4,186 matches
-
urmași (de exemplu: limba galilor, limba dacilor). De cele mai multe ori, o limbă dispărută stă la baza mai multor limbi, pentru că dezagregarea ei s-a produs și printr-un proces de fragmentare regională și, din acest motiv, din punct de vedere genealogic, limbile se grupează ținînd seama de înrudirea lor, de faptul că au rezultat din fragmentarea aceleiași limbi care este pentru ele limbă-bază. O limbă-bază poate fi cunoscută, așa cum este cazul latinei -limba-bază pentru limbile romanice-, sau poate fi necunoscută (neatestată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și palatalizarea lui c inițial, așa cum sugerează lat. causa, din care au rezultat prov. cauza, pg. cousa, it., sp. cosa, fr. chose (limba română nu a moștenit acest cuvînt). Noțiunea "limbă-bază" prin care se grupează limbile din punct de vedere genealogic, indică faptul că aceste limbi au origine comună pentru elementele lor principale, dar nu presupune și faptul că toate elementele lor au o asemenea origine, fiindcă există și elemente care nu pornesc de la limba-bază și care reprezintă, de obicei, trăsături
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
particularitățile proprii fiecărei limbi, căci tocmai aceste deosebiri le atribuie identitate proprie și le delimitează unele de altele. Aceste deosebiri sînt rezultatul evoluției specifice fiecărei limbi și nu afectează înrudirea dintre ele dacă provin din aceeași limbă-bază. În consecință, clasificarea genealogică a limbilor stabilește, pe de o parte, că latina și germanica sînt limbi înrudite, fiindcă ambele își au originea în indo-europeana comună, și, pe de altă parte, că ele reprezintă la rîndul lor limbile-bază pentru două grupuri de limbi europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și se reduc atunci cînd înrudirea este mai îndepărtată. De aceea, limbile romanice sînt mai apropiate între ele și au mai puține afinități cu cele germanice, care, la rîndul lor, prezintă și ele o apropiere mare în interiorul propriei familii. Clasificarea genealogică a limbilor care are drept criteriu originea nu epuizează posibilitățile de grupare a lor pe baza unor trăsături comune, căci uneori asemenea trăsături pot uni limbi cu origini diferite, dar care, fiind în vecinătate, s-au influențat între ele sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uneori se corelează cu acestea, căci limbile romanice, de exemplu, luate împreună, constituie un tip lingvistic diferit de cel reprezentat de latină, deși explicația tipului romanic este în tendințele manifestate de latina populară tîrzie. Stratificări între elementele limbilor În clasificarea genealogică a limbilor, criteriul prin care se distribuie o limbă într-o familie sau în alta este limba-bază de la care pornesc și care atribuie limbilor respective o anumită alcătuire, anumite trăsături și anumite tipuri de componente, precum elementele din care se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de alte limbi pentru a denumi realități din alte continente. Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice Dintre compartimentele limbii, gramatica, în mod deosebit morfologia, prezintă trăsăturile cele mai numeroase și mai convingătoare pentru gruparea limbilor din punct de vedere genealogic. Fonetica, deși nu este neglijabilă sub acest aspect, reflectă în mai mare măsură acțiunea substratului prin baza de articulație și are, după transformarea limbii-bază în limbile succesoare, tendințe evolutive care nu rămîn de obicei fidele situațiilor originare. O mobilitate deosebită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin contactul dintre limbi și dintre culturi și prin evoluția socială și culturală. Gramatica însă, chiar dacă este alta la fiecare dintre urmașele unei limbi-bază, reprezintă în cazul fiecăreia o reorganizare a materialului originar, încît poate constitui criteriul hotărîtor în clasificarea genealogică a limbilor. De altfel, și clasificarea tipologică realizează gruparea limbilor uzînd în mare parte tot pe trăsăturile și tendințele gramaticii, căci asemenea trăsături și tendințe caracterizează principiile de structurare conceptuală și funcțională, iar încercarea de a stabili care sînt fundamentele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genetic, în acest sens relevîndu-se cea care are în vedere anumite tipuri de trăsături, manifestate