3,095 matches
-
nu e la fel de galopantă. Sindromul Cockayne se caracterizează și prin degenerare retiniană, sensibilitate crescută a pielii la arsuri și surditate. Retardul statural apare între 2 și 4 ani . Alte sindroame rare însoțite de deficite staturale sunt : Sindromul Bloom ; Sindromul Lange (gena pentru receptorul GH relinei e în apropierea mutației cauzatoare de sindrom Lange) ; Leprechaunismul (mutații ale genei pentru receptorul insulinic) ; Sindromul Ellis van Creveld ; Sindromul Aarskog ; Sindromul Rubinstein-Taybi ; Nanismul Mulibrey (sindromul Perheentupa) ; Sindromul Dubowitz ; Sindromul Johanson-Blizzard . 3.1.2. Cauze secundare
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
față de medie. Secreția endogenă de GH prepubertară este mai redusă decât a copiilor cu talie normală la naștere . Pentru 7-10% dintre copiii cu sindrom Russell-Silver există o disomie uniparentală maternă a cromozomului 7. Genele candidate localizate în regiunea 7p11-13 includ gena pentru IGFBP 1 și 3, precum și gena pentru EGF-R. O altă genă de supresie a creșterii (GRB10) codifică un factor de blocare a receptorilor insulinici și pentru IGF-I . Sindromul Seckel Sindromul Seckel este o afecțiune autosomal recesivă (defect genetic
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
este mai redusă decât a copiilor cu talie normală la naștere . Pentru 7-10% dintre copiii cu sindrom Russell-Silver există o disomie uniparentală maternă a cromozomului 7. Genele candidate localizate în regiunea 7p11-13 includ gena pentru IGFBP 1 și 3, precum și gena pentru EGF-R. O altă genă de supresie a creșterii (GRB10) codifică un factor de blocare a receptorilor insulinici și pentru IGF-I . Sindromul Seckel Sindromul Seckel este o afecțiune autosomal recesivă (defect genetic localizat la nivelul 3q22.1 q24) caracterizată
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
copiilor cu talie normală la naștere . Pentru 7-10% dintre copiii cu sindrom Russell-Silver există o disomie uniparentală maternă a cromozomului 7. Genele candidate localizate în regiunea 7p11-13 includ gena pentru IGFBP 1 și 3, precum și gena pentru EGF-R. O altă genă de supresie a creșterii (GRB10) codifică un factor de blocare a receptorilor insulinici și pentru IGF-I . Sindromul Seckel Sindromul Seckel este o afecțiune autosomal recesivă (defect genetic localizat la nivelul 3q22.1 q24) caracterizată de: aspect particular al faciesului
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
gene sunt asociate cu forme familiale de displazie septo-optică, având o panoplie largă de defecte hipotalamo-hipofizare, printre care hipoplazie pituitară cu grade variate de hipopituitarism pluritrop până la panhipopituitarism și displazie septo-optică (vezi mai jos malformațiile congenitale) . b) Mutații ale PROP1 Gena PROP1 (prescurtare de la profetul Pit1 vezi planșa 29), situată pe cromozomul 5q35, codifică un factor de transcripție implicat în diferențierea celulelor hipofizare, fiind esențial pentru expresia unui alt factor de diferențiere, Pit1 (vezi mai jos), de unde și numele. Unele mutații
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
din 291 de aminoacizi, implicat specific în transcripția genelor care codifică GH, prolactina, TSH și receptorul pentru GHRH. Mai mult, Pit1 activează transcripția genelor implicate în diferențierea, proliferarea și durata de viață a celulelor somatotrope, lactotrope și tireotrope (planșa 29). Gena umană care codifică Pit1 e situată pe cromozomul 3p11, fiind cunoscută sub denumirea gena POU1F1. Așadar, este de înțeles de ce diverse mutații ale acestei gene sunt însoțite de GHD, deficit prolactinic și deficiențe de grade diferite ale secreției de TSH
