16,018 matches
-
Prințul-Polonic se feri să ia din mâncarea oferită de om și în seara aceea se culcă flămând. A doua zi, însă, porni să caute cauza pentru care toate câmpurile erau otrăvite. Cum se plimba el așa printr-un lan de grâu, numai ce văzu un firișor de apă care curgea pe lângă plante și le uda. O luă pe firul apei până ajunse într-o pădure, iar acolo ce să vezi? Apa izvora direct dintr-o ciupercă otrăvitoare. Imediat, flăcăul o zdrobi
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
Acasă > Poezie > Cântec > AH POEȚII CÂT NE CHINUIESC Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ah poeții cât ne chinuiesc Și-n pace nu vor să ne lase, Cu-un grâi aproape neomenesc, Ne intră-n vise și prin case. # Ei sunt veniți din depărtări, din aștri Și cad, fragili, ca fulgii pe zapezi, Zăpezile din vise de sihaștri Topindu-se-n toridele amiezi. # Poeții sunt protoni activi Ce scot și
AH POEŢII CÂT NE CHINUIESC de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385090_a_386419]
-
Ține sunt Un bob de roua fină, Un gingaș ghiocel Printre nămeți; Firavul fir de iarbă Și lumina, Condor visând la aripi Și la cer. Prin Ține cresc În fiecare clipă, Și mă înalt Din lutul pieritor; Un bob de grâu, Spre tainica lumină, Spre țara mea De dincolo de nori. Referință Bibliografica: Prin harul Tău / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
PRIN HARUL TĂU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385208_a_386537]
-
fim... XVII. ZBOR FRÂNT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
simfonia naturii în acest moment al rotației eterne. Nu lipsește vara asociată pictural cu un „covor verde și multicolor”, cu „soarele de vară”, arzător, și cu sugestia beneficiilor ploii: „Soarele e arzător.../ Arde azi necruțător./ De nu plouă până mâine,/ Grâu nu vom avea, de pâine”. Paparudele, Caloianul, rituri de invocare a ploii, obiceiuri tradiționale, apar ca motiv cu parfum rural, ploaia torențială, seceta alcătuiesc un tablou în note campestre, cu tonuri ușor idilice, necesare, însă, pentru a sugera frumusețea, muzica
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IA STRĂMOȘEASCĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un colț de țară nu deosebit de altele. Poate podișul muntos să schimbe puțin peisajele. Dar și versanții de sud sau est al Carpați-lor au priveliști asemănătoare. Ardelenii nu au însă bărăganul, marele generator de grâu, pâinea țării. De aceea mănâncă preponderent cartofi care schimbă omul. Dar de când generalizarea comerțului le-a adus franzela pe masă parcă Ardeleanul nu mai este Ardelean. Nu numai franzela de grâu a schimbat mentalitatea și, în special, îndepărtarea de Europa
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
asemănătoare. Ardelenii nu au însă bărăganul, marele generator de grâu, pâinea țării. De aceea mănâncă preponderent cartofi care schimbă omul. Dar de când generalizarea comerțului le-a adus franzela pe masă parcă Ardeleanul nu mai este Ardelean. Nu numai franzela de grâu a schimbat mentalitatea și, în special, îndepărtarea de Europa. Cum? Doar toată țara face parte din continentul european. De câțiva ani chiar am intrat în comunitatea Europei. De unde aberația că Ardealul s-ar îndepărta de Europa? Ce a adus România
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MILOASA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului MILOASA De un an sau chiar mai bine, Fără frică ori rușine Șoriceii vin de pradă Grâul pus în pod grămadă. Mâța noastră îi pândește Și pe unu-l găbuiește. Șmecherul începe-a plânge Și-n batistă lacrimi strânge. Ea îl pune să se jure Că în veci n-o să mai fure Și să plece-apoi îl lasă
MILOASA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384582_a_385911]
-
-n batistă lacrimi strânge. Ea îl pune să se jure Că în veci n-o să mai fure Și să plece-apoi îl lasă, Că așa e ea, miloasă! Și așa seară de seară Când în pod, când în cămară, Când la grâu, când la tărâță, Șoarecii își râd de mâță! Referință Bibliografică: MILOASA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MILOASA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384582_a_385911]
-
comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, până la sfârștul războiului ruso-turc. Numele Brăilei este toponim de origine autohton ă . Factorul care a contribuit la dezvoltarea Brăilei a fost libertatea comerțului pe Dunăre și pe mare: grâne, produse animaliere și sare. În 1896, Brăila cunoaște multe modificări și realizări: pavaj, felinare pe străzi, farmacii, stații meteo, spital militar, dobândește chiar statut de oraș porto-franco. În muzeul de artă am văzut cusături și costume populare, covoare făcute la
BRĂILA, ORAŞ VECHI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384632_a_385961]
-
cu câțiva țărani din brigada sa, anii 70' au fost poate cei mai bogați ani ai românilor în socialism ori, cum se obișnuia a se spune, sub conducere comunistă. - Bă fraților, ia amintiți-vă voi cum era la început... Cât grâu și porumb luam la o zi de muncă, bă? O nimica toată, recunoașteți? Ei bine, după 10-12 de ani, vedeți bă că luăm de 10 ori mai mult? Avem pâinea asigurată... Trăim bine, asta e! Hai noroc! - Auzi bă Vasile
