2,606 matches
-
lua femei, să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o recuzită cu care își înarmează cititorul pentru a intra în lumea "umanizată", dar "subt-pământă" a prozaicei familii Stamate. Îndeosebi nemulțumit de convenționalitatea personajelor realiste (tipologii facil de conturat), naratorul le atribuie trăsături care țin când de fantastic, când de grotesc, dar care au, toate, un corespondent cât se poate de palpabil în logica stratificării sociale. De altfel, la Urmuz ne întîlnim mereu cu un suprapersonaj, nenumit, dar care le înglobează pe toate celelalte și a cărui prezență mai degrabă se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înscrierea într-o tradiție, fie ea și modernistă, fapt verificabil în cele mai multe dintre texte. Pretutindeni, deși atât structura compozițională, cât și poetica personajului ori stilul țin de un manierism controlat, efectul e întotdeauna spectaculos. Rezultă colorate îmbinații de fantastic și grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic, ducându-ne cu gândul la periferia bucureșteană suculente în istorii de alcov, de putere, de mărire și decădere prin (și pentru) avere. Și (aproape) toate niște "poeme în proză sau niște comprimate parodice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romancierului american se vădește și în transformarea datelor istorice (ficționalizarea numelui persoanelor reale, faptul că din cei doi fii atestați de istorie Doctorow preferă să facă un fiu și o fiică, Daniel și Susan etc.), toate schițând o Americă postbelică grotescă în imensitatea ei, parodiată și ea printr-un simbolic Disneyland, imagine a societății consumiste în care toate visele se împlinesc și sunt, în egală măsură, falsificate. Iar protagonistul, un demn reprezentant al Generației Beat, își ironizează tizul biblic, numindu-l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
însoți orice prelucrare tragică (în general serioasă) a materialului cu prelucrarea lui comică (parodic-travestită) paralelă a fost reflectată și în artele plastice ale romanilor. De pildă, în așa-numitele distihuri consulare, la stânga sunt reprezentate, de obicei, scene comice, cu măști grotești, iar la dreapta scene tragice. O dispunere analogă se observă și în pictura pompeiană. Dieterich, care a recurs la pictura pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu podoabe, volane și franjuri însoțite de umbrela de soare, toate ornamentate din abundență. În partea dreaptă a ilustrației doamna extravagantă din secțiunea stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai capcana crinolinei, care risipește iluzia rochiei magice din partea stângă a imaginii. Oglinda înlocuiește aici copacii fundalului din stânga, face legătura corespunzătoare cu vanitatea crinolinei și oferă spectatorului impresia că deșertăciunea vestimentației feminine este vizibilă chiar și la o plimbare prin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cu podoabe, volane și franjuri însoțite de umbrela de soare, toate ornamentate din abundență. În partea dreaptă a ilustrației doamna extravagantă din secțiunea stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai capcana crinolinei, care risipește iluzia rochiei magice din partea stângă a imaginii. Oglinda înlocuiește aici copacii fundalului din stânga, face legătura corespunzătoare cu vanitatea crinolinei și oferă spectatorului impresia că deșertăciunea vestimentației feminine este vizibilă chiar și la o plimbare prin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cu podoabe, volane și franjuri însoțite de umbrela de soare, toate ornamentate din abundență. În partea dreaptă a ilustrației doamna extravagantă din secțiunea stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai capcana crinolinei, care risipește iluzia rochiei magice din partea stângă a imaginii. Oglinda înlocuiește aici copacii fundalului din stânga, face legătura corespunzătoare cu vanitatea crinolinei și oferă spectatorului impresia că deșertăciunea vestimentației feminine este vizibilă chiar și la o plimbare prin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sau de aiurea. Geoană și Antonescu sunt reportretizați în culorile cunoscute, cu accent pe clovnerie și absenteism, Hrebenciuc e servit la tavă cu aceeași garnitură de gogoși, Elena Udrea e înmuiată în veșnicul pahar de whiskey al președintelui. Aceste fotografii grotești ale clasei politice românești, sunt de fapt niște bârfe repovestite cu mină conspirativă, sunt după cum s-a constatat, produsul unei lungi cozi de turnători voluntari pe care doar CNSAS-ul Americii i-a mai băgat în seamă. Ehei, dacă am
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
începutul anilor '90. Acea producție a durat patru ore și a respectat în detaliu textul original, dar a fost un eșec din punct de vedere critic. Totul s-a transformat într-un fiasco pentru că s-a făcut abuz de absurdități grotești, cum ar fi imaginea lui Lear traversînd scenă ducînd-o pe Cordelia moartă într-o roaba, urlînd, dar purtînd un nas de clovn din polistiren. Pînă și regia a fost un eșec total. Regele Lear este un test pentru orice actor
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
