20,979 matches
-
poate rezista cel mult o jumătate de oră adică tot atît cît îți trebuie să citești liniștit o poezie care cîndva ți-ar putea salva chiar viața privind în gol uneori ca-n filmele lui Tarkovski Dumnezeu privește îndelung în gol o privire pierdută fără gînduri atunci este probabil poet versurile clocotesc în el ca un alcool tare și nu știe cum să le scoată afară privește îndelung pierdut în gol așteptînd parcă să cadă zăpadă trăiesc în religia poemului trăiesc
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
uneori ca-n filmele lui Tarkovski Dumnezeu privește îndelung în gol o privire pierdută fără gînduri atunci este probabil poet versurile clocotesc în el ca un alcool tare și nu știe cum să le scoată afară privește îndelung pierdut în gol așteptînd parcă să cadă zăpadă trăiesc în religia poemului trăiesc încă în religia poemului așa cum îmi aduc aminte de valurile mării văzute cîndva în copilărie trăiesc în religia nopții și-a norilor ceva ce trece prin viața noastră și lasă
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
repus în drepturi etc., etc. ...Ai și tu, biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul confesional posibil: verticalitatea foii de hîrtie. Numai că și ea, imaculata, primitoarea foaie albă e un frecvent vector al narcisismului, sub forma sa cea mai răspîndită, aceea din lumea literar-artistică
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
dintre ele sînt cu rugăciunea zilnică doar, aceeași.) Cuvintele, expresiile, versurile apărute ca din senin, pe vremuri, le treceam în niște caiete de muzică, pe portative, cu culori vii, variate... le-am numit "Catalog de nimfe". Mă ajută cînd am goluri în cîte un vers, îmi dau îndrăzneala de a le pocni neașteptat de alte cuvinte deja aranjate în rînduri. La Dolhasca aveam un pahar plin cu creioane ascuțite cu lama, anume cu lama. Mă delectam ore în șir, făceam movilițe
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii albi, fragili... scriam atent la orice fiță de flutur, la orice tropăit de furnică... În amurg, audiam vacile sosind cu ugerele siliconate de la pășune... mersul trenurilor marfare... țipetele de copii excitați de înserare... De
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
you know, poate să dea pagina." N-am dat-o. Am citit până la capăt. Și ce-am dedus din el? Nimic. Infinite și arogante precauții, jargon britanic preluat cel mult de la MTV, țâfne frustrate adresate nimănui, felicitări care cad în gol. După o asemenea lectură năucitoare, Cronicarul a deschis televizorul și, pentru prima dată, i s-a părut că agramatismele nefericitului antrenor Gică Hagi, clișeele animatorilor de emisiune matinală și zâmbetele lucioase ale tuturor majoretelor din lume erau pline de un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
prost. Dimineața merge mai greu. Când mă trezesc din vis... - Lăsați visul. Numai visul lipsea. Eu vorbesc de funcționarea diurnă. Singura care se înregistrează. - Aveți unul dintr-astea? Îl iau chiar acum. - Ce să avem? - Cap cu funcționare exclusiv diurnă. Gol la tre--zi-rea din somn. Fără să târască nimic după el. Apropo, studiile sunt prevăzute? - Împreună cu gradul de inteligență și profe-siu-nea, firește. - Am o rugăminte. E vorba de bacalaureat. Îl dau din nou în fiecare noapte. Aș vrea să scap de
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți prin simpla înghițire a aerului, că stăm ghe-mu-iți povestindu-ne istoria de dinaintea erei, la nesfârșit, în gol. Este o viață senină. Corul scandează: - Adevărata viață.
