3,476 matches
-
argint privit dinăuntru și de a învăța să aleagă, dintre atâtea răspunsuri, pe cele folositoare.“ Fetița închise cartea și o puse pe masă. Rămase cu mâinile în poală și cu privirile visătoare. Era îmbrăcată în sarafan, ca o școlăriță, cu guler alb, încheiat la spate, și cu fundițe care îi sprijineau, pe umeri, codițele. Avea părul de culoarea mătăsii porumbului și cărarea bine întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele mai proaste, după care a scotocit prin dulapuri. Vrea, în perfidia lui, să-ți stârnească mila, ca să te bucuri de bucuria lui și să nu-l dușmănești la câștig. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, are coatele subțiate, gulerul tocit și un aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse apăsat : — Să taci ! Nu le mai lua apărarea, că nu merită... Puteau și ei până acuma să se așeze la casele lor, nu să umble teleleu. Nu de tine vorbeam, ce-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că dosarul se poate să nu fi fost terminat. — Era și certificatul de deces, se apără Tili. Dacă nu e vreo căsătorie la mijloc, poveștile despre oamenii mari se termină cu o moarte. Maca se întoarse și-l apucă de guler. Șuieră, printre buzele strânse : — Tocmai de-aia ! Dosarul ăsta nu e încă închis. Jenică, ghemuit de frig, nu-l auzi. Arătă spre gard : — A dispărut gagica ! — Ce gagică ? întrebă Tili, îndreptându-și gulerul. — Aveam noi doi o gagică peste gard
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca se întoarse și-l apucă de guler. Șuieră, printre buzele strânse : — Tocmai de-aia ! Dosarul ăsta nu e încă închis. Jenică, ghemuit de frig, nu-l auzi. Arătă spre gard : — A dispărut gagica ! — Ce gagică ? întrebă Tili, îndreptându-și gulerul. — Aveam noi doi o gagică peste gard, bodogăni Maca. Ne uitam, ca niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare imperceptibilă a capului și aținteau cu privirile chipul celui care își plătise banul de pe un mal pe celălalt, pentru a-l ține minte. Erau îmbrăcați cu pelerine negre, cu gulere înalte la fel de negre și care se uneau cu părul ca pana corbului. În acest fel, fețele lor palide ieșeau și mai tare în evidență. Ai fi putut crede că sunt dați cu un fel de pomadă albă pe obraji, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin cap să reacționeze. Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i dea prin cap să reacționeze. Tili își puse mâna peste a lui, liniștindu-l. Asta da, treabă deșteaptă, constată omul în haină de piele. Apoi își trase un scaun pe care îl încălecă : Eu sunt procurorul, continuă, socotind că gulerul mototolit al lui Maca explicase restul. Dacă vă e mai comod, ne mutăm la secție... — Nouă ne e bine și aici, spuse Tili. Ce am făcut ca să mergem la secție ? se miră Jenică, ducându-și mâna la frunte, ca să-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin camera aproape lipsită de mobile, cu suluri de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din ochi, din zâmbet. Încolo era plină la obraji, iar la trup, cu înaintarea în vârstă (avea acum patruzeci de ani), chiar puțin balonată, contribuind la asta și rochiile comode, croite fără căutarea liniei, cu unica excepție a câte unui guler foarte atent brodat și a unei camee. Erminia mânca abundent la masă, chiar cu oarecare lăcomie de copil, plecîndu-și capul deasupra farfuriei. Felul îngrijit cu care mânuia tacâmurile, gesturile supravegheate și discrete distrăgeau atenția celor de față, mai ales că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două nuanțe după refracția luminii. Părea a avea o perucă de fantezie făcută din mătase, ceea ce-i dădea șic și un aer mai tânăr. Expunerea gâtului constituia o problemă gravă pentru madam Farfara, din cauza încrețirii excesive a pielii. Acoperirea cu gulere pe balene era un procedeu perimat, recomandabil cel mult pentru octogenare în ultimă fază a decrepitudinii. Madam Pomponescu-mamă folosea acest truc. Madam Farfara, eliminând decoltajul, începu a purta coliere scurte, de mai multe ori învălătucite, din bile de os, fildeș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Hangerliu, care era echivalentă cu una a prințesei. Aranjară un pat pe o canapea dintr-o odaie dosnică din imobilul directorial, și când clopoțelul zdrăngăni la poartă, Suflețel însuși ieși în curte în întîmpinarea musafirului. Era un individ cu gulerul ridicat, din care pricină nu i se putea distinge fața, și care zise molatic: - Sunt trimis de domnul Hangerliu. Suflețel, procedând "misterioso", conduse pe necunoscut spre locuința lui, îl preaviză la trepte și, fără a-l prezenta Aurorei, îl introduse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
etc. Îi propuse să-i aducă ceva de mâncare și, cum necunoscutul consimți, plecă și reveni după câtva timp cu o tavă, pe care Aurora depusese cu mult dichis câteva răcituri. Necunoscutul se spălase pe mâini între timp, își lăsase gulerul și se pieptănase, fără a-și scoate haina, o scurteică de piele. Acum Suflețel observă că musafirul avea cizme în picioare. După față, necunoscutul părea trecut printr-o oboseală grea, obrazul îi era plin de furuncule, printre care ieșeau în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
