8,881 matches
-
Ai să mă omori pentru asta? Am văzut cum de pe față îi dispare blândețea. Apoi degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-au umplut de furie. Nu spune asta, și vocea lui a răsunat copilărească în furia lui nebună. Am să... S-a îndepărtat, cu pumnul în cealaltă palmă, cu umerii încordați. Nu pot, a spus, nu pot... Era nervos, dar nu își pierduse rațiunea. Era de-ajuns. Nu puteam să-l las să plece de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
liberă să fac ce vreau cu viața mea, mă întrețin singură. De la paisprezece ani am început să muncesc și să câștig bani, deci n-am nevoie să mulțumesc nimănui. Cuvintele mele l-au rănit pe tata, dar mama fierbea de furie. - Kiri e îngerul meu, a spus Nunu amuzat, ciocnind cu tata și cântând Kiri, Kyrie eleison. - Kiri? O cheamă Kira. Și nu este un înger, ci un demon al căsătoriei. - Taci din gură, a spus tata lovind cu pumnul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trăiești prea mult ca să înțelegi că viața era grea și de neînțeles. Am devenit nesigură și vechea mea siguranță părea să fie numai o fascinație pe care întotdeauna am avut-o în fața vieții. Starea simțurilor era capricioasă și plină de furie. Nu mai credeam în nimic. Într-o seară, a venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă cu un celebru chirurg, fost profesor la Facultatea de Medicină, poreclit de femei Doctor Amorel. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încet și se uita melancolic pe fereastră. Străzile din Bruxelles îi aminteau deodată de timpul dinaintea primului război mondial. Atunci se îndrăgostise până peste urechi de Viviane din Gent, verișoara lui Judit. Cu timpul, toate amintirile fericite deveniseră ceață. Numai furia lui Judit rămăsese mai vie ca niciodată. Judit se prefăcuse moartă, ca să pună la încercare iubirea lui. Și Judit a învins, iar el, Noah, nu mai îndrăznise niciodată s-o înșele. Dar fusese de ajuns c-o înșelase o dată ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Takakua toată ziua. Era o lovitură grea, un fel plin de umilință la bătrânețe, să-l urmărească pe japonez cât era ziua de lungă. Ca să nu mai amintim de nopți, care i se păreau lui Noah cele mai necruțătoare. Uneori furia lui răbufnea la masa de scris și scria câte un bilet plin de jigniri la adresa femeilor, citate luate din Ecleziastul: ȘI AM GĂSIT CĂ MAI AMARĂ DECÂT MOARTEA ESTE FEMEIA A CĂREI INIMĂ ESTE O CURSĂ ȘI UN LAȚ; ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra deschisă. Nina încercase zadarnic să-l prindă din zbor. Plină de furie, îl pălmuise pe barman, apoi îl ajutase pe Dudu să-și ridice pantalonii, îndreptându-se amândoi către ieșire. În urma lor auziseră cuvintele barmanului: - Domnișorică futică! Ziua următoare, Dudu așteptă din nou la poarta din care ar fi putut să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dă bine și rău la toți. O iubesc pe Nina. Am ținut-o în brațe când era copil, chiar în filmul dumneavoastră. Ce e în film poate să fie și în viață și invers! Domnul Fischer începuse să fiarbă de furie. Îl ridicase pe Dudu de haină în sus, exact cum făcuse și barmanul, spunând: niciodată! Apoi îl lăsase brusc la pământ, cuprins de rușine că se lăsase pradă furiei, o ieșire de nepermis în fața unui necunoscut care altădată, după cum pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și în viață și invers! Domnul Fischer începuse să fiarbă de furie. Îl ridicase pe Dudu de haină în sus, exact cum făcuse și barmanul, spunând: niciodată! Apoi îl lăsase brusc la pământ, cuprins de rușine că se lăsase pradă furiei, o ieșire de nepermis în fața unui necunoscut care altădată, după cum pretindea el, făcuse parte din lumea ficțiunii lui. - Știu că e prea frumoasă pentru mine, dar în starea ei chiar frumusețea e oarbă la urât. Gura domnului Fischer se uscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