îndeosebi la nivel gramatical, denumită clasificarea tipologică. Din această perspectivă, limbile se pot grupa în aceeași categorie fie că sînt înrudite din punct de vedere genealogic, fie că nu sînt înrudite. Deși bazată îndeosebi pe structura gramaticală (pe morfologie), clasificarea tipologică reflectă și anumite particularități ale vocabularului, ale sintaxei și chiar ale sistemului fonetic. Cea mai cunoscută clasificare tipologică a limbilor este cea care are în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de a stabili poziția unei limbi în raport cu celelalte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de a stabili poziția unei limbi în raport cu celelalte și, deși fertil, fiindcă presupune aflarea unor similitudini și diferențieri între idiomurile avute în vedere și contribuie la nuanțarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în 1869, comuna Moeciu de jos avea 1525 de locuitori, Fundata avea 643, iar Șirnea 602 locuitori. În partea de jos a Drumului Carului, la începutul secolului al XVIII-lea, până unde am reușit să ajungem cu cercetarea arborelui nostru genealogic, erau numai patru familii Băncilă, Burnea, Duicu și Sbârnădin care s-au format altele, s-au constituit noi gospodării, noi case, astfel că după mai bine de un secol și jumătate aici erau cel puțin 20-23 de case, cu curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
au fost subordonate acum devin dominante și trăsături care au fost dominante devin acum secundare" (Jameson 1983:123). 42 Astfel de teorii ale postmodernității au fost anticipate de istorici precum Toynbee și teoreticieni sociali precum C. Wright Mills (vezi discuția genealogică din Best și Kellner, 1991). 43 Acesta este un punct de vedere evident dar adesea neglijat: majoritatea teoreticienilor postmodernității, ori a celor ce folosesc cuvîntul fără să-l teoretizeze, pretind că există ceva acolo care poate fi numit "postmodernism" și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tribale sau de clientelă, etnice, religioase și clasiale. Organizațiile tribale sau de clientelă pot fi definite ca fiind acelea care unesc oamenii printr-o presupusă legătură de sânge (familii mari în care înrudirile fictive pot fi mai numeroase decât arborele genealogic real), sau acelea care leagă liderii naturali ai unui clan (sau bătrânii) de "clienți", o expresie împrumutată din Roma antică, unde liderii aveau adesea adepți numiți astfel. Legăturile etnice asociază membrii prin intermediul așa-ziselor caracteristici fizice ale culorii sau trăsăturilor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gen. Al. Averescu, în acest domeniu, sunt dezvăluite de N. Iorga: „Pe Averescu, Regența îl sperie prin lungimea ei... El pune în discuție dispariția posibilă a regelui. Ar vrea să întărească tronul copilului. Nu i s-ar putea găsi origini genealogice românești ? Îi spun că da, prin Movilești. El ar vrea un Mihai al II-lea, cu un predicat românesc. Respinge ideea Regenței, cu un frate al Regelui”. Al. Averescu i-a făcut cunoscute aceste planuri și lui I. I. C. Brătianu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Adelheid de Savoya (Torinoă, s-a căsătorit cu ducele Bertold II Zähringer și astfel „moștenirea bogată a familiei Rhienfel den a ajuns În pose sia lui Bertold II și a soției sale“. (Ricker, op. cit.ă După cum se vede În arborele genealogic al familiei Zähringer și În Lexi conul Evului Mediu, vol. VII, Agnes este mama fraților Bertold III și a lui Conrad. 15. Conform tradiției, În regiune au existat multe capele, de exemplu cea de la Ravennabrücke, dedicată Sfântului Oswald. 16. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Începutul secolului nouăsprezece. Eu, din păcate, nu „am veste” decât despre tatăl bunicului meu, preotul Avram Breban, și aș fi recunoscător celor din Nord, din Sighetu-Marmației sau din Baia Mare, care m-ar ajuta să refac cât de cât arborele genealogic al familiei de partea bărbătească; Tatăl meu Îmi spunea că am avea cam zece generații de preoți În familie și acesta a fost și motivul pentru care „tătuca”, adică bunicul meu, În ciuda Înclinațiilor pe care le arăta cel mai mic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
