. Nu-i nici un motiv să te temi. Spui asta ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
judec, nu pot rămâne aici. În România vor veni comuniștii la putere, se vor schimba toate, și-a rămâne în aceste condiții înseamnă să-mi semnez singur sentința de condamnare la moarte. Chiar dacă unii mă vor socoti laș, nu pot. Fugind și rămânând în Occident, indiferent ce soartă-mi va hărăzi Dumnezeu, sunteți cu toții apărați și vă veți putea reface viața. Dacă voi avea norocul să mă aranjez undeva bine, fii sigură, mamă, că nu voi avea un ceas de liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de flori! Să te-ngrop într-un munte de flori. Fugi de-acolo! îl dojeni ea, încântată. În pat ți-am presărat garoafe și maci, tot flori însângerate și cu parfum de brad pătat-am, dantela pernelor curtate... Numai că eu nu "mint"! De unde-l știi tu pe Minulescu? Da, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul pieței, bocănind și fugind precipitat, parcă pornind din același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]