1,996 matches
-
chef trei copii, între care crescuse, ea însăși, ca un fel de a patra odraslă a domnului Marcu Vancea. Unde se afla Vancea? Unde se prăbușise și de ce? De unde ar putea fi rechemat? Cerul nu mai era altceva decât norul greoi și negru al ferestrei, în care cel așteptat nu apărea. În spate, se auzeau mișcările rapide ale fiului. Dida înțelese că Mircea Claudiu își schimba hainele, să iasă, ca în fiecare seară, cu țâfnoasa sa superbă parteneră și zâmbi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost căsnicia ideală, doctore, pe noi greutățile ne-au legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a întâmplat cu arestarea aceea, până ne-au luat băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră greoaie, bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te holbezi, tinere? năvăli vocea groasă, din stânga, din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar avea răbdare să vadă un spectacol atît de lung, mai mult de două-trei sute de snobi. Am fost În sală de cîteva ori, cînd publicul ieșea după numai juma’ de oră! D-apăi să reziste o jumătate de zi, la greoiul Claudel!... Praga, am mai spus-o, Îmi place mai mult decît Roma ; poate chiar și decît Viena! Are căldură și are oameni de care mă simt legat. Lucru important pentru mine! Am fost invitat la a 11-a ediție a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai sta fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că e peste tot, că înnebunești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce reprezintè religia creștinè n-a mai rèmas astèzi decât, pe de-o parte, o moralè care, lipsitè de atributul terorii și de spectrul pedepsei, nu mai are nici un efect asupra oamenilor și, pe de altè parte, o institutie birocraticè, greoaie și inadaptabilè, care nu mai are nici o trecere pe lângè oamenii, Asta e biserică! Dupè ce dè comandă de inscripționare, Ilarie se întoarce spre mine, privindu-mè direct în ochi, Matei, tu de ce nu te lași? De ce lupți cu atâta îndârjire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de ghiață Ei fac din noapte ziua, ș-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari, A statelor greoaie cară trebue-mpinse Și trebuesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă trezesc în dimineți neninse de iarnă și simt neodihna îndoită de gânduri. Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe Planeta de origine, ridicate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care întâmplător, da, cu totul întâmplător, rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
începuse să încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine. Și eu mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă a corpului meu, mii de ace își găsiseră calea. Mă dureau încheieturile din cauza frigului. Îmi simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Raza Rashad, un bărbat frumos, cu ochi negri, de douăzeci și șapte de ani, freca mesele de oțel inoxidabil, pentru seria următoare. Dacă era să se spună adevărul, Raza conducea laboratorul de patologie. Marty se simțea îngropat de sarcinile administrative greoaie, de conducerea patologilor seniori, a rezidenților, de aranjarea turelor studenților la medicină și de toate celelalte. Ajunsese să se bazeze pe Raza, care era extrem de inteligent și ambițios. — Hei, Raza. Îl mai ții minte pe albul de patruzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cameră video și un trepied și le instală. Apoi, un microfon cu rază mare și cu o antenă de treizeci de centimetri diametru, pe care o prinse deasupra camerei video, pe un suport. Hagar își spuse că era o aparatură greoaie, dar eficientă. Gorevici se lăsă pe vine și începu să privească cu atenție în junglă. Cei doi ascultau sunetul ploii, așteptând. Urangutanul vorbitor dispăruse din presă, în ultimele săptămâni. Povestea dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu alte relatări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la intrarea în casă, nu-și mai ia zborul ras-linie cu grădina, probabil murise, nu mai mișca. Loredana se uită lung spre ea, dar nu se ridică de pe fotoliul din nuiele împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În apartamentul din stânga liftului, o Încăpere neobișnuit de mare, cu pereții albi și cu mobilier alb, minimalist, din cele care se văd prin revistele de modă, se oferă privirii ca o scenografie de teatru. Contrastul dintre blocul vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern, este puternic. Un obiect, singurul de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
piciorul. Sau poate singurul care avusese curajul să o mărturisească. Evita să-și zărească În imensa oglindă cu ramă aurită fața roșie, posacă, privind În jur, Încruntată. Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat, s-a terminat apa, Ano! Imposibil de stat la prășit fără apă. Trebuia să găsesc o rezolvare. După ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Erau uimitor de asemănători, indiferent de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
simt stânjenită și mă tot gândesc că a făcut o greșeală. N-ar trebui să fie cu mine, ar trebui să fie cu unul din modelele alea frumoase, sau cu vreo actriță. Nu cu mine, nu cu Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acte în regulă. Specialiștii care au lucrat cu președintele la trasarea principalelor directive, susțin că programa școlară va fi și ea una extrem de spectaculoasă. În primul rând, s-a prevăzut ca în locul manualelor școlare care după spusele președintelui sunt greoaie, se vor distribui gratuit reviste PlayBoy, ce vor fi lunar reeditate și subvenționate corespunzător de la bugetul statului. Băsescu, un mare fan desăvârșit al acestor reviste încă de pe când călătorea pe corabia sa pe mările lumii, este convins că astfel va
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
numai că nu văd cum am putea să o facem. Poți să te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]