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
parcă gata să se rupă din încheieturi și să cadă ca un vultur peste cei din fața lui, alergînd de la un capăt la altul al tribunei cu nervozitatea unui saltimbanc în căutarea locului unde ar fi trebuit să se arunce în gol. Mă găseam foarte aproape și simțeam cum podiumul tribunei joacă sub pașii lui neastîmpărați și mă temeam că masa se va prăbuși peste rîndurile din față, de unde era urmărit cu ochi injectați, în așteptarea părții senzaționale a discursului, un fel
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
ști ce se întâmplă afară. Și până la un pic din RADIOHEAD, Un pic din U.N.K.L.E., totul ni se închide ca o gaură neagră - în alte mii de galaxii. O grămadă de văi în pătura asta, un bec ce stă gol în fundul întunericului. Și noi ne răsucim ușor ca și cum am fi sub apă. Spațiul e toată lumea de sub ochii noștri; avem un miros de cărți vechi aranjate în așa fel încât să ne înalțe până la ultimele foi. Cele mai cumplite animale Ochii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile herghelii ce mă-nneacă în praf? dă-mi un semn, născocește o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la nivel confederal. A doua împărțire cunoscută a munților a avut loc în 1777. Despre aceasta s-au păstrat puține date. Metodologia a fost similară cu cea folosită în 1755. Există pentru prima oară însă consemnarea diferențierii între „munte mare” (goluri alpine, vârfuri, culmi de munte greu accesibile) și „frunză” (păduri și poieni aflate la altitudini mai accesibile). A doua împărțire este urmată de un episod important pentru istoria locală, și anume lupta împotriva boierului Iordache Ruset-Roznovanu, căruia Constantin Al. Ipsilanti
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
în ele. Este aidoma îndrăgostirii, căreia i te livrezi gol, pentru a te umple apoi de reziduul a ceea ce trăiești. * După Hristos, pariul pascalian e tot ce a putut gândi omul mai înalt despre sine însuși. * Crize de contemplare în gol și tot mai dese. Viața curge lent prin tine, ca un râu de miere fără gust, trupul îți funcționează cu minimum de nevoi, să vedem dacă ieși în lumină astfel, dacă nu cumva rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce se manifestă în ordin material; fenomenul spiritual nu are și nu poate avea existență. * Ca să înțeleg ce anume trebuie să scriu, întotdeauna întreb în gol - singura bibliotecă în care îți afli răspunsurile. * Lecția pe care ne-o dă asasinul, orice asasin, este simplă și rezumă răspunsurile la multe din întrebările esențiale pe care ni le punem: un gest ucigaș, un asasinat, stă la originea înlăturării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ca specie, o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt a scris șase sute treizeci și șase de studii, articole și tratate, uneori tomuri voluminoase însumând sute de pagini
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt a scris șase sute treizeci și șase de studii, articole și tratate, uneori tomuri voluminoase însumând sute de pagini. Căutând, bunăoară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un om care nu vrea să piardă nimic, să dăruiască nimic, convins că definitivul spiritual pe care și l-a construit e suficient ca să demonstreze veșnicia unui adevăr. * „Era greu să fii discipol al lui Hristos. Era o fidelitate în gol. Cu mult mai ușor era să-i fii fidel până la moarte lui Napoleon. Și mai ușor a fost, pentru martirii de mai târziu, să fie fideli, pentru că deja exista Biserica, putere a unor promisiuni temporale. Murim pentru ceva puternic, nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
putere a unor promisiuni temporale. Murim pentru ceva puternic, nu pentru lucrul slab - sau cel puțin pentru ceea ce, pe moment arătând slăbiciune, încă păstrează un nimb de putere. Fidelitatea față de Napoleon, în insula Sfânta Elena, nu era o fidelitate în gol. Să mori pentru ceva puternic împinge moartea să-și piardă amărăciunea - și în același timp prețul.“ (Simone Weil, Caiete, V.) * ...omul viu care va depăși stadiul spiritual specific acestei lumi, care va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă nebunia. * Că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aforisme, băltirile tautologice de felul: omul este om. Intenția, tendința, scopul, implicarea, munca, responsabilitatea, respectul se învață în „școala vieții”, cea proaspătă precum mereu nevoia de a respira, precum roua din adierea răcoroasă a dimineților de vară -, și unde insuficiența, golul, neputința se cultivă ca potențialitate, știut fiind că (împreună cu Sisif sau nu) pentru a fi fericit îți este suficientă lupta spre înălțimi. În societatea de consum marcată de criza lui „a fi (om)”, obeza vale din om așteaptă, provoacă cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]