2,610 matches
-
se zicea. De fapt, toată discuția despre Dumnezeu de-acolo pornise. Pe la nouă dimineața se adunaseră cu toții în spatele blocului, la depozitul de mobilă și se trântiseră comod pe sofalele înflorate scoase afară. Hamalii îi cunoșteau deja și nu-i mai goneau, ca la-nceput, ba chiar intrau în vorbă cu ei și le povesteau vrute și nevrute, mai ales porcării cu femei dezbrăcate și multe altele. Așa aflase Mircea că femeile aveau jos un triunghi de păr creț. Dacă le plăcea să se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcuse și când trăise. La școală nu se vorbea decât despre voievozi. Tot ce se știa despre regi era că unul dintre ei fusese alungat din țară pe 30 Decembrie 1947, și de-atunci trăiau în Republica Populară Română. Îl goniseră pentru că ținea partea moșierilor și fabricanților. El nu muncea, trăia la castelul Peleș și munceau alții pentru el. Ciocoi era un cuvânt caraghios, semăna cu "coi", copiii le ziceau ciocoi, nu se știe de ce, furnicilor care-și făceau mușuroaie pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușor... Cel mai rău era că nu avea ceas, nu știa când era cazul să se scoale. Risca foarte mult de câte ori se hotăra să iasă și să meargă-n sufragerie. Putea să fie doar trei și jumătate, și atunci îl goneau la loc. Singurul gând care-l mai consola era că după ce se scula și-și bea cana de lapte cu cacao ieșea pe-afară, în spatele blocului. Se obișnuise să alerge și să se joace-n fiecare zi, în vacanța aceea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l vâna așa cum leopardul vânează gazela, fără să știe că e o gazelă și fără să-și dea seama că-i e foame, fiindu-i pur și simplu dor de imaginea gazelei și de tensiunea din oasele lui pe când gonește, flexibil și eficient, după pradă) o vizualiza câteodată ca pe o eprubetă în care s-au decantat lichide de densități și culori diferite: New Orleans-ul auriu ca lichidul cefalorahidian, Bucureștiul verde ca absintul, unde cântase la "Bisquit" în trupa faimoasei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop de zahăr sau miere și presărați cu nucă. Se beau 40 de pahare cu vin, câte unul pentru fiecare sfânt. În această zi se fac focuri pentru a goni iarna și a veni căldura. Se face curățenie în curți și grădini și se dă foc gunoaielor. Copiii sar peste focuri pentru a fi feriți de friguri. - Sfântul Gheorghe. Ceremonialul acestei sărbători constă în aceea că pe stâlpii de la poartă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
semănau defel cu muștele care îl făcuseră pe om să inventeze cuvântul acela, gângăniile aveau reputația de a se mișca de zeci de ori mai repede decât un om. În mediul lor natural deveneau adevărate proiectile vii și, după împerechere, goneau până întîlneau un animal cu sânge cald în trupul căruia se adânceau precum un glonte. Insecta murea acolo, dar progeniturile ei aveau un mediu excelent de dezvoltare. Se credea despre muștele de Alderbaraan că pot fi o amenințare pentru quinți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se răzbune. Le înțelegea frustrarea fiindcă Oksana identificase foarte exact sursa acestei nemulțumiri. Nișa în care se inseraseră clonele se micșora dramatic, îngustată pe de o parte de propriii lor copii și pe de alta de acțiunile împăratului. Universul îi gonea spre marginile sale, iar meritul Oksanei fusese acela pe a-i fi explicat că e mult mai folositor să se îngrijească de un refugiu primitor decât să se împotrivească acestui destin implacabil. În afara acestui amănunt însă, trebuia să recunoască faptul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce ți-ai închipuit, că venim pentru nevasta ta? Nu-ți face griji, nu așa o să scapi de ea. De această dată, Kayuk râse cu poftă, nerușinat, iar Balamber, părând că abia atunci își dăduse seama de prezența lui, îl goni cu răutate: — Și tu, ce mai cauți aici? Hai, șterge-o, cară-te! în vreme ce băiatul se îndepărta cu pas ușor, Audbert suspină. Cu siguranță, nu pentru nevasta lui își făcea griji; simțea, însă, că Balamber avea să îl vâre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar vrea pe burgunzii lui Gundovek mai degrabă aliați, sau măcar neutri, decât dușmani. Din păcate, însă, acest Gundovek, cel puțin până acum, a refuzat orice propunere de prietenie: în urmă cu șase luni, chiar a respins solia lui Atila, gonind cu răutate pe câțiva dintre principii care o alcătuiau. Audbert își reținu cu greu un surâs răutăcios; știa bine cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de drum de către femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nebună pe drumul acela plin de hârtoape, vehiculul s-ar fi putut răsturna dintr-un moment în altul. Continuând să strige în urechile calului, Waltan îl împunse sălbatic cu pintenii și se năpusti pe urmele carului. 