1,756 matches
-
seama că, pe lângă Ăia care sunt oficial pe statul lor, există un număr mare de oameni care nu apar sau sunt toți miliardari. V.A. : Deci, din punctul de vedere al relațiilor cu străină‑ tatea, nu trebuie să ne facem griji. A.M.P. : Nu, nu. Eu sunt de părere că noi trebuie să pri‑ vim alegerile prezidențiale din această toamnă prin prisma realismului. Și din perspectiva asta eu găsesc că, de departe, candidatul cu potențial să transforme România cel mai mult
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vrea să știe, zise ea firesc. - Iubito, e timpul să mergi la culcare, am zis, apoi uitându-mă spre Robby: Și tu ar trebui să termini cu jocul și să te culci, Robby. E târziu. - Nu trebuie să-ți faci griji că nu dorm destul, murmură el. - E treaba mea să-mi fac griji, am zis. Se întoarse de la televizor și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
neunivocă, este postura ei. „Cum rămâne cu coletul de cărți pentru Biblioteca Națională din Chișinău?”, o întreb, amintindu-i de oferta pe care mi-o făcuse, într-un acces de generozitate, la întâlnirea noastră de ieri. „O, nu vă faceți griji, vom trimite cărțile pe canalele noastre specializate, nu vreau să vă împovărez. Aveți, oricum, destule bagaje de cărat”, îmi răspunde d-na Prosenkova, îndepărtându-se în grabă, și argumentul ei - cât se poate de rezonabil - ar trebui să mă facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spilcuiți), simt din partea lor, în această comunicare, o abordare profesională implicită și încerc să mă îndepărtez, pretextând o întâlnire urgentă cu niște prieteni germani. Cei doi par dezamăgiți că discuția noastră se încheie prea repede. Nu trebuie să-și facă griji. Despărțirea e doar aparentă. La Muzeul Guggenheim mă așteaptă o „baie” de români: Mircea Cărtărescu, Gerhard Csejka, Ioana Nicolaie, T.O. Bobe, Nicolae Prelipceanu, Pia Csejka, VASILE GÂRNEȚ, Dana Ranga, Nora Iuga, Andrei Bodiu, Adrian Popescu și alți doi tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor în chip de „idoli” fiind dovada supremă a evoluției inițiatice. Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află întotdeauna la marginea satului care figurează spațial îndepărtarea de statutul uman obișnuit și statutul incert, periculos al neofiților. Acolo, ele grijesc firul lumii și conștientizează sub efectul coborârii în mit capacitatea ideală a propriei ființe. Legământul înche¬iat este activat doar de ritualul consecutiv inițierii, nunta: „- Eu numai pe împăratul l-aș lua, căci numai lui i se cuvine să aibă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
garda și cele mai multe vorbesc. Dar Bill insista că tîrfele astea două sînt OK. Alt client de-al nostru era Bart Bătrînu’. Lua cîteva capsule-n fiecare zi și le vindea cu comision. Nu-i cunoșteam clienții, dar nu-mi făceam griji. Bart era OK. Dacă dădea de belea, ar fi luat căderea fără să ciripească. În orice caz, avea treizeci de ani de experiență cu marfa și știa ce face. CÎnd am ajuns la cafeneaua unde aveam Întîlnirea, Bill stătea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Cam la fiecare lună Își angajează un iubit nou, Îi dă cămăși și costume și ceasuri și-apoi, cînd se satură Îi dă papucii. Lupita decartează ca să opereze la vedere, ca și cum ar ține o băcănie. Nu trebuie să-și facă griji cu ciripitorii, fiindcă orice gabor din Districtul Federal știe că Lupita vinde marfă. Ține instrumente-n pahare de alcool, ca trăgătorii să se poată rezolva-n stabiliment și să iasă curați. De cîte ori un gabor are nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pare, semnătura de pe scrisoarea din 12 noiembrie a fost un subtil mod de a comunica lui Vettori informația că perioada de relegatio s-a încheiat fără incidente. Că garant al lui Machiavelli, Vettori nu mai avea de ce să-și facă griji. Și acum Machiavelli ar fi putut merge la Romă, în cazul în care primea o invitație, precum cea făcută de Vettori în scrisoarea din 23 noiembrie. Este nevoie să facem o cercetare mai atentă a scrisorii din arhiva familiei Borromeo