strălucitori oameni politici români de la Începutul secolului al XX-lea, partizan Înflăcărat al alianței cu Franța și Anglia În Primul Război Mondial. Însă marea prezență feminină datorată Angliei a fost Maria, regina României.<endnote id="3"/> Pe la 1900, În tabloul genealogic al dinastiilor europene, Maria ocupa cea mai centrală dintre poziții. După cum regina Victoria fusese supranumită „bunica Europei“ s-ar putea spune că ea era „verișoara Europei“. Nepoată a reginei Victoria, prin cel de-al doilea fiu al său, Alfred, duce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dimitriu, Am așteptat scrisoarea matale și eram Îngrijorat de tăcere. Acuma sunt liniștit și Îți voi răspunde, pe rând la tot ce te interesează. 1) Egoismul mă obligă să Încep cu familia noastră. Îți trimit aci o schiță după arborele genealogic al familiei Todicescu. După cum vezi, tatăl socrului matale a fost căsătorit cu o fiică a Pr. Șoldănescu. Prin aceasta el este văr primar cu Mama mea: mamele lor surori. Dar fiica cea mai mare a lui Iacob Todică a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-lea, expusă pe vertical și încadrată glorios cu două drapele, al țării și al dinastiei, într-un fel de altar teologico-monarhic. Greu de făcut distincția între cultul creștin și mult mai tânărul cult al statului. Ascultăm cuminți un expozeu arheologic, genealogic și apologetic în același timp. Îl aud cu încântare (fiecare cu amorul său propriu național) pe ghid citând abundent din "pelerinul din Bordeaux", faimosul călător francez din secolul al IV-lea, a cărui povestire ar atesta, prin verificări ale mărturiilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
VI-lea î. Hr. au pus laolaltă legenda lui Iacob, care venea dinspre miazănoapte și cea a lui Abraham, un erou din miazăzi. Ce poate fi mai potrivit, pentru a reconcilia niște tradiții concurente, decât evidențierea, între ele, a unei legături genealogice. Și nu cumva Noul Testament însuși trebuie citit de la ultima lui filă înspre cea dintâi, așa cum ne-o recomandă și papa Benedict al XVI-lea, pentru că "numai pornind de la cruce ni se revelează întreaga semnificație a botezului lui Iisus"? Să omagiem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
scotoceau cu râvnă în grămezile cu deșeuri menajere pentru a-și alimenta bucătăria familială. Aici, pubelele de la bogați sunt adresate direct săracilor, dar nu atât pentru a-i hrăni, cât pentru a-i umili. Și toate acestea din cauza unui arbore genealogic folcloric, fără îndoială, transcris după o poveste arabă, cu două mii cinci sute de ani în urmă, de către un necunoscut botezat prin grija noastră "autor sacerdotal". O chestiune de cuvinte, care nu rezistă prea mult unei examinări serioase a datelor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sânul alianțelor de căpetenie ale lor? Orice s-ar spune, noi n-avem nevoie să ne "europenizăm", ci doar să ne consolidăm legislația, să asanăm viața politic-economică, să ne ameliorăm moravurile. Suntem, prin naștere, aidoma unei familii cu solid arbore genealogic și cu vechi titluri de proprietate, europeni sadea. "Șocul viitorului"? Nu e cel proiectat pe planșetele unor ambițioși futurologi, ci, în cea mai mare măsură, un rod al împrejurărilor imprevizibile ce vor veni. Se ivește însă un pericol. Snobismul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însă cu vechile lor ocupații, de hangii și viticultori, care erau strâns legate unele de altele. Probabil că de acolo, din zona respectivă, ne provine numele sau înaintașii mei au dat numele Cincului (în germană "Groß-Schenk" Cincu Mare). Arborele meu genealogic nu precizează acest lucru. Cu siguranță însă este faptul că strămoșii mei au deținut o mare parte din podgoriile Jidveiului, primul atestat fiind Jacobus Schenk care în secolul al XVI-lea a vândut partea lui de vie și s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Alexandru Ioan Cuza. Aici, în 1959, la împlinirea unui secol de la înfăptuirea unirii Moldovei cu Țara Românească, a fost dezvelit un monument în amintirea domnitorului. 5. Publicarea testamentului, a fotografiei și planului casei, care astăzi nu mai există, a arborelui genealogic al familiei Cuza. În legătură cu nașterea lui Alexandru Ioan Cuza, pe Diploma de bacalaureat (Paris) este trecută data de 12 septembrie 1818 (fotocopie păstrată în Biblioteca Academiei Române - Arhiva Cuza), iar pe piatra de mormânt de la Ruginoasa era consemnată data de 20
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]