4,128 matches
-
buimac, se adânci certând parcă copacii și pădurile de prin împrejurimi cu frunzele necăzute. Afară erau atâtea culori de albastru și gri iar norii treceau pe deasupra ca umbrelele. Ochii mei parcă vădește o priveliște cumplită. Dacă la noapte dă un ger, pământul va fi într-un zbucium somn, peste care ființele vor tace. Mai bine să dea zăpadă și viscol, însă nu polei ! Un stol de gânduri plutește din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se revărsa peste tot, sfidau puterile omenești. Priveam pe geam și ploaia ce-a presărat drumurile, s-a oprit. Păsări pasagere se revărsau spre pădurea ce împrejmuia Dunărea pe celălalt mal, hotarul
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-un licăr abia văzut. În drumul meu spre casă, am întâlnit când vorbe de bucurie, când de teamă și mânie
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
agendă POEM NETERMINAT dau năvală flămânzii nu că n-ar avea ce mânca vor și de la alții de la mine cuvintele care joacă șotron între răsărit și miazăzi le-am ascuns într-un pumn de făină albă din grâu rodit în ger am frământat un aluat cu roua de pe umărul dimineții când a crescut cât nebunia lor am modelat o carte o carte de onoare trebuie să scrie impresii fără creion doar cu mintea descuiată i-am primit în prag de poem
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "E-ATÂTA GER" " AM TOT CREZUT" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta ger E-atâta ger iubito-n al tău cer în care-am fost tot timpul scutier la Don Quijoții ce
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "E-ATÂTA GER" " AM TOT CREZUT" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta ger E-atâta ger iubito-n al tău cer în care-am fost tot timpul scutier la Don Quijoții ce te cuceriră cântând triumfători pe a mea liră atât de încărcată de mister. Bătrân și osândit de dor să pier ce
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "E-ATÂTA GER" " AM TOT CREZUT" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta ger E-atâta ger iubito-n al tău cer în care-am fost tot timpul scutier la Don Quijoții ce te cuceriră cântând triumfători pe a mea liră atât de încărcată de mister. Bătrân și osândit de dor să pier ce pot de la iubire
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
triumfători pe a mea liră atât de încărcată de mister. Bătrân și osândit de dor să pier ce pot de la iubire să mai sper când niciun vis în mine nu aspiră, iar zborul meu în spaime se deșiră de-atâta ger? Și totuși undeva, într-un ungher de suflet, vitejia mea respiră și-un Făt- Frumos victorios se miră că în destinu-mi trist și efemer e-atâta ger Am tot crezut Am tot crezut că e un început și-a fost
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
în mine nu aspiră, iar zborul meu în spaime se deșiră de-atâta ger? Și totuși undeva, într-un ungher de suflet, vitejia mea respiră și-un Făt- Frumos victorios se miră că în destinu-mi trist și efemer e-atâta ger Am tot crezut Am tot crezut că e un început și-a fost o răsfoire de trecut, albume vechi, de molii ciuruite în care amintirile cernite în praf îngălbenit s-au prefăcut. Oare de ce atunci n-ai apărut? Dacă ai
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
câte ne-mplinite le-am tot crezut! Nu de uitare-n viață m-am temut, ci de aceste reveniri grăbite în care dulci regrete stau pitite plângând că prea mult în neprevăzut am tot crezut. Anatol Covali Referință Bibliografică: E-atâta ger Am tot crezut / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
Printre fulgii care ușor mă înconjoară șoapte nerostite vor să ias-afară, să strig aș vrea iubirea să m-audă dar vântul întețește a lui undă și cuvintele s-ar pierde printre zări în iarna înghețatelor chemări ... Nesfârșită pare zarea ninsă gerul mușcă din câmpia-ntinsa și din suflet rupe câte-o bucățică și iubirea devine tot mai mică până dispare sau poate doar îngheață în iarna nesfârșită și de dor uitată... Referință Bibliografică: Iarna înghețatelor iubiri... Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN
IARNA ÎNGHEŢATELOR IUBIRI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360558_a_361887]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CAFEA AMARĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 396 din 31 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Era mult ger, amarnic și nătâng, Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng Dar îmi plăcea cafeaua ta amară Din praf târziu cu armonii de seară. Când am simțit că-ncep să mă înec M-am agățat de norul cel mai sec Și a
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
oară, Cu hohot ars în dinastii de ceară?! M-ai luat de mână ca și cum n-ai ști Că veacul nostru are doar o zi Dar ne-am pierdut în torțe-amăgitoare Lâng-un pian și-un semn de întrebare. Și-acum simt gerul, încă n-a apus, Căldura s-a-ndreptat în sens opus Și-am înghețat în straiele de nea... Și mi-am uitat mănușa-n palma ta... Referință Bibliografică: Cafea amară / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 396, Anul II, 31
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
