3,503 matches
-
negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia să fie ferm în ceea ce privea decizia. — Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ceea ce privea decizia. — Dacă nu vă supărați că spun asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că acesta era prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai puține neplăceri. La masa cu numărul nouă stătea unchiul Mauro, care încă mai arăta cu degetul avioanele de pe cer, și Maria, o vară de-a doua, care, delicat fie spus, împletea ciorapi cu o singură andrea. Alison a privit furioasă în direcția mesei respective, dându-și seama că în zonă se stârnise deja o rumoare care începuse să se răspândească în întreaga sală. Lumea își ținea răsuflarea și suprima cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar mânuțele grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
comporta nerespectuos, femeia își mușca limba - ceea ce se întâmpla des - dar de data asta puștiul nu avea să mai scape nepedepsit. Nu s-a înecat fiindc-am venit eu acasă și-am salvat-o. Fiona auzise o voce ridicată și furioasă, dar abia atunci și-a dat seama că aceea fusese vocea ei. — Numai Dumnezeu știe ce s-ar fi întâmplat dacă eu și taică-tu ne-am fi decis să mai întârziem la nuntă... La gândul ăsta, Fiona a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bărbatul a răvășit părul nepoatei, apoi și-a frecat puțin ceafa. Nu. Cred c-ar fi mai bine să rămân aici ca să repar ușa de la dulap. Îmi închipui că pe Susan o scoate din minți. Nu, s-a gândit Susan furioasă, ce mă scoate din minți e gândul c-o să stai aici și-o să facem o conversație de doi bani, când eu aș prefera să te duci cu ceilalți și să mă lași puțin să respir. Femeia i-a aruncat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
însemna că orice distanță era parcursă în de două ori mai mult timp decât în mod normal. După câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doi sunteți așa de ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era sigură de nici una dintre variante, iar remarca femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o emisiune cu Fimbles 1 decât să iasă cu maică-sa vitregă. M-am gândit să începem cu Tate Modern-ul, a anunțat Fiona veselă, după care putem să mergem undeva să mâncăm. Cu alte cuvinte, s-a gândit ea furioasă, o să încercăm să petrecem o zi frumoasă, ca aceea pe care o plănuisem week-end-ul trecut, înainte ca tu s-o dai în bară înscriindu-te pe lista celor dispăruți în misiune. —Urraaa! Nu mai pot de fericire. Vocea lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pagină a ziarului și nu părea să fie prea atent. E vorba de dorința de a avea un copil. Acum îi captase întreaga atenție. Luca s-a întors și i-a zâmbit larg. —Ești însărcinată! Alison s-a întunecat. Era furioasă pe ea fiindcă deschisese discuția într-un fel care putea fi interpretat greșit. Acum trebuia să-și dezamăgească bărbatul. Nu, din păcate, nu sunt însărcinată. Dar aș vrea să fiu. Luca s-a întunecat și el. Alison nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un răspuns cinstit. Asta e tot. Apoi s-a dat jos din mașină și a trântit portiera. — Mulțumesc că m-ai adus, a adăugat el prin geamul întredeschis. Ne vedem diseară. Alison a băgat în marșarier și-a întors mașina furioasă, făcându-i pe toți cei aflați în preajmă să înțeleagă că nu era deloc mulțumită. A mers apoi până după primul colț și-a oprit într-un loc de unde nu mai putea fi văzută, pe o străduță rezidențială liniștită. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părut prea încântat când mi-a dat vestea. Azi-dimineață abia am așteptat să plece la serviciu ca s-o sun pe Jade și să aflu și alte detalii. Și? a întrebat Fiona ridicând din sprâncene nerăbdătoare. Și familia lui e furioasă la culme... de fapt, toți clocotesc de nervi. —De ce? Fiindcă e prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o negresă drăguță, poate chiar cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al relației noastre, care știi că n-a fost tocmai relaxată. David avea acum o expresie mai puțin furioasă, dar privirea din ochi era aceea a unui om mort. — Aș fi putut să mă prefac că nu știu nimic. Sigur? a zis Fiona uitându-se la el întrebătoare. Ai fi putut într-adevăr să afli că Jake a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se chinuia să se abțină ca să nu reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soțului că, de data asta, avea să-i asculte fiecare cuvințel cu cea mai mare atenție. Mă gândesc la copii, a șoptit James. Asta-mi stă în minte. —Of, iar chestia asta! Juliei i s-au înecat corăbiile. Acum era furioasă pe ea însăși fiindcă insistase să poarte o conversație atât de profundă și de plină de importanță, pe un subiect pe care își dorise cu disperare să-l evite. — Da, iar chestia asta, a pus bărbatul punctul pe i. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum toată responsabilitatea pentru faptele mele. Mario și-a țuguiat buzele și-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai rău decât înainte. Poate că așteptarea fusese mai grea decât respectiva confirmare sau poate că Julia intrase deja pe calea inevitabilului șoc care se instalează în mintea oricui primește o astfel de veste-bombă. Momentan, însă, Julia nu era nici furioasă și nu era nici măcar tristă. Se simțea doar complet amorțită. — Când? — Păi... Bărbatul părea speriat, de parcă s-ar fi așteptat ca Julia să explodeze și să se repeadă la gâtul lui în orice secundă. — Îți aduci aminte călătoria de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrei să-mi spui? James a clătinat încet din cap. —Eu eram supărat și ea era supărată din nu știu ce motiv, așa că ne-am alinat durerea unul altuia... și, pur și simplu, s-a întâmplat. Julia a sărit în picioare și, furioasă, a făcut câțiva pași către celălalt capăt al bucătăriei. Da’ mai dă-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva! Ce se mai întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să naști, dar poți să fi și mama copilului meu. James era atât de încântat de parcă tocmai ar fi anunțat o soluție viabilă pentru rezolvarea crizei păcii din Orientul Mijlociu. Julia s-a holbat la el cu gura deschisă. Era încă furioasă, dar și stupefiată de tot ce se întâmplase și de tot ceea ce fusese spus. În clipa aia, nu voia să dea nici un răspuns, pentru că nu mai avea încredere în judecata ei. Avea nevoie de timp ca să se gândească. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din urmă, Mubarrak schiță prima lovitură, ce părea aproape o întrebare timidă; dorința de a constata că era într-adevăr vorba de o luptă pe viață și pe moarte. Răspunsul, ce-l obligă să facă un salt înapoi ca să evite furioasa lamă a dușmanului, îi îngheță sângele în vine. Gacel Sayah, inmouchar al temutului popor Kel-Talgimus, voia să-l omoare, nu încăpea nici o îndoială. Era atâta ură și atâta dorință de răzbunare în lovitura pe care i-o dăduse, de parcă acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fie în continuare, până ce amintirea lui și chiar a nepoților lui se va fi șters de pe fața deșertului. Va avea timp să se întoarcă pe unde a venit, când soldații, mereu nerăbdători, vor fi obosit să-l caute. „Acum sunt furioși, își zise. Dar peste o lună nici n-or să-și mai amintească de existența mea.“ Către amiază se opri, obligă mehari-ul să îngenuncheze într-o mică zănoagă pe care apoi o înconjură cu pietre, înfipse în pământ spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nevoie de ajutor? Te pot însoți. Șeful, probabil tatăl său, făcu un gest de dezaprobare: — N-are nevoie de ajutor. îi e de-ajuns tăcerea ta. Făcu o pauză. — Și nu trebuie să ne băgăm în povestea asta. Militarii sunt furioși și am avut deja destule probleme cu ei. Se întoarse spre Gacel. — îmi pare rău, dar trebuie să-i protejez pe ai mei. Gacel Sayah încuviință. — înțeleg. Faci destul vânzându-mi cămilele. Aruncă o privire plină de simpatie spre tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebui să dea socoteală pentru neobrăzarea lui fără margini. „O să mori departe de meleagurile tale“, prezisese bătrâna Khaltoum, și nu reușea să-și închipuie nimic mai străin de meleagurile lui decât acea barieră urlătoare de spumă albă ce se înălța furioasă în fața ochilor săi, dincolo de care nu izbutea să distingă decât adâncul nopții Se așeză pe nisipul uscat, departe de bătaia valurilor, și rămase acolo, complet liniștit, rememorându-și viața și gândindu-se la soția lui, la copii și la paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]