7,001 matches
-
doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări; tânăra femeie fumează de când a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo de unde meșterul a început împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care o asculți curios, ridici capul atent, pentru că e altceva, te surprinde ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Într-un hotel din Hot Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ierta imediat. — Păi... sigur. El a privit-o Încă o dată, după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit faux pas. Fiindcă nu-mi pasă, presupun. Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai mei. A ezitat, permițându-i imaginației feței să picteze tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu era deloc sigură că merita atributul, dar suna șic, deși ușor nepotrivit. Afară se lăsase un amurg dens, iar când limuzina a virat brusc, fata a fost aruncată peste el. Mâinile li s-au atins. — Nu e bine să fumezi, Amory, a șoptit ea. Nu știi? El a negat din cap. — Nimănui nu-i pasă. Myra a șovăit. — Îmi pasă mie. Ceva s-a mișcat În sufletul lui Amory. — Da, bine, sigur că-ți pasă. Ești Îndrăgostită lulea de Froggy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de doi ani să te cunosc. Ia-ți un scaun mai confortabil, să stăm puțin de vorbă. Abia am sosit de la școală - de la St. Regis’, știți. — Da, mi-a spus mama ta - remarcabilă doamnă. Ia o țigară, sunt sigur că fumezi. Ei bine, dacă semeni cu mine, urăști toate științele și matematica... Amory l-a aprobat viguros din cap. — Le urăsc pe toate. Îmi plac engleza și istoria. — Bineînțeles. O vreme, și școala Îți va fi nesuferită, Însă mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timp pentru democrație la colegiu. — Vreau să ajung la Princeton. Nu știu de ce, dar am impresia că toți băieții de la Harvard sunt niște pămpălăi, cum am fost și eu cândva, și toți tinerii de la Yale poartă tricouri largi, albastre, și fumează pipă. Monsignor a chicotit. — Știi, și eu fac parte dintre ultimii. — O, dar dumneavoastră sunteți cu totul altfel! Îmi imaginez că Princeton este trândavă, arătoasă și aristocratică - știți, asemenea unei zile de primăvară. Harvard Îmi pare o chestiune de interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar Monsignor l-a asigurat că Irlanda era o cauză romantică pierdută, iar irlandezii sunt niște oameni fermecători și că aceasta ar trebui să fie neapărat una dintre simpatiile sale principale. După o oră densă, În care au mai fost fumate câteva țigări și În cursul căreia Monsignor a aflat, spre surprinderea - dar nu și dezamăgirea - sa, că Amory nu primise o educație catolică, prelatul a anunțat că urma să sosească un alt musafir. Acesta s-a dovedit a fi onorabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pentru o persoană. Restul pentru ceilalți. Amory a mâncat puțin, Întrucât Își adjudecase scaunul de pe care vedea cel mai bine marea și aproape că simțea legănarea ei. După ce au terminat de mâncat, s-au lăsat pe spătarele scaunelor și au fumat liniștiți. Cât avem de plătit? Unul dintre ei a parcurs nota de plată cu privirea. — Opt douăzeci și cinci. — Jaf curat. Le dăm doi dolari și Încă unul bacșiș pentru chelner. Kerry, adună mărunțișul. A venit ospătarul, iar Kerry i-a Înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar fi poziția punctului A? Langueduc Își mișcă leneș corpul Înalt de un metru optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spune un „nu“ etern. — Există atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-mi o țigară. Nu m-ai văzut Încă fumând, nu-i așa? Totuși fumez cam o dată pe lună. Splendoarea de fată și Amory o rupseră la fugă până la colțul străzii, ca doi copii surescitați de lumina de un albastru-palid a serii. Ziua de mâine mi-o petrec la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-mi o țigară. Nu m-ai văzut Încă fumând, nu-i așa? Totuși fumez cam o dată pe lună. Splendoarea de fată și Amory o rupseră la fugă până la colțul străzii, ca doi copii surescitați de lumina de un albastru-palid a