se răsucesc șerpii nerostirilor. înfrunt o lume de mucava. sunt actorul de catifea- incoloră atingere mă destramă. scena mă sperie, mă îndreaptă. putrezește într-un colț bucuria de a fi. sunt actorul de catifea. lumina prin mine e ploaie și gerul se-ntâmplă absurd ard. Referință Bibliografică: stare 7 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
STARE7 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360597_a_361926]
-
un poem tulburător, poate că el m-a eliberat de angoasă, de anxietate, de neputință. El suna cam așa (citez din memorie): Cal murind în zăpadă/ zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
călcata,purtată o singură dată,cravată,pantofii veșnic lustruiți și ...paltonul de stofă periat la fiecare imbracare.Cine îl cunoaște,știe despre ce vorbesc. La șaizeci de ani încă se încăpățânează să umble cu capul descoperit ,pe cel mai aprig ger și la Brașov iarnă vine cu multe grade sub zero. Citește mai mult Decembrie.Strada Republicii,veche promenada a Brașovului,gătită cu lumini de sarbatoare.Cladirile bătrâne,martore unui alt brad falnic împodobit și al unui alt Craciun.Dupa amiază
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
călcata,purtată o singură dată,cravată,pantofii veșnic lustruiți și ...paltonul de stofă periat la fiecare imbracare.Cine îl cunoaște,știe despre ce vorbesc. La șaizeci de ani încă se încăpățânează să umble cu capul descoperit ,pe cel mai aprig ger și la Brașov iarnă vine cu multe grade sub zero.... XXXII. DOAR NOI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014. cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
și l-a golit, Darurile au curs lin. Sfântă noapte fermecată, Firea toată-ți cântă, iată, Ție, maică preacurată Și pruncuțului divin! Iarna Iarna este o fetiță Îmbrăcată în rochiță De dantele și paiete Și cu stele mii în plete. Gerul aprig ne-nconjoară, Stăm înfofoliți afară Alergăm, ne jucăm Și obrajii roz pictăm. Uite omul de zăpadă Vin copii să îl vadă Cine oare l-a făcut Așa falnic și-ncrezut ? Parcă nimeni nu-i ca el Cu cojocul alb
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
și june ignorante, care au venit la medicină doar că așa a dorit mămițica sau papa - să se facă doftori. Ieșind din garaj, Mircea s-a întâlnit față în față cu Crivăț, maidanezul lor găsit într-o iarnă pe un ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NOI PRIMĂVERI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mugur copt sprge-n petale foame de viață. Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie Odihna-și găsește... Și-n raze de soare agață Slava noului rod, în triluri de ciocârlie... Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinți Clocotindu-mi în carne forțe noi, armonie Pentru ziua de mîine, zămislesc
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
Și semăn cu cerul, licărind lună nouă. Totu-i nou, totu-i bun și învie speranța Este timpul schimbării pentru alt început Primăvară, tu ești temelia, ești viața Ce revine, când crezi că totu-i pierdut. Ești crăiasa născută în geruri târzii Ce revii biruind viscolirea cu-o floare Te aștept, te doresc, și-mi sensul de-a fi, Și rabd arșiți și toamne și ierni trecătoare... Că pe toți și pe toate îți așterni nou veșmânt Aruncând în uitare, lacrimi
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
de frunze, un veșted prohod Și păsări în ceruri tăcerea-nfioară Iar clipele mor risipinduse-n glod. Arhanghelii trec într-un zbor eșuat Ghirlande de flăcări să ardă în cer Când iadul din mine rămâne-ngropat În toamna bolnavă cu brume și ger. SALTEAUA ÎNTINSĂ PE PAT ZACE MOARTĂ Salteaua întinsa pe pat zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului A fost odată un Crăciun, cu cozonaci și leru-i ler... Copiii colindau cu drag, ferestre luminate, Plutea în aer sărbătoarea, copacii se frângeau de ger, Ningea cernut întroienind speranțe amânate... Ca și-n alți ani, venise iarna cu mii de diamante reci, Cu trenă albă-mpodobită, cu frig, zăpadă și polei, Se-apropia cu sârg alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
păzească Dar... n-avea dinți... Era bătrân și... hoț fără folos... Și a aflat cât e de greu, ÎN LUME să trăiască... Și a trecut așa un timp, flămând, bătut, hulit... Și vremea s-a schimbat și ea ! Venise aprig, gerul. Slăbise mult, aproape orb, era un nimeni nedorit, Împleticit cerșea scăpare și-avea drept casă, cerul... Pe lângă el, treceau copii cântând colinde nu știu cui.... Nici nu-i vedea, nici nu-l vedeau...Iar foamea îl strângea în clești Arome multe-l
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
în uniforma unei ideologii, îi îmbracă în zâmbetul nebuniei. Undeva mai sus, frigul nordului se încălzește la prostia și ignoranța oamenilor. Banchize se rup și duc în ape învolburate istoria pământului. Nimeni vreodată nu o vor mai putea descoperi. Vântul gerului nu v-a mai adăposti corpuri înghețate, mărturie a pașilor de ieri. Deasupra Kremlinului rândunelele nu mai știu dacă mai este primăvară. Se pare că libertatea vrea din nou să o închidă țarul cel nou. De sub turle de biserici, măicuțe
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]