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și receptorul pentru GHRH. Mai mult, Pit1 activează transcripția genelor implicate în diferențierea, proliferarea și durata de viață a celulelor somatotrope, lactotrope și tireotrope (planșa 29). Gena umană care codifică Pit1 e situată pe cromozomul 3p11, fiind cunoscută sub denumirea gena POU1F1. Așadar, este de înțeles de ce diverse mutații ale acestei gene sunt însoțite de GHD, deficit prolactinic și deficiențe de grade diferite ale secreției de TSH în câteva zeci de familii. Aceste mutații se transmit autozomal dominant sau recesiv . Uneori
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
familiilor cu mutații activatoare ale receptorilor somatostatinergici care să determine un deficit secretor de GH prin inhibiție excesivă, respectiv talie mică . 4. Anomalii genetice ale sintezei și secreției de GH, determinând deficite familiale izolate de GH După cum am menționat anterior, gena pentru GH este localizată pe cromozomul 17q23, coabitând și intersectându-se cu gena pentru prolactină, hormonul lactogen placentar (human placental lactogen, hPL) și cu hormonul de creștere placentar. Printr-un fenomen de alternare splicing (scindare la alegere), sub acțiunea unor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH prin inhibiție excesivă, respectiv talie mică . 4. Anomalii genetice ale sintezei și secreției de GH, determinând deficite familiale izolate de GH După cum am menționat anterior, gena pentru GH este localizată pe cromozomul 17q23, coabitând și intersectându-se cu gena pentru prolactină, hormonul lactogen placentar (human placental lactogen, hPL) și cu hormonul de creștere placentar. Printr-un fenomen de alternare splicing (scindare la alegere), sub acțiunea unor enzime specifice, din același cuib (cluster) genetic, poate rezulta, în funcție de locul scindării, unul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
acțiunea unor enzime specifice, din același cuib (cluster) genetic, poate rezulta, în funcție de locul scindării, unul sau altul dintre hormonii de mai sus. Pentru a diferenția clivarea care duce la sinteza GH hipofizar de cea care determină sinteza de GH placentar, gena hipofizară a fost denumită GH1, iar cea placentară GH2. în prezent sunt cunoscute patru tipuri familiale de deficit izolat de GH, dintre care trei sunt sau pot fi cauzate de mutații ale genei pentru GH1 : a) GHD izolat de tip
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dimerizarea cu al doilea receptor pentru GH, și o regiune intracelulară, care declanșează fosforilarea proteinelor JAK. Fragmentul extracelular are o structură identică cu proteina de transport în sânge a GH, GH binding protein (GHBP), ambele structuri proteice provenind dintr-o genă comună. De aceea, nivelul de GHBP este informativ pentru capacitatea de sinteză a receptorului pentru GH . Sindroamele clasice de insensibilitate severă la acțiunea GH sunt foarte rare. Ele ar putea fi clasificate în sindroame de insensibilitate primară și secundară (tabelul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GHBP. Dozarea GHBP nu are aplicabilitate practică importantă în ce privește tratamentul, dar este informativă cu privire la prognosticul afecțiunii, întrucât deficitul statural este mai puțin important în cazurile cu GHBP normal sau crescut . Insensibilitatea la acțiunea GH prin mutații ale altor gene decât gena care codifică receptorul pentru GH include pacienți cu mutații ale genei pentru IGF-I există doar doi pacienți descriși până acum. Cei doi pacienți aveau talie foarte mică încă de la naștere. în plus, pacienții sufereau de surditate și retard mintal
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Cel mai frecvent tip de rahitism fosfopenic e reprezentat de rahitismul hipofosfatemic familial transmis prin cromozomul X, care e rezistent la acțiunea vitaminei D. în această formă ereditară (genetică) de rahitism apare o creștere izolată a excreției renotubulare de fosfor. Gena mutantă implicată e cunoscută sub numele PHEX (phosphate regulating with homologies to endopeptidases on the X-chromosome). Denumirea vine de la existența unei omologii între această genă și genele care codifică endopeptidaze. Este posibil ca PHEX să codifice o endopeptidază care să
