4,792 matches
-
putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori în nuanțe strălucitoare de violet, galben și roșu aprins. Maggie se uită peste instrucțiunile scrise luate din e-mailul lui Liz. Pentru a ajunge la camera în care se găsea Maggie Costello cea virtuală, locul de întâlnire pentru jocul de simulare a păcii, trebuia să apese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față. Temperamentul și educația n-o ajutau pe Alex să facă față situației cu care era confruntată. Își petrecuse toată viața în lumina soarelui. Respectase legile. Era un slujitor al justiției. Jucase jocul așa cum trebuia. Nu trecea la semafoare pe galben, nu parcase neregulamentar, nu înșelase în privința impozitelor. La firmă, era privită ca fiind prea strictă și corectă. Le spunea clienților: „Regulile sunt făcute ca să fie urmate, nu interpretate“. Și vorbea sincer. Cu cinci ani înainte, când descoperise că soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu mâncare cu aspect bizar, ceva alcătuit din nuanțe de roșu, bej și alb. În mijlocul sosului care semăna cu niște tușe groase de penel se odihneau trei bucăți sferice de ton roșu crud și un gălbenuș de ou de un galben strălucitor, care alcătuiau Împreună o față jalnică, cu niște ochi găunoși. Ținând Încă mobilul la ureche, Însă fără s-o mai asculte pe maică-sa, Armanoush a strâns din buze, Încercând să-și dea seama care era cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cât rău fac aceste povești imaginației unui copil. Tocmai din cauza poveștii ăsteia ridicole mi-am petrecut anii de dinainte de a merge la școală dormind cu cu un spic de grâu sub pernă, sperând că avea să se preschimbe Într-un galben de aur În dimineața următoare. Și după aceea, ce să vezi? Încep să mă duc la școală. Într-o zi le spun celorlalți copii cum o să devin În curând bogată cu grâul meu care avea să se prefacă În aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bărbat stătea În picioare Într-o barcă neîncăpătoare cu motor În care se mai aflau alți câțiva pasageri, ținând Într-o mână o țigară abia aprinsă, iar În cealaltă, un copac fantastic alcătuit din baloane colorate În nuanțe vii de galben, portocaliu și roșu. Poate că era un vânzător de baloane obosit, tată a numeroși copii, care scurta drumul spre casă trecând de pe o coastă pe cealaltă, fără să știe ce imagine uluitoare oferea trăgând după el ploaia aia de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cât se poate de tradițională a bărbatului și frenezia cu care conducea exista un contrast violent. Totuși, și mai interesanți decât el erau clienții - dacă nu cumva chiar prietenii - din taxiul lui. Bărbatul de lângă șofer avea fața pictată - jumătate În galben și cealaltă jumătate În roșu. Asya a putut vedea clar lucrul ăsta din dricul din spate fiindcă bărbatul scosese capul pe fereastra deschisă, fluturând cu o mână o eșarfă galbenă și roșie, În timp ce cu cealaltă se ținea neglijent de scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de bere rostogolindu-se Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
biserică la brațul mamei, am ochit-o pe una dintre cele mai frumoase femei din lume. Și Tina era una dintre cele mai frumoase femei din lume, dar aceea era o alta. Avea un corp splendid, ochi verzi bătînd În galben și o gură, doctore... Mi-a fost foarte greu să mă concentrez În timpul ceremoniei. Știam că femeia aceea se afla În biserică și aș fi vrut să fac dragoste cu ea. „Înainte de seara asta“, Îmi spuneam eu. Tina și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
om liber decât să trăiesc ca prizonier. Mai ales că am și alte lucruri de rezolvat. Porfiri încuvință fără să fie surprins. § Întors în biroul său, Porfiri așeză cutia pe care o luase din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament cu postura sa dreaptă și cu privirea sfredelitoare. Locuința era imaculat de curată, cu mobilă simplă, dar nouă, solidă și bine făcută. Nicio urmă de sânge, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unde se spunea clar că numai când va fi bine uscată o culoare, se va aplica următoarea, Acum, da, îmi prindea bine un lanț de montaj de-adevăratelea, spuse, păpușile să treacă prin fața mea o dată ca să primească albastrul, o dată pentru galben, apoi pentru violet, apoi pentru negru, și roșu, și verde, și alb, și binecuvântarea finală, cea care