4,520 matches
-
afective, revelația și reveria pătimirii trecute, de unde pare că se-aude scâncetul de naștere al obstinației de a merge mai înainte cu orice preț. Gestul de a da cu tifla opreliștilor amintește, oarecum, de conduita tragic-șugubeață a lui Gavroche, sfidând gloanțele pe baricadele comunarde ale Parisului de altădată. “Clubul de elite” al “balicilor” clujeni (pag. 28) este, prin această raportare, un tonifiant “haz de necaz”. Arhetipală este și “situația-limită” a autorului-protagonist, erou, martor și narator al propriului “jurnal”, silit dureros să
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Etape Copilul care mai zburdă-n mine zâmbește tandru, cu ochi senini și c-o iubire ce-mi face bine din al meu suflet culege spini. Tânărul vesel, plin de speranțe care sub cnuturi nu a gemut, din sentimente adună gloanțe și răni închide cu un sărut. Bărbatul mândru de-a sa solie îmi strânge mâna c-un gest firesc și-n al meu sânge pacea adie când parcă aripi din nou îmi cresc. Bătrânul singur, trist c-a sa viață
ETAPE AŞ VREA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379674_a_381003]
-
mai mult de-un ceas Și a-nțeles ca-n civilie Când fără cizme ai rămas Mașina de uitat e vie Că ar fi fost bine să moară Poate așa erou să fie Și hotărăște, bunăoară Să-și trag-un glonț cu pușculița Direct în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
fost bine să moară Poate așa erou să fie Și hotărăște, bunăoară Să-și trag-un glonț cu pușculița Direct în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea da navală ... Citește mai mult În memoria unui elefantUn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
el catăUn monument pentru eroiDar nu trecu mai mult de-un ceasși a-nțeles ca-n civilieCând fără cizme ai rămasMașina de uitat e vieCă ar fi fost bine să moarăPoate așa erou să fieși hotărăște, bunăoarăSă-și trag-un glonț cu pușculițaDirect în cap. Zis și făcutScoase din rucsac armamentulși cucuveaua ...a tăcutNe respectând regulamentulRatase țintă, ne voitGlonțul lovind în tâmpla-i groasăA ricoșat și s-a opritîn pieptul cucuvaiei, grasă.Nici nu era o cucuvaieEra o bufnita banalăSudoarea îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
mea ca pe un CD. Rămăsesem stoarsă și răvășită, iar ecoul acelei conversații stupide mă urmărea cu înverșunare, astfel că îmi era imposibil să înțeleg ce anume a declanșat potopul de replici dure, care îmi lăsaseră sufletul zdrobit cu viteza glonțului ieșit de pe țeava puștii, ca într-un atentat terorist. Simțeam o piatră pe inimă și o tristețe aprigă îmi acaparase toată ființa, lăsându-mă vlăguită și fără chef de viață. Dintr-o dată, nu îmi era clar viitorul relației noastre. Dar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
și scormoni febril printre ideile din mintea ei, încercând să identifice acel ceva care tot încerca să se contureze, dar se dezintegra apoi ca într-o explozie de particule de gânduri. Străfulgerată, se îndreptă brusc de mijloc și se duse glonț la mașinăriile ce sforăiau neregulat, în loc să pulseze ritmic și molcom, ca de obicei. Inima Amnerisei încetă să mai bată de încordare. ,, S-a prins!” exultă ea plină de speranță. - Ce dracu se întâmplă aici! exclamă Lucia incredulă. Știi cine a
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
ochii, iar în timpane simți huruitul unei căruțe în goana cailor, apoi, ca o avalanșă de stânci. Zâmbi blând, bâjbâind după baston; gândi: „în timpul războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
am apucat să văd nimic. E un trăgător excelent, căci mi-a lovit avionul de nu l-am mai putut ridica apoi de la sol niciodată. Îi sunt recunoscător că a tras doar cât să distrugă avionul", zâmbește pilotul american. "Primele gloanțe m-au doborât, am leșinat prima dată și când mi-am revenit avionul zbura de unul singur. Aripa din dreapta era distrusă. La fel și cele două elice au fost lovite, și coada", și-a reamintit Barrie Davis, colonelul din Forțele
MĂRTURII DIN RĂZBOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369147_a_370476]
-
că maestrul basarabean aparține de culegătorii grânelor dintr-o holdă. În anul 2003, Nicolae Sulac, pe când poate că nimeni nu credea și nici nu prea ar fi avut cineva pricini să bănuiască, a fost secerat, fulgerător. De ce, de unde a venit glonț tragicul sfărșit? Din sine, de la sinistra întunecime neîndurătoare, sau de unde? Legendă ori sâmbure de adevăr, în jurul acestei reflecții interogative s-a discutat, se discută și se va mai discuta pe de o parte cu prezentarea obiectivă a verdictului medical, pe
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
despre lacrimi nu știe ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 6 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
pe care-l ucisese în urmă cu câțiva ani, venise să se răzbune. Știa că încălcarea Codului Omerta fusese doar un pretext pentru a-l măcelări pe el împreună cu întreaga sa familie. Mitralierele au început să arunce spre familia Gotti gloanțele ucigașe, găurind pereții, făcând parbrizul țăndări și perforând tabla de pe mașină. Au șuierat vreme de două ori poate trei minute, după care s-au oprit. Bruno Orteca se apropie, să vadă cu ochii lui întregul spectacol morbid, rânjind cu toată
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
