17,773 matches
-
zile și chiar ani, fără să facă altceva. Fiind nemuritori își permit să ardă gazu, cum spuneți voi la cei care nu se ocupă cu nimic. Dar totul este aparent pentru că tot timpul fac observații cosmice. Robo: Dar ne-ați furat multe jocuri, obiceiuri și activități. Cosmos: Ei spun mereu că, dintre toate planetele cu viață superioară, Pămăntul este cel mai evoluat, cel mai rafinat încăt Academia a hotărăt ca să i se facă o statuie omului de pe Pămănt, statuie care să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Pămăntul primește lumină și căldură fără de care n-ar exista viață pe Pămănt și deci nici omul. Deocamdată Pămăntul este răsfățatul Soarelui - față de celelalte planete din sistem - care-l ține în brațe prin forța de gravitație ca să nu fie atras, furat de un alt Soare sau, mai grav, de o planetă mai mare dar moartă, deci fără viață și fără condiții de viață: lumină și căldură. Sau se poate întălni în spațiu cu lupul: Gaura Neagră despre care vom mai vorbi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dar de fiecare dată se întoarce la trupul părăsit. Darwin: Un romancier într-o carte, „Călătorii dincolo de timp”, vorbește de unele momente de dedublare de sine, mai ales cănd trupul doarme, stimulăndu l cu muzică, cănd o forță astrală îi „fura” sufletul și-l plimba într-o altă dimensiune descoperind o altă viață?! Dar, fără dovezi, ar fi ca maimuța mea fără coadă?! Se amuză amăndoi. Evelin: Povești S.F. prin alte dimensiuni ale Universului, prin călătorii spontane în care călătorește spiritul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apoi voce: “Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora invită la dans pe Evelin care, spre surprinderea celor prezenți, dansează foarte bine de parcă ar fi argentinian nu extraterestru. Evelin: Mulțumesc. îi sărută măna Aurorei. și noi dansăm tangou, vals, toate furate de la voi. O să plătim drepturile de autor. Aplauze. Aurora: Evelin, dar ați luat cam multă muzică de pe Pămănt, deci să nu uiți de drepturile de autor. Evelin: Am plătit cu sămănța de om și că milioane de ani am lăsat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea lui Rimbaud din finalul Anotimpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie creat și să fie creator, a fost necesară suferința lui Prometeu. Este o profundă pătimire încercarea de a repara nereușita creație. Această pătimire superioară este creația artistică umană, pe care omul o învață de la erou, care în acest scop, fură focul de la Zeus, focul fiind spiritul creator. Precum este știut, tragediile sunt superioare estetic și ne impresionează inapreciabil mai mult decât comediile. Tocmai pentru că ele sunt stări filozofice consecutive meditației asupra dramaticei vieți omenești, datorită agresării omului de către destin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu bluza închisă până-n gât și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
două personaje care în timp mi se pixelează în minte, până devin două avataruri, două voci goale, care nu mai sunt părinții mei, ci aglo merări de sunete și de intonații, de timbre și de muțenii stridente care le-au furat chipurile și le-au anulat personalitățile. Le-au șters, pur și simplu. Uite-așa, delete. Așa cum ștergi o informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă alx, când dau pagina ca și cum nu i aș auzi, ca și cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și proaste și împrumutate și uitate și pierdute pe urmă, filme de artă și filme porno, seriale lungite pe zeci de casete video, com pletate interstițial cu inserturi de Benny Hill și Mr. Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile dubioase care ne-au trecut prin casă (la care se adaugă un faimos pachet de cafea, vechi de aproape zece ani, pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde cu totul într-o tufă de lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
40. Nord și Sud Când ai ceva de salvat, pleci în Sud. De ce? Pentru că Sudul e al simțurilor. E tot numai corp. Numai țesuturi și aer fierbinte. Adică e viu? Da, și asta... e viu într-un fel care te fură, care te obligă... ...să trăiești? Da, și asta... Și mai ce? Ar mai trebui să fie ceva? Așa înțeleg. De la cine? De la tine. De când ai devenit așa deșteaptă? Să nu-mi spui că de când te-am făcut eu. De când m-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dorul să-mi fi sucit mințile? Răspunde-mi, inima mea n-o să mai reziste! O, mamă, ești tu? Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cântau, iar perechile deja formate se roteau în cerc, cântând (nu dansau). Între practicile prenupțiale poate fi consemnat și jocul de-a prinsul, cu batista. De asemenea, semnul că unui băiat îi plăcea de o fată era acela că îi fura batista pe care fata o purta ieșită din buzunar, la întâlnirile dintre tineri. O practică de mare amploare prenupțială, dar prezentă și la femeile căsătorite, era aceea de a cânta la întâlniri, la lucrul câmpului sau în casă, vechi cântece
