31,702 matches
-
Henri Zalis Dialogul epistolar Vianu-Călinescu, dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
să treacă printre noi, ducăndu-si crucea virtuților lui". După care, impresionat de simpatia cu care l-a ănconjurat Al. Rosetti pe solitarul și probul critic, schimbă brusc subiectul raportăndu-se la relația cu G. Călinescu: "Nedreptatea ne păndeste din atatea colțuri. Gestul ăndreptării ei e atat de rar, chiar din partea prietenilor noștri." Și urmează incriminarea celui surprins ăntr-o clară indelicatețe: "Șunt informat, iubite dle. Rosetti, ca obiecțiile mele relative la ăOpera lui Eminescuă vol. I, ultima carte a lui Călinescu, te-au
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
artist exilat. Călătoria teatrală americană începe în 1971, la teatrul La MaMa. Lucrînd la Trilogia antică, Șerban caută în continuare răspunsuri la întrebările lui Brook: "Ce relație e între teatrul vorbit și cel nevorbit? Ce se întîmplă cînd sunetul și gestul devin cuvînt? Ce loc ocupă cuvîntul în expresia teatrală? E vibrație? Concept? Muzică? Zace cumva în structura sunetului vreo limba uitată?" Este fascinantă căutarea lui Andrei Șerban. Este fascinant să descoperi cum și-a format echipa de la La MaMa, în
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
perspectiva tradiționalist- spiritualista. Așa cum, platonic, Nichita Stănescu spunea că poetul nu este decît o moașa de țară, prin al carei ceremonial transcendență se încorporează în text, Sorin Dumitrescu afirmă inplicit că individualitatea artistică se resoarbe în transparență sursei și că gestul individual este deplin doar dacă el se gaseste la capătul unei mecanici divine. Citită în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila, expoziția Rudenie și patrimoniu este unul dintre cele mai importante evenimente culturale
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
altceva decât filmul. O "mașină de vizionat", ăntr-un spațiu care, dacă ar fi renovat și reamenajat, ar fi cu adevarat competitiv - Palatul Național al Copiilor, fost al pionierilor (deocamdată, betoanele șanț ănghetate, sălile șanț reci; când a intrat acolo, primul gest al lui Vittorio Taviani a fost să se zgribulească de frig!). Am văzut, ăn secțiunea scurtmetrajelor de ficțiune, peste 60 de filme din lumea largă (cu preponderenta francofona). Selecția "de ficțiune" a fost una foarte bună. Zeci de filme s-
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
de farmec și de traume; și Picnic (Franța), cu doi ăndrăgostiti ăntr-o barcă, pe lac, legănați an plină idila, până când un somn uriaș se prinde an undita; barcă se zgâlțâie, totul se dă peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește, cu sete, cu nebunie, cu sălbăticie, sub privirile stupefiate ale amorezului, somnul imens care se zvârcolește pe fundul bărcii
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
senzațional și ca atare îl găsim în revistele de scandal ori pe ecranele televizorului, pe Internet mai recent, nu în literatură. De unde, atunci, energia de a alcătui o antologie a celor mai frumoase povestiri ale secolului? Sau să fie însuși gestul în sine un rămas-bun, o privire aruncată îndărăt nostalgic, la despărțirea de literatură? Să sperăm că o astfel de concluzie e prea sumbră și prematură. John Updike & Katrina Kenison - The Best American Short-Stories of the Century, Houghton Mifflin Press, 1999
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
Coulaud, a unchiului acesteia și nepotul maestrului, captivantul violonist Constantin Cotin Bobescu. A fost un concert de familie adresat familiei celei mari a melomanilor care al iubesc pe maestrul Constantin Bobescu pentru căldură cu care a știut să ăncălzească fiecare gest al relației cu muzica, cu publicul, cu colegii. A fost maestrul care a dat sens și simțire umană unei mari epoci an viața de concert la Radio, ăntr-un București pe care al evocam cu nostalgie; pentru anii copilăriei când alături de
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
mult mi-au plăcut eseurile despre ceea ce numeam un cotidian intercultural. Simmelian an subtilitate, dar mai agreabil stilistic prin ănsăsi forță formulei la care apelează, Iso Camartin elaborează o rafinată hermeneutica interculturală reflectând la rostul și morală celor mai simple gesturi ale fiecăruia dintre noi, comise față de ceilalți. Vorbind despre granița, de pildă, eseistul se revoltă citind definiția din Meyers Konversationslexicon: "sfârșitul unui lucru care ăncetează dincolo de ea." Dar, desi amuzat și indignat totodată de absurdul unei asemenea definiții, Camartin recunoaște
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
astfel la cel de-al doilea calificativ, si anume acela de carte interesantă. an primul rând ea ănlesneste aducerea ămpreună a atâtor voci distincte, care se contrazic nu o dată, dar care alcătuiesc o adevarată simfonie... postmodernă. Autoarea ănsăsi face un gest postmodern atunci când, aflată la Harvard cu o bursă Fulbright de cercetare post-doctorală, ași asumă și poziția mai puțin glorioasa a celui care ăntreabă, folosind, probabil, un reportofon. (Cu mențiunea importantă că ăntrebările nu sunt ăntrebări pur și simplu, ci de
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
manualul de-a XII-a de la editură Sigma. Cufundați în anonimatul propriei imposturi, parlamentarii români se dau de ceasul morții să iasă în evidență - dacă se poate, la televizor, spre deliciul soacrelor-suporteri. Mentalitatea de chibiț îi împinge și astăzi la gesturi devenite reflex în ani de contemplare pasivă, de pe margine, a realității: comentariile meciurilor de fotbal, în piață publică, bârfa relaxată, pe balcon, cu vecinul, si turnătoria abjecta. Dacă tot îi ard degetele să interzică ceva, de ce nu interzic mizeria, sărăcia
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
