3,883 matches
-
copilul și au trebuit luate măsuri drastice. Doctorul i-a cusut colul uterin, i-a prescris să se odihnească la pat și a sfătuit-o să evite stresul. Fără să i-o fi cerut cineva, Dwight s-a Întors acasă. Gătea și Îi ducea mâncarea la pat, făcea curățenie și spăla vasele. Îi aducea corespondența, sorta gunoiul, plătea facturile, răspundea la telefoane și prelua mesaje atunci când ea dormea. O ajuta să se spele și o Împingea Într-un cărucior cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el cu o oarecare mâhnire în glas. Lotte Orions s-au mutat în Kawasaki (apoi din nou în Chiba). Îmi aduc aminte că e o poveste destul de veche. „Suntem amândoi bărbați și nu face nici unul mâncare. Adică, băiatul meu mai gătește uneori, eu nici gând. E mai ușor să-mi cumpăr ceva de la magazin. La magazinele alimentare găsești ce-ți poftește inima. Vând de toate. Curățenia, ce să zic, bărbații de vârsta mea nu se ocupă cu așa ceva. Îmi e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de trei ori: când s-a logodit, apoi la nuntă și când a trebuit să-i aduc trupul neînsuflețit acasă. Băiatul cel mare e mai tăcut, dar Eiji era activ ca un tititez care le făcea pe toate. Chiar își gătea singur. De aceea, nu am avut nici o problemă cu el cât era mic. Lua singur deciziile. Când a venit timpul să se înscrie la liceu, i-am spus: «Mergi la un liceu normal și apoi să încerci să te înscrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
meniu. Odată am făcut supă ramen. Regula era să fie mâncare vegetariană, nu foloseam carne. Hamburgerul era făcut din soia. Numărul celor care pregăteau masa varia, iar, în cele din urmă, am rămas doar trei femei. Nu aveam voie să gătim decât noi. Erau considerate «ofrande» sfinte. - Au considerat că aveți capacitatea de a vă ocupa de treaba asta? Da, așa se pare. Era o muncă destul de dificilă. Te epuiza din punct de vedere fizic. În fiecare zi, de dimineață până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noi. Erau considerate «ofrande» sfinte. - Au considerat că aveți capacitatea de a vă ocupa de treaba asta? Da, așa se pare. Era o muncă destul de dificilă. Te epuiza din punct de vedere fizic. În fiecare zi, de dimineață până seara găteam până nu mai puteam. Într-un timp numărul samanilor era atât de mare încât dura o jumătate de zi numai prepararea mâncării. Munceam fără întrerupere. Dacă erau o sută de samana, făceam o sută de porții pe care le puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suflet în tot ceea ce făceam. Când stăteam acasă la ai mei nu mă prea interesa mâncarea. Mai pregăteam ceva din când în când, dar nu mereu. În cei patru ani cât am stat în Kamikuishiki, la Satyam nr. 6, am gătit zilnic. - Shōkō Asahara nu locuia în Satyam nr. 6? Ba da. Avea mai multe locuințe, dar principala era aceasta. Oricum, clădirea era despărțită de a noastră. Nici nu prea ne întâlneam. Rareori mânca ceea ce pregăteam noi. Altcineva pregătea masa special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic ciudat? Nimic. Am pregătit ofrande, dar nu am auzit și nu am văzut nimic. Nu aveam treabă decât cu membrii de acolo. Eram ocupați, nu ieșeam afară, nu prea aveam contact cu exteriorul. Mă înțelegeam bine cu fetele care găteau împreună cu mine. - Cei care au pus sarinul au fost prinși și au recunoscut. Era clar că Aum fusese implicată. Ce părere aveați despre asta? Nu am auzit nimic referitor la ce ați spus. Locuiam într-un sat din inima muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurîndu-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le legăna pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci ea ironizează la prima ocazie, și apoi nici ironia nu o continuă prea mult, neinteresînd-o deloc partenerul. Principial, femeie adevărată, ar vrea să fie frumoasă, elegantă, să placă. Se gândește multă vreme la aranjamentul unei rochii, dar dacă se gătește, e suficient ca un mic detaliu să nu-i placă și să nu se mai intereseze. Un succes o încîntă, dar mai mult ca să-l aflu eu, ca să mă convingă pe mine de valoarea ei de femeie. Viky se pricepe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dimineață până seara pentru gospodăria grea întrezărea vreun prinț din poveste venind să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de-a face cu un singur bărbat, decât să trebuiască să satisfac zece sau chiar douăzeci pe zi, cum se întâmplă cu cele de aici. De altfel, cred că acest Mandzuk m-a luat cu el mai ales ca să-i gătesc. Una peste alta, nu mă tratează mult mai rău ca