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
un inginer capabil, Aurică Durloi, la câmp, care a făcut pe dracu' în patru până a obținut bani să facă un sistem de irigații întins. Mai mult de trei sferturi din suprafața agricolă a CAP-ului era irigată și creștea grâul mare, cu bob dezvoltat, plin și greu, de soi vechi, obișnuit cu pământul și clima din zonă. Iar porumbul se înălța viguros și repede, ca o pădure neagră de verde ce era și nu găseai un cocean fără patru-cinci știuleți
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
la capul locului din timp și ascunsă sub frunze ca să fie înghesuită seara pe fundul căruței sau în traista ce purtase până la prânz mâncarea, că erau niște roșii și ardei ori varză verde, încă ne-nvelită bine, sau două-trei kile de grâu de la batoză, nu contează. Ceva, trebuia să fie! Era ca o regulă nescrisă să ajungă țăranul de la câmp cu o adunătură de roade de orice fel acasă. Aveau câte un animăluț în bătătură ori câteva păsări cărora le dădeau ca
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
tot unde te uitai. Satele erau așezate cu grijă, să nu ia mult din terenul cultivabil. Vedeai chiar și oameni, ca niște puncte, lucrând pe ogoare. Poate erau plantații de orez, baza de hrană în China, așa cum la noi este grâul și cartoful. De abia privind munca chinezilor, am înțeles mai bine crunta bătălie pentru pământ și apă, esența vieții. Care căpătau o și mai mare putere în mâinile unui popor puternic și harnic. S-a vestit aterizarea la Beijing (Peking
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
pe gât orele din noapte ca amețeala dorului s-alung dar gura ta e-o amintire-n șoapte sărutul tău e dulce și prelung Cu ochii-nchiși îți simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu grijă pe fotoliu. Ce faci? Parcă numai miresele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
ostroave și eleșteiele lipsite de apă. Crocodilii se ascunseseră în mâl. Rezervele de cereale ale sătenilor evrei se terminaseră rând pe rând, iar foametea neagră coborâse printre vitele și locuitorii satului. Singurul care mai avea cereale era stăpânul Asenath. Prețul grâului în Delta urcase mult de tot. Săracii vânduseră tot ce aveau mai bun, și animalele, și lucrurile, dar tot nu scăpau de foamete. Atunci începură să vină la stăpânul egiptean cel bogat, la Asenath, să cumpere grâu. Când nu mai
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
stăpânul Asenath. Prețul grâului în Delta urcase mult de tot. Săracii vânduseră tot ce aveau mai bun, și animalele, și lucrurile, dar tot nu scăpau de foamete. Atunci începură să vină la stăpânul egiptean cel bogat, la Asenath, să cumpere grâu. Când nu mai avură nici argint, nici lucruri, nici vite, începură să ceară egipteanului grâu, cu împrumut. Dar acesta, văzând cât de strâmtorați erau evreii, își zise că acum era prilejul să-i înrobească pe vecinii lui săraci. Evreii, între
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
mai bun, și animalele, și lucrurile, dar tot nu scăpau de foamete. Atunci începură să vină la stăpânul egiptean cel bogat, la Asenath, să cumpere grâu. Când nu mai avură nici argint, nici lucruri, nici vite, începură să ceară egipteanului grâu, cu împrumut. Dar acesta, văzând cât de strâmtorați erau evreii, își zise că acum era prilejul să-i înrobească pe vecinii lui săraci. Evreii, între robie și foame, chinuiți de marele necaz căzut peste ei, înălțau ochii spre cer și
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
brâului, cum era obiceiul evreilor. Nu încăpea îndoială că acei băieți erau evrei, poate chiar din satul de lângă moșia tatălui său. Gândindu-se mereu la acest lucru, îi veni în minte să întrebe pe toți săteni care veneau să cumpere grâu de la tatăl său, să afle cine erau salvatorii săi. Trebuia să dea de cineva care să-și aducă aminte că l-a scăpat de șacali în acea noapte de spaimă. Cel care ar fi zis ca el a fost atunci
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
salvator. Mulți tineri trecură pe la casa lui Asenath, dar niciunul nu afirmă că l-ar fi scăpat pe Rameses. În fine, când băieții lui Efraim, Tamir și Menahem, trebuiau să vină iar la egiptean să împrumute încă o măsură de grâu, Rameses îi întrebă și pe ei dacă sunt cumva cei care veniseră în ajutorul său. Da, băieții lui Efraim recunoscură că ei au fost aceia. Atunci Rameses îi întrebă : - Știți, oare, ce era desenat pe brâul cu care mi-ați
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
de frumos colorate, cu coronițe de lauri pe frunțile lor și raze de încântare și fericire pe chipurile și în privirile lor ! De bucurie, Asenath porunci slugilor ca fiecare familie de evrei din sat să primească o măsură dublă de grâu, ceea ce îndulci nespus de mult situația acestora, în acel an de mare foamete și strâmtorare. Și mai dădu poruncă Asenath să fie înapoiate evreilor toate acele vite, care li se luară pe nedrept. Mulți ani de atunci înainte, pe malul
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest loc nu răsărise grîul, în schimb erau o mulțime de maci roșii. Firave și gingașe aceste flori formau un fel de insulă în marea aurie. Mari nu era
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]