scrie presa, mâna în mână cu ministerul pe care-l conduce discreționar tot el, inseamna ca mortul nu mai poate fi întors de la groapa. Nu cred în patriotismul acestor personaje publice pentru simplul motiv că nu e urmat decât de gesturile de inspirație hitlerista ale d-lui Nicolaescu privind arderea cărților sau de melițările penibile ale lui Dumitrașcu. Cand, gregar și absurd, acesta din urmă "polemizează" cu un deputat ungur inteligent, plin de umor, relaxat și elegant, e limpede ce șanse
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care operează din umbră, ca o tainica prelungire a unui gest demult consumat, este spiritul artistului, decizia lui devenită acum istorie de a transfera o anumita lucrare unui anumit scriitor din largul sau cerc de prieteni. Indiferent dacă cel care a ales lucrarea este pictorul sau actualul ei posesor, ea are
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
epoca). Dar aceasta a fost an realitate: un potpuriu de lucruri sinistre zugrăvind vremea noastră, căreia n-ar trebui să i se povestească decât astfel de istorii, si, de altfel, responsabilitatea asta o las pe seama naratorului principal (n.n. idem). Pantomima, gesturile an raport cu frecvențele schimbări de voce, prin care Bixiou zugrăvea interlocutorii puși an scenă, probabil că ele erau perfecte, deoarece cei trei auditori de față lăsau să scape exclamații gălăgioase de ăncuviintare și interjecții de mulțumire. - Și Rastignac te-
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
continuare ceva nobil, de-o superbă generozitate interioară, si nu satisfacerea vreunei... pofte! Acest din urmă cuvânt nu avea acum câteva sute de ani, cum nu are nici azi - spune DEX-ul! - vreo conotație patriotică. A vedea în astfel de gesturi simboluri ale romanismului adânc e hazardat și profund prostesc. Să ne mirăm că argumentelor de acest fel istoricii unguri le contrapun oricând zeci și sute de exemple în care principi maghiari "au pohtit" și ei cu succes la Transilvania? Ne
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
la povestirea lui "Cosașul". Ce se întâmplă aici? Un fermier constată că, secerând grâul, afectează un alt plan al realității și aduce astfel moartea a mii și mii de oameni. Misterul deschis pur și simplu ne amuțește. Faptul că orice gest al meu se poate repercuta în ambianța cosmică determinând mutații ontologice mă smulge definitiv din condiția de autor speculativ și mă transforma în autor vizionar. Receptarea unui asemenea text are aceeași importantă. După lectură nu mai pot să rămân același
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice dintre cele mai diferite. Mulți accepta o comoda cantonare în estetici romantice, neoclasice, expresioniste, în formularistici de tip ethno ce presupun gesturi și mai puțin atitudini, mai putin motivații profunde. Există și justificări. Drumul către public se obține pe cai știute, pe cai bătătorite. Puțini, în zilele noastre, își permit luxul - mă exprim astfel! - de a experimenta. M-aș suspectă de subiectivism
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
flacărilor deasupra comorii, dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu transcrie texte sacre sau cînd nu scrie altele nedescifrate încă, face și Ruxandra Grigorescu. În lumea ei mică, delimitata sever prin geometria suportului și prin delicatețea gestului, ea se mișcă asemenea unui personaj care oficiază. Asemenea unui copil care, în joacă, descoperă actul creației și, apoi, în mod foarte serios, ia totul de la capăt. Și care constată, uneori, că e bine așa. Hieroglifa, extremă codificare a caligrafiei
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
și minunare, pentru că dimensiunile cărții, 430 de pagini în format măricel, ascund multe, multe povești. Nu mă miră numărul lor mare, ci faptul că a avut cineva răbdarea să le adune, precum și generozitatea de a le împărtăși cu altii. În gestul lui Jean-Claude Carrière, povestașul nostru, ca să folosesc un cuvînt nimerit pentru subiectul în chestie, există o ciudată combinație de livresc, chiar de oaresice aroganță a cunoscătorului (explic îndată cum e concepută cartea) căruia nu i-a scăpat nimic din domeniul
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
povestește, ci pentru a urzi din pînzele înțelepciunii universului întreg, cu toate semințiile sale, o poveste fondatoare și atoateîncăpătoare. O poveste a poveștilor, cu toată conotația inevitabilă de licențios pe care familiaritatea cu Creangă o va include aici. În fond, gestul lui Carrière, de a concepe o colecție de Contes pentru oameni mari, e de un orgoliu, în sens bun, fără seamăn: căci poveștile adunate de el în acest volum te fac, cu adevarat, să uiți de Anna Karenina și de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce. Sursele din care a preluat textele
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
nu-l ispitește așa cum vocea oceanului o face deși nu e sigur dacă a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-o plutire continuă excelent cinematografiata de Lajos Koltai, eroul interpretat de Tim Roth își permite să se desprindă de viață cu seninătate căci a cum spune personajul a "Toate au un sfîrșit și nimic nu-i
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
Am învârtit de buton, plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de o melodie nemaipomenită. O cânta un englez. Ascult, ascult și, în sfârșit înțeleg un cuvânt: „nothing” (Pentru că Nils n-a reacționat.) Adică „nimic”. Pricepi? (Nils face un gest vag, din care se poate înțelege orice.) Buuun. Schimb postul și dau peste Piaf: „Non, rien, rien...” și așa mai departe. (Explicând) Adică tot „nimic”, pricepi? Chestia-ncepe să mă enerveze. Răsucesc butonul, un spaniol: „nada mas”. Parcă înnebuniseră cu toții
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]