64. Și tot consemnările cu caracter intim explică motivele pentru care scrisul lui Lovinescu devine "testamentar", lucru vădit în "relaxarea cenzurii sobrietății" manifestată "și în direcția pateticului, tragismului și confesiunii sentimentale, dar și în cea a condimentelor de limbaj caricatural, grotesc sau sarcastic"65. În plus, Lovinescu însuși a încurajat în repetate rânduri, după cum am văzut, procedeul confruntării textului literar cu subtextul său biografic. Nu mă voi angaja, acum, într-o interpretare de acest gen. Voi reveni cu detalii în capitolul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această specie dramatică este conflictul puternic care se dezvoltă prin acțiunea scenică a unor personaje complexe. Spre deosebire de drama romantică - în care conflictul drama tic, element de mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin încercarea de a schimba total repertoriul reprezentațiilor dramatice. Acest lucru l-a făcut beneficiind de sprijinul soților Neuber, directorii companiei teatrale din Leipzig, cu ajutorul cărora a început o luptă crâncenă împotriva teatrului burlesc ce se practica atunci, cu prelungirile grotești ale vechilor "jocuri de carnaval" și punctate de aparițiile stereotip ale arlechinului Hanswurst. 171 Alungarea clovnului de pe scenă nu s-a dovedit o sarcină ușoară întrucât publicul de rând încă mai prefera umorul vulgar și oarecum superficial al acestuia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei monstruoase dintre comunism și naționalism. Nedesprins de comunism, naționalismul rămâne o formă de imitație a internaționalismului moscovit. Ceaușescu voia să creeze neapărat o struțo-cămilă, deși Dimitrie Cantemir avertizase asupra unor astfel de hibridări grotești. Va trebui într-o zi să se demonstreze ce personalitate tragică a fost Nicolae Ceaușescu, demnă de dramele shakespeariene. În anul de grație 1978, el avea deja un avertisment uriaș: exilarea lui Paul Goma la Paris, la finele anului precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
e o realitate de luat în seamă. Nu o dată, grenadirul care sfârtecă râzând arhitecturile consacrate, revine la forme tradiționale: la sonet și rondel, la pastel, specii de suflu calm, ceremonios, mântuitor. Un Sfârșit de iarnă (Pastel) nu exclude totuși piruetele grotești. Sonetele din seria Pe malul Stixului (1968), toate fără titlu (marcate cu cifre romane), deși corecte, nu concurează cu marile modele în cauză. Rondelurile, implicând rafinament și grație, nu ating nici ele nivelul lui Macedonski. În Semne cerești (1970) Rondelul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al singurătății mândre" (Eugen Simion) câștigase prinsoarea cu Metafora. EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" Cu originalul Emil Brumaru intra în literatură (în 1970) un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lume devenită din ce în ce mai mică, au aruncat rapid umanitatea în brațele celui de-al Doilea Război Mondial, care cu bombele sale atomice putea să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos al sinuciderii care i-a rânjit grotesc. Nimic nu s-a dovedit mai fals decât a pune progresul în serviciul ideologiei. De atunci s-a instalat o pace stranie asigurată numai de frica răspunderii fiecărui om față de lumea căreia îi aparține. Nimeni nu are curajul să apese
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ceea ce putea fi acceptat ca un drept de netăgăduit al lui Dumnezeu (dreptul de a-și supraveghea supușii și de a le cântări purtarea) nu poate fi acceptat ca un drept acordat oamenilor. „Supravegherea profană” nu este decât mimarea caricaturală, grotescă chiar, a „supravegherii divine”. „Supraveghetorul” laic este absent, ca și Dumnezeu, și, la fel ca El, observă și acționează. Această substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru a exercita asupra semenilor săi un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a programului ce trebuie să evite orice accident. Weiss, era limpede atunci, propunea un text despre Revoluția Franceză redusă la un spectacol dat de câțiva bolnavi mintal, plasați sub autoritatea unui pervers și chemați să joace în fața reprezentanților Restaurației. Viziune grotescă a scenelor Națiunii, scene recent trăite și interpretate de o distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
teatrală blasfemică, torționarii nu au putut să evite substratul profund transfigurator al Paștelui; căci, În felul lor, deși hulitor la nivel oral și gestual, deținuții au trăit În mod concret la Pitești un fel de imitatio Christi, deși silită și grotescă. Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar crucificări ori „botezul” În latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Apoi vin la rând beteșugurile și umilințele inerente” (515, 6 februarie 1975). În altă scrisoare, din aceeași perioadă, citim: „Este, desigur, o nenorocire să mori tânăr; dar e mult mai rău să îmbătrânești cunoscând decăderea fizică, îngroșând rândurile acestor deșeuri grotești, din care n-a mai rămas decât numele” (445 Ă 14 decembrie 1973). De fapt, boala Ă semn al prezenței fizice în lume Ă este un dat fundamental al existenței cioraniene. Cu conștiința că este mereu în prezent Ă căci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
stinge în intelect”, spune el) și omul, “în integritatea lui, va atinge fericirea”. Mai mult, se va și sinucide, ce-i drept, împins finalmente de o promisiune și nu de dorința liberă a atingerii extazului, căruia îi ia locul grimasa grotescă a limitelor omului. În fine, sunt lucruri asupra cărora atrage atenția și Camus care-și numește un subcapitol din Mitul lui Sisif chiar Kirillov. Dar Kirillov nu are nici umorul, nici scepticismul lui Cioran. Un alt caz, acela al lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el însuși? Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]