2,864 matches
-
scăderea populației satului și nu de orientarea către altă confesiune. De altfel, pe măsură ce populația crește, numărul credincioșilor greco-catolici intră și el pe trendul ascendent. Astfel, în 1890 sunt înregistrați 291 greco-catolici , în 1910 - 293, iar în 1930 - 415. Interzicerea cultului greco-catolic în anul 1948 a dus la desființarea parohiei, credincioșii devenind ortodocși. După revoluția din decembrie 1989 nu s-a mai revenit la grecocatolicism. Biserica veche a fost construită inițial din lemn și apoi din piatră. Ei i se adăuga o
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
a mai revenit la grecocatolicism. Biserica veche a fost construită inițial din lemn și apoi din piatră. Ei i se adăuga o casă parohială din lemn . Casa parohială din piatră, cu trei camere, a fost ridicată în anul 1891 . Biserica greco-catolică actuală, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost zidită în 1908, în timpul păstoririi preotului George Vamoș, din fonduri provenite de la credincioși. Statul austro-ungar a contribuit cu 200 de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a fost introdus în anul 1965, cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada interbelică, o suprafață totală de 22 iugăre 1328 stânjeni. În declarația Bisericii greco-catolice din Giacăș despre averea mobiliară pentru echivalent din 1929, preotul paroh George Vamoș precizează că, în intravilanul satului Giacăș, biserica deține o casă parohială cu curte de 234 stânjeni, un lot cu biserică de 39 stânjeni, un cimitir de 819
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
În 22 ianuarie 1944, preotul Marian Boian, cerea Administrației financiare să scutească biserica de impozit datorită valorii mici an bunurilor sale și pentru că aveau în proiect repararea bisericii și edificarea unei case parohiale noi. Din documentul amintit reiese că biserica greco-catolică din Giacăș a avut o clădire destinată școlii confesionale, cedată administrației locale pentru desfășurarea cursurilor școlii primare de stat . Cererea nu înduioșează autoritățile care cer plata unui impozit de 911 lei, majorat cu 50% pentru întârziere . Parohia greco-catolică din Giacăș
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
că biserica greco-catolică din Giacăș a avut o clădire destinată școlii confesionale, cedată administrației locale pentru desfășurarea cursurilor școlii primare de stat . Cererea nu înduioșează autoritățile care cer plata unui impozit de 911 lei, majorat cu 50% pentru întârziere . Parohia greco-catolică din Giacăș a avut ca filie, pentru o perioadă scurtă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Alma, iar în perioada interbelică satul Cund. Situația acesteia din urmă a fost descrisă de administratorul parohial interimar al Giacășului și
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
perioada interbelică satul Cund. Situația acesteia din urmă a fost descrisă de administratorul parohial interimar al Giacășului și Cundului, Teodor Moldovan, în 26 decembrie 1946. Slujbele erau oficiate, în Cund, într-o capelă improvizată într-o casă închiriată . Primul preot greco-catolic cunoscut a fost Vasile (Vasilie). Ulterior, comunitatea a fost păstorită de preotul Elia (Ilie) Munteanu, amintit de documente prin anul 1842. Lui i-a urmat, din 1885, preotul George Vamoș (Georgiu Vamosiu). Numele său apare scris în documente în forma
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
George Vamoș. Din Conscripția nominală a sufletelor din parohia Giacoș, realizată în anul 1903, aflăm că preotul George Vamoș s-a născut în 28 aprilie 1862. S-a căsătorit, în 11 august 1885, în anul în care a preluat parohia greco-catolică din Giacăș, cu Filomena Muntean și au avut nouă feciori (George, Eugeniu, Emiliu, Nicolau, Ioan, Ilie, Victor, Aurel și Alexandru) și trei fete (Filomena, Valentina și Veturia). Dintre copii, s-a stins primul Emiliu, în 1904, urmat de Nicolau, în