poartă în sine toate culorile curcubeului, Dumnezeu să-ți dea putere, că eu am făcut ce-am putut, și nu atât prin virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să mă duc la lucru. „E timp, Pim, nu se naște Încă. Și eu trebuie să ies. Du-te“. Tocmai dădeam să intru pe ușa biroului meu, când se deschise cea a domnului Salon. Apăru bătrânul, cu șorțul lui galben de lucru. N-am putut evita să-l salut și mi-a spus să intru. Nu-i văzusem niciodată laboratorul, deci am intrat. Dacă În spatele ușii aceleia fusese altădată un apartament, Salon pusese probabil să se dărâme pereții despărțitori, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era cea care stătea aici, în acest budoar în alb și albastru, așteptând să afle dacă bețișorul pe care tocmai urinase avea să-și schimbe culoarea, complicându-i astfel viața peste măsură, sau dacă avea să aducă singurul ton de galben din încăpere. Dumnezeu, care participase fără îndoială la un curs cu tema „Să colorăm frumos“, alese varianta care se asorta cu ansamblul. Bețișorul se făcu albastru. Albastru, adică pozitiv. Fran simți o gheară înfigându-i-se în inimă și răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bănuia ea, aveau să meargă sus pentru o partidă pe cinste. Căsnicia avea, la urma urmei, și părțile ei bune. Maică-sa era în grădină, curățând trandafirii de frunze uscate, purtând un șorț înflorat și mănuși de cauciuc de un galben strălucitor. Fără îndoială și-ar fi cumpărat și mănuși înflorate dacă ar fi existat. Contrastul dintre cauciucul galben și florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis continuă să taie uscăturile. — A plecat la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Domnișoara Hus» de I. Barbu”. Deformarea sau eludarea naturii în artele plastice este ilustrată prin sculptura Miliței Petrașcu - Nympha, „cu acele picioare și pulpe gigantice față de restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație de masse colorate, după un criteriu arbitrar. Pictorul vrea să dea expresie unei spiritualități pure”, cu precizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o multitudine de culori, cărora le scoate Încîntată În evidență drăgălășenia și caracterul practic, cupoane Întregi de muselină, urmate de prosoape cu glugă și rățuște de cauciuc. Mai dă la iveală și costumașe de tot soiul, În toate nuanțele de galben, verde, purpuriu și portocaliu. — Dacă nu-ți plac, le poți schimba, repetă ea Întruna, pe măsură ce grămada de lucruri din mijlocul mesei continuă să crească. N-am vrut să iau roz sau albastru, dar de Îndată ce aflăm... — Știu, spun eu, copleșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
șiruri de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele. Pete de galben, de roșu, de violet și de verde acopereau convoiul și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cunoscut-o bine. O chema Zamfira și era o femeie care privea lumea de jos în sus, dar nu cu umilință, ci analitic și tăcut. Ea a reparat casa, care se crăpase la un cutremur, și-a vopsit-o în galben. În urma ei, a rămas un băiat în casă. Era un ins plăpând și îndatoritor cu toată lumea. El a mai cumpărat teren și a mărit curtea în așa fel încât avea acum intrare prin două străzi. A continuat negustoria tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească, dar starea satisfăcută în care se afla Giulia îl încredința că despărțirea de Andrei Ionescu avusese deja loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de an tu m-ai îngrijit Din suflet tu m-ai iubit Niciodată n-ai greșit Și de asta-s fericit. Soarele Astrule ești luminos Pe deasupra și frumos. Pământul cu razele-l mângâi Pe noi cei de jos ne bucuri. Galbenul este frumos Și mai este și lucios Mereu tu strălucești Mereu ne și veselești. Câteodată ne înșeli Dar mai faci și tu greșeli Noi, să știi, le vom ierta Numai de ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Prietenie E sfârșitul lui noiembrie. Iarna e aproape. Copacii și-au schimbat straiele arămii și sunt aproape fără culoare. Doar câteva frunze s-au încăpățânat să rămână în copaci. O frunzuliță pătată cu galben era tristă la gândul că se va despărți de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să mă despart de tine! spune creanga. Dintre toate frunzele tu mi ai fost cea mai dragă. Te voi ține strâns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]