18,328 matches
-
ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un violet aprins în spatele răsadului cu leuștean. Abia se mișca, când, deodată, s-a întors brusc cu fața spre ea și a putut să-i vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
exerciții yoga de dimineață, așa cum i-a sugerat Damiel. Atâta vreme cât mai putea încă să le facă, nu-i produceau rău, cel mult o epuizau, dar asta o va face să doarmă mai bine. Omul din vis La capătul unui drum galben ce începea în asfințit, înconjurat din toate părțile de cer și ape, se profilau trei oameni, trei siluete subțiri ce înaintau către desfășurătorul visului cu încetinitorul. Ea știa că asistă la visul altcuiva, că visa pe cineva ce la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul se propaga de la unul la altul, ca o respirație. Tonuri de portocaliu, arămiu, galben și arareori verde se întrețeseau și formau noi nuanțe cu modificările de lumină. Lumina se metamorfoza cu fiecare popas al soarelui între doi nori și culorile în transformare aduceau cu ele schimbări subtile în peisaj. Un arbust în floare îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe Mutu, cel cu nimbul de culoarea Lunii, pe care-l ascundea rușinos sub șapcă și pe Niftode, bolnav de boala porumbului, cu spatele știulete uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
principesă-foc, cu unicul gând de a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îndoit de adevărul mitului prin moarte, când un foșnet mi-a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi luat în seamă o ființă uitată de mult și despre care părinții nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune, mai ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne facă la toți felul, intra panica în unii mai slabi de înger. Se mai întoarce el cînd o să-mi văd eu ceafa, zice Roja. Deasupra intrării vede o firmă care stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în prag. Să intre, să nu intre? O fi vreo bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că știa meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai să le mai vezi culoarea. — A luat-o razna și el odată cu ceilalți, erau vorbele ei, nu erau vorbe, Părințele, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși și inofensivi, care imediat ce se linișteau, ieșeau puțin câte puțin din cochilie, etalânu-și cornițele delicate, appoi câteva flori galbene și dacă racii erau Îndeajuns -găleata plinăaruncau În apă pe cei norocoși și porneau spre casă. Pe drum erau preocupate de un singur gând, cum să procedeze pentru ca Mamaia să nu afle de pățania cu racul și mai ales să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
până ce Zânița prindea sub aripa gaiței, cu ață de papiotă, un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la birou”, Își anunța sosirea prin două țipete scurte, Victor apărea În fața ferestrei, mândru nevoie-mare, Zoița executa alte două volte În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sub forma unei bucăți de caș dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând un zumzet Înfricoșător, de mini helicopter, admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre dealurile mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va, nu-și putea lua ochii de la verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care șerpuia drumul plin de colb
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și „scurmaciurile” fierbeau de multă vreme În vatra „cuptiorului”, Într-o „frunte cu capac”, așteptând ca dintr-o clipăn alta să fie puși tăiețeii de casă (făcuți cu multă măiestrie de bunica Ileana, așa cum numai ea știa să-i meșterească, galbeni și potriviți de lați și de lungi), apoi să se adauge borșul acru umplut „În casă”, tot conținutul cu miros Îmbietor să fie „dres cu ou”, de parcă ar fi fost defect, bunicu’ Ghiorghi, hazos, o Întreba des pe nevastă sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l oripila pe Vizanti era noua sa Înfățișare ( mascat, murdărit și cu părul vâlvoi) care Îi producea aceiași frică specială, ca atunci când bunica Ileana venea furioasă și-l snopea În bătaie cu o jordie pentru că iar a mâncat un puișor galben. Abia când Îl recunoștea pe Va, frica era Înlocuită cu furia oarbă ce-l cuprindea mereu față de „intrusul” care și-a permis să-l ignore atunci când a sosit, ba mai mult, acesta a fost entuziasmat de apariția lui SinanPașa, dușmanul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]