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Ioan, Ilie, Victor, Aurel și Alexandru) și trei fete (Filomena, Valentina și Veturia). Dintre copii, s-a stins primul Emiliu, în 1904, urmat de Nicolau, în 1914, Ilie, în 1925 și Ioan în 1927. Preotul George Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică până în 1939, când a cedat locul fiului său, Victor Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
urmat de Nicolau, în 1914, Ilie, în 1925 și Ioan în 1927. Preotul George Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică până în 1939, când a cedat locul fiului său, Victor Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat de Alesiu Pop și Octavian Popoviciu . Preotul
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat de Alesiu Pop și Octavian Popoviciu . Preotul Victor Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică din Giacăș pentru scurtă vreme, trecând în neființă în 18 septembrie 1941, așa cum reiese din Conscripția nominală a sufletelor din parohia Giacoș din 1903, completată de administratorul parohial Teodor Moldovan, în 1947. Lui i-au urmat, pentru perioade scurte preoții
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
1903, completată de administratorul parohial Teodor Moldovan, în 1947. Lui i-au urmat, pentru perioade scurte preoții Ioan Alexandru Boldor (1942-1943), Radu Gheorghe (1943), Marian Boian (1943-1945) și Teodor Moldovan (1946-1948). Cu cel din urmă s-a încheiat seria preoților greco-catolici din Giacăș. După 1948, când cultul greco-catolic a fost interzis, parohia a rămas vacantă. Comunitatea nu a mai avut o vreme preot propriu, în biserica din Giacăș slujind o dată la trei duminici preotul Almei. Preotul profesor Alexandru Moisiu a slujit
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
în 1947. Lui i-au urmat, pentru perioade scurte preoții Ioan Alexandru Boldor (1942-1943), Radu Gheorghe (1943), Marian Boian (1943-1945) și Teodor Moldovan (1946-1948). Cu cel din urmă s-a încheiat seria preoților greco-catolici din Giacăș. După 1948, când cultul greco-catolic a fost interzis, parohia a rămas vacantă. Comunitatea nu a mai avut o vreme preot propriu, în biserica din Giacăș slujind o dată la trei duminici preotul Almei. Preotul profesor Alexandru Moisiu a slujit ca preot ortodox în Giacăș, în anii
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
(plasată pe culmea Cheilor Turzii, între satele Săndulești și Petreștii de Mijloc) datează încă din secolul al XIII-lea. A aparținut succesiv, în cursul istoriei, la 3 confesiuni religioase: romano-catolică (la început), ortodoxă (în perioada intermediară) și greco-catolică (la sfârșit). Amplasamentul ei în teren se cunoaște de pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (în zona numită ""Monostor""). Coordonate: 46.55706°, 23.670173°. În secolul al XVI-lea a existat, la 500 m sud de satul Borzești, respectiv la 5
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
existat, la 500 m sud de satul Borzești, respectiv la 5 km sud-vest de această mănăstire, o mănăstire-filială ortodoxă („Mănăstirea Berchișului“), dispărută demult (coordonate: 46.532831, 23.613496). Între 1998-2000 la 3,3 km sud-vest de vechiul amplasament al mănăstirii greco-catolice s-a construit o mănăstire ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Față“ (coordonate: 46.534534, 23.641448). Mănăstirea a fost inițial (în secolele XII-XIII) de rit romano-catolic. Ca mulțumire că a scăpat de cumani instalați pe înălțimile Petridului, pe care i-a învins
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
stup de albine Scaunului Arieșului pentru altarul care administrativ ținea de Scaunul Arieșului, iar restul clădirii de Comitatul Turda. Lipsesc de asemenea date istorice sigure asupra modului de trecere a mănăstirii și terenului din patrimoniul bisericii ortodoxe în patrimoniul bisericii greco-catolice (la începutul secolului al XVIII-lea). În conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din 1733 se amintește călugărul Inocențiu de la mănăstirea de aici. În anul 1765 egumenul ei era Macarie, clopotar Nicolae Bucuș. O comisie topografică stabilește în anul 1773 arealul mănăstiresc
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