nerăbdători. Mai erau câteva minute și deja i-am văzut silueta grațioasă apărând la capătul falezei. Venise prin situl arheologic al Callatisului de odinioară, de lângă hotel Mangalia. Mai târziu mi-a spus că dorise să împuște doi iepuri cu același glonț: să vadă situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza din centrul orașului, cu hotelurile sale cochete, înșirate de-a lungul ei. Așteptam, destul de emoționat apropierea ei, cu florile ascunse la spate, căci mi se părea prea banal să stau
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
de împușcați, alte estimări se ridică la 10.000, la 20.000. Ofițerii care comandă detașamentele de trupe aflate în campanie au primit un ordin scris de la ministrul de Război care le impunea să îngroape imediat corpurile țăranilor căzuți sub gloanțe. După luptă, pe cîmp se săpa un șanț mai adînc în fundul căruia se întindea un strat de var peste care se aruncau vraiște cadavrele și răniții. Cauzele mișcării sînt de ordin economic: mizerie, foamea de pămînt, în contrast cu arenda draconică, camăta
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fel masacrul i-a înghițit pe oameni, la fel a produs drame pe pămînt, unii zdrobindu-și doar corpurile, alții distrugîndu-și sufletele. Și poate că cei mai tăcuți, cei mai ascunși, zăvoriți în ascunzișurile inimii, au fost cei mai înspăimântători. Gloanțele, obuzele și toate mașinile inventate cu scopul ca oamenii să se ucidă între ei, au cel puțin meritul de a ucide rapid, de a pune cît mai repede capăt suferințelor corpului, în timp ce rănile spirituale sapă lent bazele vieții, ca o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
strigînd sloganuri ostile, a manipulat adunarea din 21 decembrie? În privința acestei inițiative revoluționare, se opun două teze: aceea a strigătelor spontane venite dintr-o mulțime care nu mai este mută și aceea a strigătelor lansate din exterior, însoțite de trosnetele gloanțelor trase asupra difuzoarelor care i-au terorizat pe manifestanți, determinînd creșterea furiei. Toate ipotezele sînt deschise deoarece disidența și voința de ruptură au atins atunci fracțiuni ale partidului, armatei și Securității. Autorul unei lucrări de autojustificare, un responsabil al Serviciilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România, totuși o iubesc pentru gloria ei trecută, pentru chiar suferințele ei pline de amărăciune, o iubesc pentru că e muma lor, oricum ar fi. Acești oameni au fost în război, mulți au murit acolo de foame și frig, mulți de gloanțe, mulți au fost răniți. Unora dintre aceștia li s-a atârnat acest semn al Stelei României de piept, ca singură și curată răsplătire a sacrificiilor lor. Ei bine, să le fie rușine de azi înainte acestor oameni de a mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au furat găinile. Dă amănunte, revelatoare, crede el, turuie întruna, cum s-a culcat, cum și-a așezat perna, cum a visat că Licheaua-i fură găinile scuzele mele, spune Prostul cum s-a trezit tehui, cum s-a dus glonț la poiată, cum a descoperit furtul, cum a început să-și dea palme, mă rog, înșiră toată halimaua de-az'noapte. Licheaua-l ascultă și nu spune nimic, îl lasă pe Prost să se verse. Prostul, congestionat, îi cere părerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neînlocuit (cunoașteți maladia, nu?). A absolvit, se spune, o facultate de istorie, dar, cum ața nu l-a tras spre catedră, și-a găsit culcuș la Peleșul acaparat de cei doi drăguți monștri, între timp împușcați. Speriat, sînt sigur, de gloanțele care zburătăceau printre turnurile castelului în decembrie '89, și-a revenit repede, ca mulți alți congeneri, iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați speciali, ca-n vremurile bune, cînd se număra printre puținii locatari ai blindatului castel, devenit prezidențial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii făcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai agitat, mai agresiv (cu elevii lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
martor (F)idel, la toate execuțiile dușmanilor politici ai tatălui. Noi am scăpat ca prin minune de... implementarea formulei. Minunea s-a numit 22 decembrie '89 și sîntem (aproape) cu toții beneficiarii acesteia. Megalomania cîrpaciului analfabet a mers pînă în buza glonțului, nenorocitul crezînd probabil că moare ca un erou. Ne-a rămas însă pe cap un alt personaj, un fel de fiu adoptiv (paricid, totuși), măcinat de aceeași megalomanie, nițel mai abil disimulată, care de zece ani ca avînd mandat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Hussein, atunci mirarea-mi se convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i urez plăpîndei pictorițe succes deplin în... nobila... Ce vogă aveau, după '89, modelele! Cel mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba de modele, cel spaniol, prin soluția lui monarhică, ar fi fost naturalul, congenerul unei Românii care a devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala că și-a mai depistat un eventual uzurpator, că Lavrenti Pavlovici și apăsa pe trăgaci. Țac-pac. În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pilot de pe Concorde, sînt ușor mirat a-l găsi făcînd "pază" în expoziția noastră de pictură de la Mall. De ce nu? Asta-i e meseria. Pînă deschide gura. Cum o deschide, o mitralieră începe să clămpăne și să împroaște cu gloanțe oarbe: mizerabila situație generală, bogătanii vs oamenii cinstiți dar muritori de foame, mai bine era..., dezordinea etc. etc. Și, în finalul tiradei îndîrjitului păgubos... de pe Concorde, bănuita replică: Dom' le, ce-aș mai ieși eu la drumu' mare... Și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]