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
această formă ereditară (genetică) de rahitism apare o creștere izolată a excreției renotubulare de fosfor. Gena mutantă implicată e cunoscută sub numele PHEX (phosphate regulating with homologies to endopeptidases on the X-chromosome). Denumirea vine de la existența unei omologii între această genă și genele care codifică endopeptidaze. Este posibil ca PHEX să codifice o endopeptidază care să activeze în exces fibroblast growth factor 23 (FGF-23). FGF-23 este un factor proteic ce are capacitatea de a scădea reabsorbția renală de fosfat și de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
în câteva situații, la transmiterea unor maladii extrem de severe, precum boala Kreutzfeldt-Jakob . Problemele de pauperitate a hormonului de creștere disponibil pentru terapie, cât și de risc asociat tratamentului au fost rezolvate odată cu sinteza prin clonare a hormonului de creștere uman. Gena pentru hormonul de creștere a fost una dintre primele gene care au fost clonate cu succes la sfârșitul anilor 70, hormonul de creștere uman biosintetic sau recombinant (rGH) începând să fie utilizat în terapia tulburărilor de creștere încă din în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cele mai evidente se observă la nivelul limbii și al buzelor. Afecțiunea se transmite autozomal dominant cu penetranță incompletă și e cauzată de o mutație activatoare a unui receptor orfan tirozin kinazic, care va determina proliferările aberante enumerate mai sus. Gena responsabilă, protooncogenul RET, se găsește pe cromozomul 10 . Homocisteinuria este o altă afecțiune genetică transmisă autozomal recesiv. Afecțiunea e cauzată de deficitul unei enzime, cistionin sintetaza, a cărei genă e localizată pe cromozomul 21. Homocisteinuria e caracterizată de habitus marfanoid
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
orfan tirozin kinazic, care va determina proliferările aberante enumerate mai sus. Gena responsabilă, protooncogenul RET, se găsește pe cromozomul 10 . Homocisteinuria este o altă afecțiune genetică transmisă autozomal recesiv. Afecțiunea e cauzată de deficitul unei enzime, cistionin sintetaza, a cărei genă e localizată pe cromozomul 21. Homocisteinuria e caracterizată de habitus marfanoid, arahnodactilie, pectus excavatum sau carinatum, subluxație de cristalin, retard mintal și osteoporoză juvenilă. Diagnosticul este confirmat de prezența unui nivel seric și urinar crescut de metionină și homocisteină . c
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
bolii neoplazice. Ceea ce pare însă categoric dovedit în prezent este originea genetică a cancerului. Se cunosc foarte numeroase gene oncogene, al căror rol în apariția teribilei maladii a fost dovedit. Din păcate însă, este foarte posibil ca nu numai o genă, ci mai multe să fie implicate în geneza cancerului. De asemenea, mecanismele (așa- numitele „pathways”) prin care mutațiile induse la nivel genetic conduc la apariția proliferărilor maligne nu sunt încă pe deplin elucidate. Și, în sfârșit, „ciclosporina” oncologiei, adică un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
induce diferite pattern-uri de expresie genică antimicrobiană, ceea ce s-a considerat a reprezenta dovada că mecanismele de recunoaștere a microbilor au capacitatea de a diferenția între diferiți patogeni invadatori. Ciuperca entomopatogenă Beauveria bassiana activează selectiv expresia anumitor gene precum gena drosomicinii care codifică peptide cu activitate antifungică, iar infecția naturală cu bacteria Gram-negativă Erwinia carotovora carotovora induce preferențial expresia genelor antimicrobiene precum gena diptericinei. Dimpotrivă, injectarea sporilor de Beauveria bassiana induce deopotrivă expresia drosomicinei și diptericinei, ceea ce reprezintă un răspuns