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este de părere că la un moment dat el sau ea va da de o barieră fixă dincolo de care nu există trecut mai îndepărtat. Aceasta este o situație de securitate relativă pentru excursionist care nu va trebui să își facă griji că va cădea în prăpastie și de asemenea pentru istoricul în calitate de investigator al cauzelor, întrucat odată ce barieră este atinsă, dispare posibilitatea că alte cauze mai îndepărtate, dar neidentificate, să mai stea ascunse în spatele excursionistului. Această primă situație care implică credință
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acelea Însă au nevoie de condiții oxidante, ceea ce Încă nu e cazul. Poate de asta nu vedem stuf În lacurile montane, deși nu Întotdeauna poate fi incriminată altitudinea; doar că apa e Încă reducătoare. Nu trebuie Însă să ne facem griji: În lanțul trofic, chiar dacă producătorul, planta, e inferior, heterotrofele sunt foarte diversificate, inclusiv animale superioare, adică vertebrate. Și astfel, acestea din urmă dețin hegemonia În ceea ce privește modificarea mediului, fapt ce generează oxidarea apei lacului; În alți termeni, finalul acestei prime etape
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-ne implicit pe noi. “Radiosfera”, 11 martie 1996, ora 9,45 73. Războiul de Întregire, dar al naturii O destăinuire: dintotdeauna m’am Întrebat de ce o casă, odată părăsită de om, se degradează rapid. Doar pentru că uneori omul a mai grijit-o și văruit-o, iar acum n’o mai face? Dar, În același timp, a folosit-o, deci a uzat-o. N’am aflat răspuns nici până astăzi, dar voi folosi acest subiect ca pretext al capitolului de față. Acea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de a ridica roata din față, așa că cea mai mică neatenție ne face să zburăm. Oprim la o măcelărie să luăm niște carne pentru grătar și lapte pentru cîine, care nici măcar nu se uită la el. Încep să-mi fac griji mai mult pentru sănătatea bietului animal decît pentru banii pe care i-am aruncat pe lapte. Carnea se dovedește a fi de cal. E imposibil de dulce, așa că n-o putem mînca. Sătul de ghinioane, arunc cu o bucată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de două ori pe zi. Îmi fac patul, mă duc la toaletă, îmi spăl vasele... Dimineața mă spăl și îmi aduc apă proaspătă. După-amiaza nu mă lasă muștele în pace. De aceea citesc. Bineînțeles că Mutica își face de pe acum griji ca nu cumva să exagerez în această privință, dar să știi, draga mea, că nu ai nici un temei de îngrijorare: citesc cel mult 2-3 ore pe zi, iar cărțile sunt ușoare și nu obosesc. În schimb, cititul este foarte plăcut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și în cartea funduară pe numele fiecăruia. O parte de pădure întreagă atât de la nemți cât și de la unguri era de 2 jugăre, la fel le-a luat statul când a luat și ale Foștilor Coloni și cele Comunale. Le grijiau bieții oameni, nu prea trăiau din iele, ca să le avă la timpuri grele. 18 aprilie, 1973 .... Și acuma să vă arătăm cum se lucra pământulmai înainte. Era împărțit hotarul comunei în trei părți cam egale, adică trei hotare și se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ie un proverb că pământul bun și gras face omul leneș, iar pământul rău, sărac îi cere mai multă grijă și muncă și să nu se lase numai ce-i poate aduce iel, ci să-l lucre și să-l grijească cu ce trebuie ca să-i aducă folos. Mi-aduc aaminte în anul 1914 Prefectul Județului Făgăraș, ungur a venit la munte la Bâlea și când a intrat în hotarul Cârțișoarei cu trăsura, era tot hotarul din jos cu clăi de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În plus, a fost și virtuoasă - nu din cine știe ce rațiuni, ci pentru că era învățătoarea satului și și-a făcut întotdeauna griji de ce zice lumea ; ea trebuia să ofere un exemplu de moralitate, așa că, după ce i-a murit soțul în război, nu s-a mai încurcat cu nimeni. Toată viața ei virtuoasă și abstinentă nu a împie dicat-o ca, pe la 80
