2,789 matches
-
încrestate pe niște bețigașe de lemn de alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale, «Casa noastră» ne vorbește despre aceasta: Înfipt în meșter grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. Șiragul lui de crestături Se uită-atât de trist la noi! Mă duce mintea-n alte vremi, Cu slova binecuvântată....... Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe el, familia lui, animalele care îi deveniseră indispensabile. Și-a confecționat mai întâi securea, budacul, barda, tesla și încă alte câteva scule, a intrat în pădure, și-a ales copacii cei mai potriviți din care și-a confecționat bilele, grinzile, scândurile din care și-a realizat cea mai rudimentară cabană. Mai târziu, necesitățile impunând folosirea unei cantități cât mai mari de lemn, spiritul său inventiv l-a îndemnat să folosească forța hidrauluică, a apei ce-i curgea chiar prin fața bordeiului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un incendiu apărut ca din senin, având de partea sa vântul care bate mereu, le-a ars până la temelie. De atunci, după acel incendiu, începe reconstrucția și extinderea coloniei. Folosind piatra și cărămida crudă până și pereții de sub streașină, doar grinzile și structura acoperișului au fost din lemn. Cei înstăriți au acoperit casele cu tablă sau țiglă, ceilalți au folosit șindrila. Fiecare casă avea o parcelă de grădina de legume și livada cu pomi fructiferi, care de fapt au fost plantați
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra acesteia. „În ziua acesta, toate fetele mari își pun nu știu ce sub pernă“, „țăranii ung cu usturoi grinda“ etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din anul 1993 a fost titularizat pe post de profesor la disciplinele Rezistența materialelor și Teoria elasticității și plasticității. În anul 1981, la Facultatea de Construcții din Cluj-Napoca a obținut titlul de Doctor inginer, în specialitatea Construcții civile, cu teza Grinzi - pereți cu rigiditate variabilă. La 1 octombrie 2007 a ieșit la pensie, ca profesor la Catedra Mecanica construcțiilor din cadrul Facultății de Construcții și Instalații Iași. Activitatea didactică a prof. dr. ing. Dumitru Gorbănescu se remarcă printr-o distinsă ținută universitară
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
face semn să păstrăm liniște. Eu iau telefonul și formez numărul de la separator. Îmi răspunde Vlad. Vlad, îl întreb, au început mecanicii montajul? Da, îmi răspunde Vlad. Spune-mi, ce treabă ai cu macaraua? Scoți plafonul. E format din cinci grinzi de beton armat, acoperite cu carton gudronat. Pui cîțiva mecanici să tragă deoparte cartonul, prinzi grinzile de urechile metalice de la capete, le smulgi cu macaraua și le depozitezi lîngă clădire. Ești nebun?! De ce?! Fă așa cum ți-am spus, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlad, îl întreb, au început mecanicii montajul? Da, îmi răspunde Vlad. Spune-mi, ce treabă ai cu macaraua? Scoți plafonul. E format din cinci grinzi de beton armat, acoperite cu carton gudronat. Pui cîțiva mecanici să tragă deoparte cartonul, prinzi grinzile de urechile metalice de la capete, le smulgi cu macaraua și le depozitezi lîngă clădire. Ești nebun?! De ce?! Fă așa cum ți-am spus, m-am gîndit bine. Spune-mi, schimb eu tonul, mai ai ceva de întrebat, că mai durează pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stabilește ferm directorul, înseamnă c-ai înțeles. Asta voiam să știu. Succes! arată cu capul spre direcția în care merg și se întoarce, plecînd spre platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei, plimbînd prin văzduh una din grinzile de beton cu care a fost acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
merg și se întoarce, plecînd spre platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei, plimbînd prin văzduh una din grinzile de beton cu care a fost acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din mers brațul macaralei, plimbînd prin văzduh una din grinzile de beton cu care a fost acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să pregătesc un cazan cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile la loc. Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu-l fac bătînd din palme. Păcat că n-a venit Televiziunea!... Succes! îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu-l fac bătînd din palme. Păcat că n-a venit Televiziunea!... Succes! îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu de oboseală: Ce facem, dom' Vlădeanu, cu ventilatorul acela, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei de la spatele său, care îi răspund cu cîte un pumn în casca de protecție. Valeriule, macaraua mai este aici? îl întreb. Este! Totul, în poziție de lucru: macaraua, mașinile pompierilor... Spune pompierilor să plece. Tu poți începe să pui grinzile la loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el spre cei de lîngă umerii lui. Valeriu iese. Îl aud cum proptește pietroiul la loc în ușă, trîntind de cîteva ori ușa s-o închidă mai bine. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e chiar așa de ușor să mă apuc să fac organizare... Nu-i de nasul unui doctor în științe, rîde Brăduț. Hai, lasă gargara, că mi-i foame. Schimbăm cuvinte de salut, apoi închid interfonul. Deasupra noastră macaraua plimbă o grindă. Valeriu stă pe clădirea vecină și face semne. Grinda e lăsată încet în jos, pînă ajunge pe poziția de pe care a fost smulsă. Cîțiva mecanici apar cu găleți pline cu ciment și le toarnă la locurile de îmbinare, în timp ce altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fac organizare... Nu-i de nasul unui doctor în științe, rîde Brăduț. Hai, lasă gargara, că mi-i foame. Schimbăm cuvinte de salut, apoi închid interfonul. Deasupra noastră macaraua plimbă o grindă. Valeriu stă pe clădirea vecină și face semne. Grinda e lăsată încet în jos, pînă ajunge pe poziția de pe care a fost smulsă. Cîțiva mecanici apar cu găleți pline cu ciment și le toarnă la locurile de îmbinare, în timp ce altă grindă e pusă la locul ei. În cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Valeriu stă pe clădirea vecină și face semne. Grinda e lăsată încet în jos, pînă ajunge pe poziția de pe care a fost smulsă. Cîțiva mecanici apar cu găleți pline cu ciment și le toarnă la locurile de îmbinare, în timp ce altă grindă e pusă la locul ei. În cîteva minute, încăperea e acoperită, apoi se aude cum deasupra se toarnă ciment, smoală topită și se întind plăcile de carton asfaltat. Munca asta, în alte condiții, ar fi durat măcar jumătate de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
extindere. Îi mulțumesc, el se înclină ducîndu-și mîna la cască, mototolește în mîini bumbacul cu care se șterge de motorină și pleacă. Maistrul Cornea a intrat în clădirea separatorului, își rotește privirea să vadă cum au fost puse la loc grinzile, dă din cap că e mulțumit, apoi se apropie de mine: Dom' șef, mi-ați făcut-o! Cînd ați zis de Ordinul Muncii la interfon, s-a lăsat o liniște totală... Știți doar că am fost propus de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai multă atenție la detaliu și pare dintr-un alt tip de lemn. Ne descălțam la intrare și intrăm într-o sală enormă cu acoperișul sprijinit întrun stâlp de lemn central. Din loc în loc atârnă câte un hamac suspendat de grinzile acoperișului iar pe jos este un morman de saltele. Suntem invitați să ne găsim fiecare câte un loc în care vom petrece ceremonia și vom dormi în timpul nopții după care ne reunim cu toții în jurul unei mese lungi unde suntem serviți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
valabil pentru cei din noul comitet din care nu am vrut să mai fac parte. Dar să trecem la lucrurile frumoase. Am început reconstrucția clădirii vechiului locaș de închinare pentru a-l transforma în grădiniță. Am dat jos acoperișul, plafonul, grinzile și o parte dintre pereți. Am vorbit cu un proiectant, l-am plătit și ne-a făcut un proiect foarte frumos pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am însușit și astfel, într-un timp foarte scurt, am reușit să finalizăm
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle și-i da să mănânce, umplea un sac cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o grindă a grajdului lăsându-l să atârne la spatele iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
el, atât de mult o iubește» și află și dânsa de pățanie. Săndel ascultă de mai multe ori povestea lui și se miră în sinea lui de ce a putut el spune. Stătea pe pat cu piciorul drept agățat de o grindă, ca să stea în sus, și asculta ce povestea maică-sa celor care veneau să-l vadă. Costache și Maria au hotărât, după o săptămână, să vândă buhaiul care îi făcuse pocinogul lui Săndel și în prima zi de joi Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]