bărbatul meu: sunt cu el de cincisprezece zile și m-a băut numai o dată. De mâncat, mănânc în fiecare zi, încă și carne. Dar n-o să dureze mult: când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poată mișca în voie în interiorul viila-ei și să poată lua parte la jaf. Acela de jos trebuie să fie căpetenia. Vorbesc de noi, e limpede. Clemantius tuși din cauza fumului. — Da, admise pe un ton îngrijorat. Acum hotărăsc cum să ne gătească. Ai face bine să te întorci jos. Aici ești prea expusă și riști să fii lovită de o săgeată ori de o javelină. Hippolita, însă, nu-și putu lua privirea de la spectacolul halucinant ce i se înfățișa înaintea ochilor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu ține-o veșnicie e frunză ... căzătoare. SINGUR LA APUS Bogați cu haine scumpe îmbrăcați Gândesc că pot să schimbe pasul sorții Și strâng averi imense de-mpărați, Renume-și fac și-ades își uită morții. Doamnele și ele se gătesc și ies Pompoase și cu rochii în culori Și cred că-i de la sine înțeles Că drumul lor e aur, parfumuri și flori. Iar alții, de unde-s scăpătați, Se poartă dur și-s foarte aroganți Nu știu nimic dar cum-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care se cam îndepărtase, probabil prin însurătoarea lui a doua; dar mai degrabă pentru că ruda lui avea renumele de bună educatoare. Era o femeie uscată, urâtă teribil, cu un nas mare, aspră, rece probabil, nu proastă, care, la bătrânețe, se gătea cu haine colorate și pălării cu flori roșii și albastre. N-am iubit-o niciodată și din cauza asta n-a avut nici o influență asupra mea. Acolo, am început să simt ce înseamnă sărăcia - căci erau oameni săraci și, mai ales
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca orice și se plângea la vecini că n-a mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce-i cădea la Îndemână, decojea până și pereții, hrănindu-se cu var. Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu câteva luni Înainte de a se stinge, băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe Shula-Slawa cu picioarele și o bătea destul de des, chiar și ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a piatră, văruit În alb, observase ramurile de palmier de la fereastră Într-o atmosferă caldă, limpede. Shula le gătea dintr-o carte de bucate mexicană, făcând sos de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mine în bucătărie. Mă duc singură și încep să zdrăngăn vasele. Ea rătăcește prin living o vreme, mormăie de una singură, se învârte fără rost și apoi, după aproximativ zece minute, se înmoaie negreșit și vine după mine. Nu gătesc ceva sofisticat. Apetitul Shebei nu e tocmai ridicat, iar eu n-am fost niciodată vreo gurmandă. Mâncăm simplu, de cel mai multe ori. Fasole cu pâine prăjită, plăcintă scoțiană, crochete de pește. Sheba se sprijină de cuptor și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Sue, m-am întrebat eu. Probabil că da. Ar fi fost imposibil să mă invite doar pe mine, fără ea. — O, dar tocmai mi-ai spus că de-abia aștepți să nu faci nimic, am zis. Doar n-o să gătești acum pentru mine. A dat din cap. — E doar o cină. Oricum aș pregăti-o. Crede-mă, n-o să fie nimic special. Și mi-ar plăcea să-i cunoști pe Polly și pe Ben. — Nu știu... — Hai, Barbara, insist. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pe drum spre casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să se poată uita la mine când gătesc. Am tăiat cârnații în bucăți foarte mici și apoi i-am prăjit în unt - un vechi regal. Dar toate astea le făceam mai degrabă pentru mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât ea ca să se gătească. Singurul răspuns pe care-l primise fusese privirea aia fixă și dură a lui Ahmad. Bărbatul se spăla întâi pe mâini, apoi își curăța gura, nările și fața. Se freca apoi pe brațe și pe picioare. Ritualul era repetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cam toată lumea se recicla la fel. Ca să nu mai lungesc problema, un banc (sexist, se înțelege, bancurile sunt non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-i conving că omul acela a gândit și lucruri care îi frământă pe ei, că e și bunul lor. Am avut atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea este ceva de care avem nevoie, chiar dacă după ce gătim o punem în cui sau în bufet. Avem nevoie oricât am fi de domni sau de țărani, chiar dacă nu vedem decât farfuria cu mâncare. Dar ca să înfigem lingura în ceva, condiția de posibilitate este ca acel ceva să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]