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a separatorului, o fi vrînd să știe cum merg lucrările. Normal ar fi fost să discute cu Don Șef, că pe mine abia mă cunoaște, nu țin minte să fi discutat de multe ori cu el. Oricum, nu-mi fac griji: se spune că e un tip principial. Bat la ușă, apoi intru. Bună ziua! Mi-a spus tovarășa secretară... Da-da, te-am căutat, îmi taie vorba inginerul-șef al Zonei Întîi, din care face parte și secția unde lucrez eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar... Refuzi tu un pahar și o plăcintă?! se miră Petre. Lasă-l, că-l așteaptă doctorița cu "poale-n brîu", rîde Cezara. Am auzit că te-a propus șeful să fii dat disponibil, îmi zice Petre. Nu-ți fă griji. M-am hotărît să accept conducerea Sectorului cercetare. Te iau la mine și te fac șef de problemă la cercetarea filamentelor de douăzeci, vrei? Nu știu, să mă gîndesc. Fac și eu ca tine, îi spun rîzînd, nu dau răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
duc acasă cumva. O să-i mișc picioarele, două câte două, puțin câte puțin... apoi celelalte... Da. Categoric, o să meargă. Durează cam mult, dar dacă pornesc... dacă intru într-un ritm.... Stânga înainte... dreapta înainte... Ideea e să nu-mi fac griji în legătură cu cât de mult înaintez, ci să continuu tot așa. Probabil am să ajung acasă înainte să-mi dau seama. Două adolescente în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Danny în cele din urmă. Adică, chiar azi? — Peste șase ore am avion! Glasul îmi devine un scâncet. Trebuie să fiu cu ea în biserică în mai puțin de... Tac și clatin din cap. Știi ceva, nu-ți fă griji. O să port altceva. — Altceva? Danny lasă jos revista Vogue și se uită la mine, fără expresie. Cum adică să porți altceva? — Păi... — Mă concediezi? Mă privește de parcă tocmai i-aș fi spus că mariajul nostru de zece ani s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la culme. De două ori. Doamne Dumnezeule, ce vor, să mă omoare cu zile? — Ei, oricum, zic, încercând să găsesc alt subiect de conversație. Deci... ăă... — Oricum, Becky cel puțin zece ani de acum încolo nu trebuie să-și facă griji pentru asta, spune Luke în treacăt. — Poftim? Mami se îmbățoșează brusc și ne săgetează cu privirea, întâi pe Luke, apoi pe mine, apoi din nou pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înainte de a reuși să aibă o pereche de gemene. Poftim. Pune-ți asta pe tine, aud deodată vocea lui Luke în urechea mea. Mă răsucesc pe călcâi și îl văd ținându-mi cojocelul. Cred c-ai înghețat. — Nu-ți fă griji. Mi-e foarte bine! — Becky, afară e zăpadă, zice Luke ferm și îmi aranjează haina pe umeri. O nuntă foarte frumoasă, adaugă. — Da. Mă uit la el atentă, întrebându-mă cum să fac ca să aduc cumva conversația în punctul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost asta? îl întreb în clipa în care ajung lângă el. De ce vă certați? Michael ridică privirea, tresărind - apoi își regăsește stăpânirea de sine, cu un surâs. — Ei, o mică neînțelegere de serviciu, spune. Nimic pentru care să-ți faci griji. Ia zi, te-ai hotărât deja unde mergeți în luna de miere? — Michael, termină. Vorbești cu mine, da? Spune-mi ce se petrece. Cobor glasul. Ce-ai vrut să spui cu faptul că Luke face abuz de poziția pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult mai simplu. Dacă n-au apucat să facă mare lucru până în clipa asta, o să fie floare la ureche să contramandeze totul. De fapt, pare că nu s-au agitat deloc. Vai, ce bine! Și eu, care mi-am făcut griji ca fraiera! — Apropo, a sunat Suze, spune mami când ne apropiem de casă. Mi-a zis să te întreb dacă vrei să vă vedeți azi, mai încolo? I-am spus că eu cred că da... A, și trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Robyn înțelegătoare. Ce-ar fi să-i trimit eu un pachet cu toate informațiile? Prin FedEx. Așa o să poată avea totul în fața ochilor! Dacă-mi dai adresa... Nu! mă trezesc țipând. Vreau să-ți spun... să nu-ți faci griji. O să-i spun eu totul. Pe bune. Nu-i nevoie să-i trimiți tu nimic. Absolut nimic. Nici măcar niște liste de meniuri? Sunt sigură că i-ar face plăcere să le vadă, măcar pe astea! Nu! Nimic! Am mâna încleștată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]