4,715 matches
-
sunt tot atâtea soluții permise și justificate din punctul de vedere al acestui tip de etici. La acestea se adaugă un argument de natură pur pragmatică: Într-o astfel de societate bazată pe cunoaștere, În care informația circulă liber și generalizat, În care practic fiecare poate ști ceea ce este esențial despre fiecare, este chiar contraproductiv un comportament lipsit de moralitate, atât la nivelul indivizilor, cât mai ales, la nivelul comunităților sau al organizațiilor. A construi o etică pornind de la aceste noi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în perioade de recesiune sau criză economice în aceste cazuri, indivizii și firmele au expectații raționale negative, preferînd să economisească, ceea ce va amputa consumul pe termen mediu și lung; b) în cazuri de deflație dacă actorii economici anticipează o scădere generalizată a prețurilor în viitor, atunci aceștia vor dori să-și păstreze excedentele bănești cash, consumul fiind cvasi-inexistent, chiar dacă rata nominală a dobînzii (cea afișată de către bănci) ar fi zero; c) atunci cînd au loc limitări ale creditării sistemului bancar (în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
revin întreprinderilor și îngreunează costurile salariale, născînd inevitabile dificultăți și, în primul rînd, deficite în creștere. Îmbătrînirea și gradul de îmbolnăvire a populației, sporirea numărului de asistați social (șomeri inclusiv), politicile antiinflaționiste ce impun o deosebită rigoare salarială, criza economică generalizată, toate au contribuit la criza statului-providență, care trebuie să răspundă imposibilei întrebări: cum să reduci ecartul structural între cheltuieli și venituri, conservînd totodată nivelul cucerit al protecției sociale? Tot neoliberalii au repus în cauză protecția socială, arătînd că rata prelevărilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
martie 2011, România a ieșit din recesiunea care durase 2 ani, timp în care PIB-ul scăzuse cu 7,1% în 2009 și cu 1,3% în 2010. Acești doi ani au lăsat urme adînci: falimente, nesiguranță, perspective sumbre, teamă generalizată. În plus, sute de mii de oameni au fost disponibilizați 16, salariile au fost tăiate și de Guvern și de inflație și prin creșterea impozitelor indirecte (a se vedea decizia de a crește TVA de la 19 la 24%), deci a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
estimează că peste 80% din cîștigurile obținute din reducerea impozitului s-au dus spre consum, iar încasările bugetare în 200 au scăzut în termeni reali 18. 5. Liviu Voinea (2009) prezintă și alte cauze de dezechilibru al macroeconomiei naționale: corupția generalizată și absorbția extrem de scăzută a fondurilor europene; apoi, un middle-class slab articulat. 16.2.3. TVA-ul: între mituri și realitate Consumul excesiv de bani publici, clientelism, birocrație, lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung, neputința și ignoranța clasei politice
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fost dezvoltată, după 1874, de economiștii neoclasici, care au încercat să demonstreze în mod formal una din ipotezele esențiale ale predecesorilor lor clasici: deciziile independente și nonconcertate a milioane de indivizi avînd interese contradictorii nu antrenează nici dezordine, nici confruntare generalizată; mecanismele liberei concurențe, precum o "mînă invizibilă", conduc, din contra, la un echilibru și asigură maximizarea reunită a satisfacțiilor individuale și a bunăstării colective. Reluînd o primă demonstrație a lui Léon Walras, Arrow și Debreu identifică, în anii 1950, toate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și Meryll Lynch, sau din Elveția, UBS și Credit Suisse, s-au văzut nevoite să facă recurs la miliardele de dolari oferite de astfel de fonduri de investiții, rămase singurele surse de lichiditate în condițiile lipsei de încredere și fricii generalizate care au paralizat piețele lumii. Aceste fonduri nu sînt aproape deloc transparente. Ele își gestionează afacerile într-o manieră mai curînd opacă, fără să aflăm nimic despre modul cum își aleg investițiile sau despre eficiența acestora. Este adevărat că nici
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