serii. Ziua de mâine mi-o petrec la țară, a spus ea gâfâind, trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o poate distruge, și o simplitate de copil, care ne Împiedică că devenim vreodată malițioși. Ți-am scris un bocet pe care-l găsești alături. Îmi pare rău că obrajii tăi nu se ridică la Înălțimea descrierii mele, dar vei fuma și vei citi poezia toată noaptea... Oricum, iat-o: Lamentație pentru fiul vitreg; el pleacă la război Împotriva Regelui Străin Ochone Pleacă de lângă mine fiul sufletului meu Și e În floarea tinereții ca Angus Oge Angus al păsărilor strălucitoare Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să joace cum le cântă, numai că urăște fetele. ALEC: Personalitatea ne caracterizează pe toți din familie. CECELIA (resemnată): Cred că marfa asta s-a terminat la mine. ALEC: Rosalind se poartă frumos? CECELIA: Nu cine știe ce frumos. O, normal! Uneori fumează, bea punch, se sărută frecvent... Da, da... ca toată lumea. Știi, efectele războiului. (Intră DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Rosalind este aproape gata, așa că pot coborî să mi-l prezinți pe prietenul tău. (ALEC și mama sa ies.) ROSALIND (de afară): Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani, când e un anticlimax absolut. Dă mâna cu un nobil virtual de vârstă mijlocie.) Da, excelența voastră, cred c-am auzit-o pe surioara mea pomenindu-vă numele. Trageți un fum - sunt țigări foarte bune. Sunt... ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sunt sigură că Dumnezeu ne iubește... Te iubește pe tine. Ești averea Lui cea mai prețioasă. — Nu sunt a Lui. Sunt a ta, Amory. Spune-mi ceva frumos. — Tu. — Cum? — Tu. Asta-i ceva frumos. Tu ești frumoasă. Pe urmă fumau și el Îi povestea Întâmplări de la birou. Discutau și despre unde ar fi putut locui. Uneori, când el avea mai mult chef de vorbă, Rosalind Îi adormea În brațe, iar el o ținea ca pe un vas de porțelan prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de cimentul care scăpase de geanta domnului Popa. De fapt, ascunsă mai ales de faptul că era ora 14.45. Dedesubt, domnul Popa regreta că nu mai e șampanie. Trecuseră zece ani de când doamna Popa nu-l mai lăsase să fumeze în pat și evenimentul trebuia sărbătorit. Asta îi spusese el doamnei Popa ca să mai aducă o sticlă de la butic. De fapt el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
posibil ca eu să fi atins și chiar să fi cumpărat această jucărie. Puteți să-mi spuneți unde ați găsit-o? Și ce dovedește asta? Aici argumentele lui Gabrielescu erau destul de slabe. Îi întinse lui Horațiu un trabuc. - Mulțumesc, nu fumez. Domnul Smith îi mai suflă un nor de fum în ochii deja umezi. Și brusc, Horațiu își aduse aminte că luptă pentru o cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aici. Mama amenință cu tata. Anna nu poate decât să râdă, dar nu cu voioșie. Spune că tăticul ar prefera să‑mi facă același lucru, numai că nu îndrăznește. Mama se liniștește cu gândul că cei doi doar ascultă discuri, fumează pe ascuns și vorbesc în taină despre artă. Cum să vorbești cu ăsta despre artă?! Pe Hans îl încearcă un sentiment tulbure, pentru că faptul de a fi prima oară singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu le‑ar mai rămâne nici un pic de timp. Nimeni nu se mai poate realiza pe sine într‑o formă estetică, atunci când un oarecare domn șef se realizează, pe spinarea numitului artist, sub formă de mașini sport și vile. Dacă fumezi niște țigări doar cu o idee mai bune decât Dreier, lumea începe imediat să se dea pe lângă tine. La masa la care se află astăzi Sfânta Pătrime mai stau două persoane care încearcă să demonstreze teorema lui Pitagora prin mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privește cerul, iar Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în sensul acesta, incredibil! Hans zbiară că el își câștigă de mult existența. Îi răspunde o figură neînțelegătoare, care aparține unei fiice de medic. Nici măcar o țigărică nu poți să fumezi aici. Doamna Witkowski, care nu poate fi evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]