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
știut totdeauna să nu atace vreun reprezentant al „clasei conducătoare”, ci numai „pături” (dacă muncitorii sunt „clasă”, intelectualii sunt doar o „pătură” care nu prea ține de cald „dictaturii proletariatului”!) și... „cearșafuri”: chelneri și frizeri ciubucari, șefi de aprozar care fură la cântar, profesori care dau preparații fără să declare la fisc câștigurile „ilicite”, academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu Mendeleev? Nu, cu magneziul. — A, cu magneziul! Trebuie să iei magneziu. — Domn
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gluma nevesti sii. Și-apoi, nu prea îi stătea ei în fire să se țină de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aveau nici cea mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pune capăt zilelor, pentru că Melania nu era nici ea tocmai proastă și, tocmai pentru că nu era proastă, înlocuise pe furiș toate diazepamele cu algocalmine și aspirine. Ceea ce, pe plan național, iscă o confuzie generală. Astfel că afaceriștii din domeniul farmaceutic fură complet luați prin surprindere de inexplicabila dispariție a diazepamului din farmacii și se puseră perplecși pe studiat tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care îl inghesuise într-o stradă pustie și îi pusese țeava unui pistol la tâmplă. Cu Manole împărțise patru ani aceeași bancă. Se pregătea încă din clasa a X-a să intre la Arhitectură, ceea ce nu îl împiedica să-i fure lui Gigi Pătrunjel caietele de matematică să-și copieze temele și, sporadic, sendvișurile împachetate exemplar de doamna Pătrunjel. Își mai amintea ca prin vis un capitol, chestiune care îi mai drese starea: de Manole râsese tot liceul când se îndrăgostise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Sigur că nu vreți... Vouă vă plac romanele în care oamenii suferă cumplit și trec prin tot felul de încercări dureroase și eroice, și sunt sacrificați, și se lasă priviți din toate părțile... țAutorului începuse să-i tremure bărbia și, furat de propria disertație, își înfipse creionul în mână). Și toate astea fără să vă înșele așteptările, fără să vă părăsească exact când vă e lumea mai dragă. Vreți un personaj care să treacă prin cele mai crâncene experiențe pentru un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
În cursul negocierilor, domnul de Talleyrand impresiona prin felul deschis, direct, fără reticențe în care trata afacerile, arătând astfel că el era, în aceeași măsură, om de stat, dar și diplomat. Își exprima opiniile cu claritate, fără a se lăsa furat de diferite argumente și dispute; lordul Palmerston* a afirmat faptul că nu văzuse vreodată un om care să aibă mai puține pretenții și mai multă demnitate în întâlnirile diplomatice. Talleyrand poseda în cel mai înalt grad ceea ce îi plăcea să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
știa ea să găsească soluții, să lupte pentru a le rezolva, dându-le o amploare mai mare decât o aveau. Amorțise în poziția chircită în care stătea strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea să accepte ca această poveste să se sfârșească încă de la începutul ei. Era ca un joc în care ea era detectivul, iar el era un hoț care îi intrase prin efracție în gânduri cu scopul precis de a-i fura inima. Un hoț care își lăsase intenționat amprenta atât de puternic în mintea ei încât toate gândurile se învârteau doar în jurul lui, a enigmei pe care ea trebuia să o elucideze. Urmărind filme polițiste, de multe ori ghicea cine era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și citi: „- Zâmbește, ești atât de frumoasă când zâmbești! Bucură-te de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mărunte care o fac să fie frumoasă! Nu te adânci în tristețe și durere, care nu fac altceva decât să-ți fure cei mai frumoși ani, ani care nu se mai întorc! Viața e atât de scurtă, bucură-te de ea!” Sfaturi. Știa foarte bine toate acestea, nu era nevoie să i le spună și el. Toți se pricepeau de minune să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]