discursului romanesc. Altfel spus, discursul romanesc este locul de întîlnire și de interacțiune a genurilor vii și multiple, ceea ce face că "romanul, luat ca un tot, este un fenomen pluristilistic, plurilingual, plurivocal" (Bakhtine, 1978). Este un feno men de dialogism generalizat, pe care Bakhtine îl desemnează prin conceptul de heteroglosie, afirmînd că forța romanului provine din coexistența și din conflictul dintre diferitele tipuri de discurs: al personajelor, al naratorului și chiar al autorului. El definește hetero glosia ca fiind "un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o parte cînd în alta și afirmînd în ultimă instanță, prin această duplicitate asumată, identitatea de structură a celor două tipuri de totalitarisme, premisa disprețului pentru ireductibilul ființei individuale, cultivarea masificării, a nivelării submediocre, a sufocării discernămîntului, a neîncrederii generalizate, a spaimei pînă la dimensiuni mitice și, desigur, a unor sancțiuni menite să distrugă, dacă nu existența fizică, cel puțin pe cea spirituală. Doar că, totuși, comunismul era mai simplu și mai rudimentar în cons trucție, relativ previzibil, iar printre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un permanent răsfăț eufonic, te tăvălesc în mătasea și catifeaua vorbei, conferindu-i altitudini halucinante. Într-un asemenea context, precum cel oferit de orașul Shenzhen, deznodămîntul poveștilor devine irelevant, căci orice suferință, iubire sau revoltă individuală se topește în proliferarea generalizată. Excesul e definitoriu, și pentru lumea din fundal, și pentru scriitură. Rămîn doar, ici și colo, perlele baroce ale cuvîntului. Shenzhen, un megapol de citate, cu parcurile sale oglinzi ale tuturor monumentelor, ale tuturor habitatelor, ale tuturor peisajelor lumii. O
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
drag lui Edgar Morin (și, surprinzător, fostu luiui președinte Sarkozy, care l-a preluat într-un discurs) este cel de "politică de civilizare", menită să ne ajute să ieșim din această vîrstă de fier a spiritului uman, din această barbarie generalizată. Noțiunea, împrumutată de la Leopold Sedar Senghor, vizează reintroducerea omului în centrul economiei și al politicii, ca scop și mijloc, și promovarea bunului trai, nu a bunăstării. Pentru Edgar Morin nu există "cunoaștere fără cunoașterea cunoașterii", după cum afirmă în volumul 3
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
căci ideile mele mă exclud" (p.90), recunoaște autorul cu amărăciune. Acest eu al unei biografii descărnate este cumva abstract și inactual precum eul aforismului, căci singurul lucru cu adevărat intim care este evocat fără încetare este suferința, atît de generalizată, încît întîlnește răul universal și își părăsește legăturile individuale. Cioran suferea în fiecare clipă, și asta din fragedă copilărie : reumatisme, rinite, gastrite, sciatică, agorafobie și alte neajunsuri făceau ca existența sa în întregime să se învîrtă în jurul catastrofei. Însă celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de altfel, cine e acest eu de la începutul celor trei propoziții ? (AA) Omul acesta ars de viu, "omul streașinilor", cum singur se definește, este însă subiect al unei autoficțiuni, căci se confundă cu ideile sale, și își inoculează acest cancer generalizat, devenind un caz excepțional de autointoxicare : "Sunt surprins să văd în ce măsură am fost influențat de ideile mele. Mi se pare că abia acum le înțeleg cu adevărat [...] Am devenit propriul meu discipol." (AA) Deoarece, mai mult decît lectura altor texte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Gianni Vattimo, revoluțiile tehnologice au făcut ca lumea să devină "transparentă", plurală și complexă, astfel încât însuși "termenul de postmodern are un sens și acest sens e legat de faptul că societatea în care trăim este o societate a comunicării generalizate (o societate de mass-media)"107. Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de dominare, Vattimo descrie un ideal de emancipare care rezultă din eliberarea raționalităților locale, a tradițiilor și mentalităților specifice. Ocupându-se de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exercită decât vraja dispariției sale"219. În acest context, situația valorilor estetice și statutul operei de artă și al creatorului sunt în disoluție. Transmutării tuturor valorilor îi este subsumată comutația și indiferența lor, Baudrillard desemnând această stare cu expresia "strabism generalizat al valorii". Pericolul operelor postmoderne este acela de a deveni ele însele obiecte cotidiene, care nu mai sunt remarcate și nu mai pun probleme atmosferei și contextului. 6. Ironia. Departe de a se constitui într-o trăsătură inventată de către postmoderni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în același timp critici conceperii actuale a "textului universal". Dacă secolul al XIX-lea deținea o disciplină considerată a fi arhitectonică pentru întreaga cultură, și anume filosofia, în contemporaneitate ea și-a pierdut autoritatea, cultura noastră fiind una a suspiciunii generalizate. În plus, "acolo unde idealismul secolului al XIX-lea voia să substituie un anumit tip de știință (filosofia) cu altul (științele naturii) drept centrul culturii, textualismul secolului al XX-lea vrea să plaseze literatura în centru și să trateze știința
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de petrecere a timpului liber). A doua etapă, clasicizată sub denumirea de "societate de consum", apare în jurul anului 1950 și este dominată de logica abundenței, a cantității, a creării nevoilor artificiale ce conduc către un "shopping compulsiv" și un hedonism generalizat. Etapa aceasta, descrisă și de Baudrillard în La société de consommation, "poate fi considerată ca primul moment al ștergerii vechii modernități disciplinare și autoritare, dominată de confruntări și de ideologii de clasă"386. Însă această fază este considerată de asemenea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a cunoscut multiple abordări și relaționări cu termenii esențiali ai analizei, în scrierile mai târzii interogativitatea deplasându-se înspre probleme de tipul: care mai sunt trăsăturile culturii într-o epocă a comunicării de masă? Dar într-una a simulării generalizate și a "democratizării" tuturor valorilor? Dar într-una a globalizării și a restructurării politice în suprastructuri de tipul Uniunii Europene? În acest nou context trebuie să înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a valorilor i se pare a fi un simptom al degradării culturii reale, care introduce și o estetizare a cotidianului în sensul în care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului într-un loc aleatoriu, lipsit de marcatorii diferențierii formulelor și a genurilor 476. Nivelarea distincțiilor de gen este generalizată, "confuzia genurilor" devenind legea generală actuală. Simultaneitatea lor este deconcentrantă, o sferă a gândirii putând fi înlocuită cu o alta, în timp ce categoriile unui domeniu sunt "contaminate" cu cele ale altor domenii, într-o indeterminare totală. În acest context al pierderii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
domeniu sunt "contaminate" cu cele ale altor domenii, într-o indeterminare totală. În acest context al pierderii specificității, simptomatică este imposibilitatea utilizării metaforei, care este acum înlocuită de către metonimie, considerată mult mai aptă să surprindă particularitățile noilor transformări generale. Indistincția generalizată a genurilor și domeniilor face desuetă metafora, deoarece, "pentru ca să existe metaforă, trebuie să existe câmpuri diferențiale și obiecte distincte. Or, contaminarea tuturor disciplinelor pune capăt acestei posibilități. Metonimie totală, virală prin definiție (sau prin indefinire)"477. La fel ca și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a teoriei, scriitorul al cărui spirit plutește obsesiv asupra studiilor despre filmul și creațiile T.V. și video postmoderne, este Jean Baudrillard"525, David Lyon sau Zygmunt Bauman consideră că Baudrillard exagerează ducând teza hiperrealității și a simulării la o pierdere generalizată a sensului sau ajungând la concluzii de genul celei conform căreia războiul din Golf nu a avut niciodată loc. Aceste reflecții l-au determinat pe Lyon să-și exprime scepticismul în legătură cu teoriile filosofului francez prin fomula ironică: "probabil că Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]