predice despre cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început totul mersese destul de bine, dar ajungând la păcatele cardinale - mândrie, lăcomie, furie, preacurvie,invidie, lene -, începuse să i se împiedice limba în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și dragostea femeilor! Nu te mai întrista pentru ce ai să pui în gură, nici pentru ce țol o să te acopere. Toate astea sunt goană după vânt. În zadar. Zaharel își freca lobii urechilor enervat. Atunci l-am amenințat cu furia lui Yahve, la urma urmei era un evreu circumcis. Dar n-a ajutat nici asta. I se părea că nu mai avea nici o iluzie vitală din care să se prefacă viu. Până la urmă l-am lăsat în plata sorții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Cupidon“ era beat ca de obicei. - Pot cânta și aria lui Cupidon, spusese Blanca, deși nu era sigură că va putea cânta nici măcar propria ei arie. Îi era evident frică, și nu numai ei, că „maestro“ va izbucni într-o furie care va face imposibilă desfășurarea spectacolului. Sigur că fiecare putea la nevoie - chiar și dirijorul, Oleg - să cânte o arie, să joace mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
echinoxurilor. Carul nou reprezenta cele patru anotimpuri corespunzătoare vârstelor omului. Izbitura celor două care se resimți sub picioarele noastre ca un cutremur al corpului gheții. Se striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să ne mai împotrivim. Cădem în continuare, mult mai încet, privind triști cum se îndepărtează tavanul verde și transparent al acestei lumi veșnic necunoscute, în timp ce mâna rea a apei ne strânge de gât. Aici totul e calm, spre deosebire de imensitatea și furia a ceea ce se întâmplă la suprafață. Coborâm într-o coloană uriașă și groasă de apă, asemeni unui lift subacvatic. Este ciudat cât de mult seamănă traseul nostru descendent cu un obiect la care n-aș fi crezut să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i fusese deloc greu să-și dea seama că era vorba, probabil, despre una dintre cele mai înzestrate apariții de pe scena literară a ultimilor ani. Iar faptul că mai avea și aproximativ doisprezece ani îl umplea pur și simplu de furie, o furie oarbă. De ce îi fusese dat tocmai lui așa ceva? De ce să-și încheie cariera într-un mod atât de nedemn, de nepotrivit cu un scriitor de talia lui? Mircea era bântuit de aceste întrebări cumplite pentru că își făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deloc greu să-și dea seama că era vorba, probabil, despre una dintre cele mai înzestrate apariții de pe scena literară a ultimilor ani. Iar faptul că mai avea și aproximativ doisprezece ani îl umplea pur și simplu de furie, o furie oarbă. De ce îi fusese dat tocmai lui așa ceva? De ce să-și încheie cariera într-un mod atât de nedemn, de nepotrivit cu un scriitor de talia lui? Mircea era bântuit de aceste întrebări cumplite pentru că își făcuse un calcul simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că era diferit, că era de altă rasă decât ea. Asta conta și asta avea să conteze întotdeauna, indiferent de balivernele părinților lui, care îi spuneau că educația îl va face un om respectat. Abdulah pur și simplu spumega de furie și nu știa ce să facă, pentru că ar fi vrut să-și strige întreaga ură tuturor celor din magazin, în frunte cu nesimțita respectivă. Ceea ce se întâmplă însă depăși cu mult imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel, cauza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai că acesta nu era încă cel mai rău lucru care îl aștepta. Bărbatul văzu, spre groaza lui, și obiectul de care se temea cel mai mult: biletul. În clipe durând secole îl ridică, sfârșit, simțind o căldură care aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să adune stivele de căcat care le erau oferite. Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi porunci gutural lui Burkeviț să iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]