1,699 matches
-
mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când rămase singur, Titu Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește pe Tanța, negreșit, dar are el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stai, că doar nu te mă... Uite-așa! Nadina avu o cutremurare dureroasă. Se mai zbătu câteva clipe, apoi țipetele ei deveniră tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat repede de trei ori... După ce își mai veni puțin în fire, auzi deodată, foarte deslușit, un suspin greu și dureros ca un geamăt. De groază nici nu putu scoate glas, dar sări în picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu de sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau în gemete din ce în ce mai slabe și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită de canapea și șoldurile arcuite, fata îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul nici nu i se mai auzi când el își strigă izbânda, pătrunzând-o. Trupul ei se închise zadarnic, căci bărbatul se înverșună, opintindu-se, până când, cu un răcnet, se slobozi din toți rărunchii. Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea obrajilor lui, poate că, în ambulanță, privirea ei îl salvase atunci când bastonul polițistului, stârnit de gemetele lui, vrusese să desăvârșească ceea ce toporul nu dusese la capăt. Oricum, el n-avea să știe niciodată, îl văzuse apoi la televizor, simțea față de el o familiaritate stranie, a celor care împărtășiseră groapa comună. Căutase o vreme morții mineriadei. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre seară, dar belea, Acum „bronzatul” e la ea. Septuagenarului care se plânge că „ia luat Dumnezeu puterile” Când simți pentru desfrâu
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
pantofii mei cu toc argintii strălucitori până la cerceii lungi supereleganți pe care mi-i cumpărase Penelope la ultima mea aniversare. Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos, eram singuri pe trotuar, căci ultimul dintr-un grup de fumători tocmai intrase Înăuntru. —Bette, arăți absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Desanti a profitat de libertatea nou dobândită pentru a colinda locurile rău famate. "Multe fete din generația mea erau obișnuite cu flirturile, cu sărutările fugare, cu dansatul prea aproape, cu dansatorul care roșește și se stăpânește să nu scape vreun geamăt", își amintește scriitoarea. "Făceam lungi plimbări pe jos prin oraș cu băieții care scriau scrisori sau chiar poeme de dragoste, în versuri sau în proză, și petreceam nopțile de august pe plajă, unde priveam stelele căzătoare, iar o mână îmi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
făptură își vâră "limba iscoditoare" în gura tânărului "ca un pește care se zbate pe viață și pe moarte, înotând împotriva curentului". La rândul lui, Stingo o sărută cu toată gura, ceea ce "e clar că-i place, fiindcă răspunde cu gemete mici și înfiorări". Peste măsură de " înfierbântat [...] cu un fel de frenezie controlată", tânărul decide că preliminariile duraseră suficient și că sosise momentul să treacă la o apropiere mai mare, la un flirt mai avansat. De aceea, își strecoară foarte
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu:...da, și niște prieteni... Gh. P. doi:... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu:...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns)...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine)...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd)...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3. Opere, p. 115. 4. II Regi, 14, 25-26. 5. II Regi, 18, 8. 6. II Regi, 18, 9 7. II Regi, 18, 33 8. „Furtună” pare scrisă pe tiparul „Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară acum tentacular, discursul devine din liniar bidimensional, iar instantaneele fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul ușii / este un geamăt al lumii - / nemărturisit și ascuns în pietre spălate de foc // și când se scoală cu toții iar clopotul anunță nașterea luminoasă a graiului / și satul plutește în aburul laptelui fiert / plec în somn și purificat mă închid / în fluturii rechemați în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
când este abordat un repertoriu mai dificil. Unul dintre cele mai mari eșecuri a fost interpretarea melodiei „Avec le temps” de Léo Ferré, în 2006. În interpretarea acestei capodopere a cântecului francez, candidata a recurs la o serie lungă de gemete, în total dezacord cu sobrietatea marelui cântăreț. Rezultatul a fost, în cel mai bun caz discutabil, în cel mai rău caz dureros pentru fanii lui Léo Ferré. De ce cântecele intimiste sunt tratate în manieră hollywoodiană, împănate cu coregrafii siropoase, hipersonorizate
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și a ochilor. Când începe să vorbească, copilul este învățat să folosească cuvinte pentru a exprima ceea ce exprimă și manifestările nonverbale ale stărilor subiective. Bunăoară să folosească expresia „mă doare“ pentru a exprima ceea ce exprimă și țipetele de durere sau gemetele. Referindu-se la modul cum învață o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce conferă semnificație acestor exprimări sau manifestări.46 Multe din însemnările lui Wittgenstein sunt îndreptate împotriva reprezentării că distincția dintre durere și expresiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că el ar putea să se schimbe În bine, În viitor , prin el Însuși. * „Pentru o rană rămîne cicatricea conștiinței.” (P. Syrus) Aceasta este soarta morală a omului: dacă nu ți-ai ascultat Înainte „conștiința”, o faci după greșeala Înfăptuită! * „Gemetele arată durerea, dar nu o vindecă.” (P. Syrus) Regretele sînt o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a Îndrepta, de exemplu, o nedreptate făcută cuiva; trebuie efectiv să repari nedreptatea respectivă printr-un gest de considerație, de bunătate. * „Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
control al rezultatului (impactul mesajului asupra publicului) Nuță, 2004, p. 26. Pentru pauza dramatică, folosită ca strategie a profesorului, vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85. 25 Vezi, în acest sens, "manifestările vocale fără conținut verbal, cum ar fi râsul, geamătul, oftatul, tusea seacă și dresul vocii" (Prutianu, 2004, p. 8) sau așa-numitele "manifestări expresive precum: suspinele, bombănelile, mormăitul, [...] plânsul, jelitul, țipetele, urletele, văicăreala, scâncetul, [...] bolboroseala, plescăitul, murmurul, bălmăjeala [...] etc." (Nuță, 2004, p. 21). 26 A se diferenția zâmbetul deschis
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]