11 Balamber văzu carul gonind, urmat la scurtă distanță de tânărul burgund, și înjură furios: — Ce neghiobi! Nu-s buni de nimic! I-ar fi fost imposibil să ajungă la cal la timp ca să coboare drumul și să-l oprească pe fugar. Pe lângă asta, renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și oboseala, ca și teama de a nu rămâne prins în capcana vegetației încâlcite în cazul că ar fi părăsit cărarea, erau însă atât de mari, încât nu reușea că găsească o soluție. Se îndepărta, așadar, de moarte, continuând să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela de acum distrus ar fi fost o perfectă tabără în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în somn pradă cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refuzat întotdeauna să mă târăsc la picioarele romanilor, o să refuz s-o fac, cu siguranță, și la picioarele acestor barbari păgâni, care vor să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse cu un vuiet de aprobare. Foarte mulți dintre ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă, iar strigătele războinicilor ce o înconjurau fără să o ajute câtuși de puțin păreau să-i întărească de o sută de ori hotărârea. Observând că unul dintre câini îi dădea târcoale, Balamber se puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jumătate de gură, în timp ce, în sfârșit, Vlaszo îl eilbera de platoșă. — îți dai seama că, dacă ai noștri de colo ajung la tabăra lui Etius, o să ia ei totul? Iar noi, care de la Aureliana am pierdut prada, rămânem aici să gonim muștele! Balamber nu avea nici o poftă de conversație: Nu cred că o să fie chiar așa de ușor de ajuns la tabăra lui Etius. Oricum, știi bine că ordinele lui Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
epuizați, părea o imagine de coșmar. în spatele său, Balamber auzi apropiindu-se și apoi crescând tot mai mult ecoul galopului unei mulțimi de cavaleri. Se întoarse și văzu trecând în viteză peste câmpie mingan-ul lui Atila, care cobora panta și gonea către tabără. Recunoscu, între sutele de capete, și coama roșie ce împodobea coiful regelui. Se răsuci imediat și aprecie distanța la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
paralel Rana din mine de rana ta ciobită Ce urlă-n picături de dor rebel Știut știu să iubesc, rănit să fiu iubită. CĂTRE NICĂIERI Mi-am așezat pe umeri nefiresc Argint găsit în suflet de copil Șoptită rugăciunea retrăiesc Gonită din iubire Ăîn exil. Am regăsit în valuri amintirea Sirenelor ce încă n-au pierit Și din adâncuri moare nemurirea De glasul lor eu te-am ferit. Și peste clipa ce-a rămas amprentă Voi ști să not în valuri
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pentru Domnul era sacrificat pentru ceremonia de curatire a templului, Apoi, marele preot aseza in mod simbolic toate păcatele mărturisite ale poporului din cursul întregului an și depozitate în Sanctuar asupra țapului pentru Azazel - simbol al lui Satana și-l gonea în pustie . „Herbul țării, vechii și-au fost ales buăr” - știință și artă heraldică Capul de bour simplu sau cu gât, purtând între coarne o stea, încadrat între soare și lună, figurează atât pe stema de țară a Moldovei și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au gonit. «Tipul ăsta e un scandalagiu.» Îmi făcusem bagajele în toiul nopții. Bolboroseam ceva de genul: «Trebuie să iau astea și să mă întorc acasă.» Am plecat cu perfuzia în mână. Eram «confuz». Cei de acolo n-au putut să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fac asta aici.» Doar asta aveam în cap. Am trecut de barieră. Fugeam și mai tare. Pe la jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția populației. Scenă-n crâșmă. Ș-aduce aminte de Angelica. Ea-i înamorată de un sunet de corn - Zburătorul. Ea se-namorează în el. Epizod erotic. El se-ntoarce la Suceava cu armată, îl gonește pe Mihnea, dar îl cruță cum ar cruța pe Cain. Acesta și răpitoarea sa femeie Irina iau lumea-n cap. ACT IV Gruie-Sînger - remușcările de conștiință pentru moartea lui Floribel - revoltarea sa împotriva naturei ș-a lui D-zeu - nenorocitul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce dorință și... orce drept pentru liniștea ei. Nu va fi el acela care să aducă oști străine în țară; și dac-a fost în țara leșească, a fost numai fiind gonit de neîncrederea voastră și-a părintelui vostru; și daca s-a-ntors în Moldova pe ascuns, n-a făcut alta decât a fugit de regele Poloniei, pe care voi îl îndemnaseți ca să vi-l estrădea. Ce poate face mai mult fiul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel Petru Rareș!... Ce mijloc să-ntrebuințez ca să-l gonesc din mintea mulțimilor?... Mărirea?... (cu desgust) E! ce sec, ce gol e sufletul meu! De-aș muri mai curând... Viața mea, o noapte neagră... abia o stea mai luce pe cerul ei... numai una... Ea... Cine-i ea?... Pentru ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]