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de a diferenția între diferiți patogeni invadatori. Ciuperca entomopatogenă Beauveria bassiana activează selectiv expresia anumitor gene precum gena drosomicinii care codifică peptide cu activitate antifungică, iar infecția naturală cu bacteria Gram-negativă Erwinia carotovora carotovora induce preferențial expresia genelor antimicrobiene precum gena diptericinei. Dimpotrivă, injectarea sporilor de Beauveria bassiana induce deopotrivă expresia drosomicinei și diptericinei, ceea ce reprezintă un răspuns mai general ce poate reflecta reacția la traumatismul cauzat de injecție. Infecțiile larvare naturale cu ouă ale viespei parazitoide activează predominant încapsularea și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cluster, codifică izoforme ale peptidului antifungic drosomycin. Proteinele antibacteriene Altacin și Diptericin sunt codificate de trei, respectiv, de două gene, pe când Drosocin, Metchnikowin, Defensin și Andropin sunt codificate de gene singulare. Genomul drosofilei conține 11 gene pentru lizozim, precum și o genă care codifică o proteină ce prezintă patru domenii lizozim. În celulele tubului digestiv al drosofilei sunt exprimate constitutiv, șapte gene pentru lizozim, spre a facilita digestia. Peptidele antimicrobiene reprezintă doar una dintre armele răspunsului imun umoral al insectelor. Gena mitricoxidsintazei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o genă care codifică o proteină ce prezintă patru domenii lizozim. În celulele tubului digestiv al drosofilei sunt exprimate constitutiv, șapte gene pentru lizozim, spre a facilita digestia. Peptidele antimicrobiene reprezintă doar una dintre armele răspunsului imun umoral al insectelor. Gena mitricoxidsintazei din genomul drosofilei și gena proteintransferinei transportatoare de fier sunt implicate prin produșii lor în apărarea celulelor gazdei față de infecția microbiană. Ca așezare în genom, unele gene implicate în mecanismele de apărare constituie mici clusteri genici. De exemplu, Spätzle
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ce prezintă patru domenii lizozim. În celulele tubului digestiv al drosofilei sunt exprimate constitutiv, șapte gene pentru lizozim, spre a facilita digestia. Peptidele antimicrobiene reprezintă doar una dintre armele răspunsului imun umoral al insectelor. Gena mitricoxidsintazei din genomul drosofilei și gena proteintransferinei transportatoare de fier sunt implicate prin produșii lor în apărarea celulelor gazdei față de infecția microbiană. Ca așezare în genom, unele gene implicate în mecanismele de apărare constituie mici clusteri genici. De exemplu, Spätzle, Toll și Pelle, sunt lincate genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Sunt redate grafic diferitele clase de gene ale imunității la Drosophila. Genele și proteinele sunt listate împreună cu omologii de la mamifere, trecuți în paranteze. Genele peptidelor antimicrobiene sunt: and, attacin; cec, cecropin; def, defensin; dpt, diptericin; drs, drosomycin; lys, lysosyme; (lys#, gena care codifică o proteină cu patru domenii lizozimice) mtk, metchnikowin. Proteinele de recunoaștere crq, croquemort (CD36), emp, proteina membranei epidermale (CD36), WU-BLAST 2.0. Drosophila Genome Project serverblast care conține 13.601 gene codificatoare de proteine predictibile, reprezentând aproximativ 99
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Drosophila Genome Project serverblast care conține 13.601 gene codificatoare de proteine predictibile, reprezentând aproximativ 99,7% din genom. Proteinele ce se potrivesc cu o probabilitate semnificativă au fost analizate suplimentar, adesea prin identificarea celor mai apropiate potriviri nedipteriene față de gena de Drosophila, într-un program de cercetare al bazelor de date neredundante NCBI. Exceptând proteinele marcate cu un asterisc, care prezintă omologie redusă cu partenerii lor de la mamifere, numai genele cu potriviri cu proteinele de mare probabilitate au fost discutate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]