Inocențiu de la mănăstirea de aici. În anul 1765 egumenul ei era Macarie, clopotar Nicolae Bucuș. O comisie topografică stabilește în anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafață de cca 2 ha. În anul 1774 avea un singur călugăr. Protopopul greco-catolic Teodor Meheși raportează în inventarul făcut de el la această mănăstire în 11 februarie 1783 (la cererea vicarului general greco-catolic al Blajului) că averea mănăstirii consta dintr-un teren lung de 76 stânjeni (150 m), lat de 40 stânjeni (76
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafață de cca 2 ha. În anul 1774 avea un singur călugăr. Protopopul greco-catolic Teodor Meheși raportează în inventarul făcut de el la această mănăstire în 11 februarie 1783 (la cererea vicarului general greco-catolic al Blajului) că averea mănăstirii consta dintr-un teren lung de 76 stânjeni (150 m), lat de 40 stânjeni (76 m), cu o suprafață totală de 11.400 mp (1,14 ha), un arător de o găleată (găleată = 80 litri
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în cisterne. Mănăstirea a fost distrusă în timpul revoluției din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă), o chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul Vasile
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul Vasile Sinu reușește să reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor și a unor donații. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului” în „Schimbarea la Față”. Inaugurarea bisericuței a avut loc la data de 30 octombrie 1937, în prezența episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Bisericuța
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor și a unor donații. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului” în „Schimbarea la Față”. Inaugurarea bisericuței a avut loc la data de 30 octombrie 1937, în prezența episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Bisericuța s-a degradat treptat după 23 august 1944, prin nefolosință și intemperii. În urma tăierilor masive de pădure, în 1955 nu mai exista nici un copac în acea zonă. Bisericuța de lemn (construită în stil neobizantin) a fost demolată
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
iulie 1887, Fărău, Alba - d. 1937, Cluj) a fost un scriitor român. S-a născut într-o familie de meseriași. Părăsește satul natal pentru a urma școala primară în satul Ciuci, unde bunicul său din partea mamei, Ioan Olariu, era preot greco-catolic. Până în anul 1898 a urmat acolo cele 5 clase primare. Urmează prima clasă gimnazială la Blaj, la Liceul de Băieți, în anul școlar 1898-1900 după care pleacă la Sibiu. Fiind bolnav întrerupe studiile după care se întoarce la Blaj tot
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
Universității de vară de la Vălenii de Munte sub conducerea lui Nicolae Iorga. Participând la Blaj la serbărilor Astrei în anul 1911 i-a cunoscut personal pe George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif și Ion Luca Caragiale. Conform Protocolului Ordinaților în Arhidieceza Greco-Catolică de Alba Iulia 1869-1948, primește tunsura la 7 aprilie 1910 prin punerea mâinilor mitropolitului Victor Mihaly de Apșa urmând ca în 1911 să fie propus de către Alexandru Nicolescu să primească parohia Tulgheș după cum mărturisea însuși Alexandru Lupeanu în 1911, "era
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
Ioan Suciu (n. 4 decembrie 1907, Blaj - d. 27 iunie 1953, Închisoarea Sighet) a fost primul episcop greco-catolic din România arestat de autoritățile comuniste în anul 1948. Ioan Suciu s-a născut în familia preotului Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
lucru pe care nu ai voie să-l faci, să fii trădător. Există un singur drum în viață care te îndepărtează de trădare, cel eroic. Numai pe această cale poți răscumpăra lumea» ("Eroism"). El obișnuia să le spună credincioșilor: «Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Mântuitorului. Numai persecuția ne va putea oferi coroana martiriului și va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt: Fii și apostoli adevărați ai Bisericii!» El a urmat această cale a martiriului
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]