jos de coapsa și pulpa unui Apollo marmorean. Fotografia era făcută din dreptul soclului, iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și la noi, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga țiind globul pământului, pe cercul de margine al coroanei un rând de pietre scumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă într-un strai mohorât cu guler de aur, iar de gât îi atârna un engolpion din pietre și mărgăritare. Câmpul portretului era albastru, în dreapta și în stânga chipului perdele roșii. Am întrebat ce s-au făcut originalul? Călugărul au răspuns ce însuși auzise. Într-una din zilele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dar că iar s-a decis să nu intre în nici o legătură. (Plânge) GRETE: (o bate pe umeri pe Erna ca s-o liniștească): Păi, Erno, dacă apare aia de îi e lui bună, păi aia o să-l apuce de guler pe Herrmann și-o să-i dea un pusi. Și atunci legătura se leagă de la sine. (Cântă) Iubiiirea, iubiiirea-i ceva ceresc... (se oprește brusc) Da' ce-ți tot povestesc eu ție? Ar trebui, tu, Erno, tu, să te uiți odată peste
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
când se împlinește o prezicere, păi, atunci nu i se mai pare nimănui viața așa de grea. Că la ce bun o enervare din asta, că în preziceri tot nu te poți amesteca. Că nu pot să iau prezicerea de guler și să-i zic: Auzi, fă, acu' fă-mă fericită! (sugrumă un gât imaginar) Ei, într-un fel îi înțeleg pe Kurti și pe Hannelore. Hannelore e acum la fel de frumoasă ca și tine, pe când erai numai o fetiță. Sigur că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
uciși. JÜRGEN (foarte serios): Am dat din nou greș. Am întunecat din nou lumina din niște oameni, pentru că iarăși i-am devorat, ceea ce ne-a plăcut, și ne-a cauzat o plăcere dezgustătoare. Într-un fel trebuie să strângem de guler orice lucru străin, pentru că numai ce este străin este și frumos. (Stă într-o parte absent și se joacă cu bucăți de cadavru ca și cum ar fi niște obiecte oarecare) KARLI (plângăcios): Nu vreau să ajung în iad ca Karli, acolo
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de toate Și eu Botdejigodie Sunt un nimic în război Un de Unulsingur agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot Ea este mereu totul într-o unică formă Și întotdeauna corpul cel mai apropiat este împuțitul corp al unui om Că de aia vreau eu să aduc Nimicirea corpului ăstuia Că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
străinătate. (Vehiculul-EL șchioapătă trăgând după el lada cu rechuizite și se sprijină de un ciot tăiat, cu o vizibilă proastă dispoziție. Își înfige bastonul în fața LUI ca o declarație de război. Se schimbă în EA și îi împinge LUI în gulerul cămășii un șomoiog de iarbă. EL și EA abia dacă bagă în seamă ce face.) EA: Asta-i nedrept. Și în plus aș fi avut ocazia să exagerez prin aceea că v-aș fi putut da un sărut. Atunci cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mod obișnuit tratează cu indiferență asemenea lucruri cultura clasei de mijloc (middle-class). Astfel, potrivit ideilor subculturii violenței, oamenii devin violenți deoarece ei interiorizează cultura clasei de jos. Se argumentează și existența unei subculturi care susține și explică crimele de tip "guler alb". În majoritatea societăților există un conflict normativ între cultura dominantă și diversele subculturi care susțin comportamentele de-viante. Acest conflict, odată interiorizat și resimțit de indivizi, le pro-duce acestora o stare de ambivalență atitudinală, făcându-i să oscileze între reperele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
conflictului consideră că devianța este o condiție naturală a unei societăți inegale. Referindu-se la modul în care interesele de clasă influențează poziția față de devianță, teoreticienii conflictului arată că există o relativă moderație în aplicarea legilor împotriva crimelor săvârșite de "gulerele albe", spre deosebire de preocuparea națională care se manifestă față de crimele de stradă, fapt ce evidențiază că aplicarea normelor sociale tinde să protejeze interesele clasei conducătoare. De asemenea, datorită controlului pe care îl dețin asupra aparatului care etichetează stat, școli și judecătorii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
menționate, care încalcă prevederile legii. Termenul fără victime nu înseamnă că acestea nu au niciodată victime, ci mai degrabă că ele nu cer o victimă imediată. Dar, spre exemplu, relațiile sexuale cu mai mulți parteneri poate răspândi SIDA. Crime ale "gulerelor albe" implică activități ilegale făcute de oameni la locurile lor de muncă. Acestea pot fi clasificate în cel puțin trei categorii, parțial suprapuse, astfel: (1) crime individuale împotriva patronilor sau întreprinderilor de stat, așa cum sunt furturile de bunuri materiale și
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]