1,720 matches
-
Paris a fost motivul pentru care a părăsit orașul Iași și locuința sa din strada Golia. Cum spuneam în altă parte, Iașul a fost în anii de restriște ai primului război mondial capitală a țării. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și, bineînțeles, Ion Cantacuzino, mobilizat ca ofițer-medic
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Vorbim aici de definiții simplificate excesiv, care nu iau în considerare majoritatea problemelor puse de o democrație ideală, ele fiind, în primul rând, deficitare în privința plauzibilității, și în al doilea rând, din punct de vedere empiric. Aceste definiții susțin că guvernanții au avut dintotdeauna o imagine clară a propriilor scopuri, și, în consecință, ei se bazează pe un cetățean cult, informat și conștient. Totuși, e util de reținut și această formulare în măsura în care ea servește la sublinierea unui punct important: independent de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să se tolereze un anumit grad de opoziție sau să se mențină o pseudo-opoziție care dă o culoare liberală autoritarismului. Față de celelalte două caracteristici, cea din urmă, adică cu "limite definite eronat în mod oficial" (dar destul de previzibile) în care guvernanți autoritari exercită propria putere cu o "certitudine a dreptului" (chiar și prescriptiv) și propriile structuri democratice. În acest caz, o astfel de situație, de obicei conștient menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și a celorlaltor sectoare, în mare parte autonome, și "administrare", care configurează o "colonizare" a diferitelor sectoare ale administrației, ale afacerilor și ale sindicatelor de către oficiali [Finer, 1962, 251 urm.]. Nordlinger face diferența dintre militarii moderatori, militarii gardieni și militarii guvernanți [Nordlinger, 1978: 51-57]. În primul caz, militarii au putere de veto; sunt un grup de presiune puternic și politizat, capabil să intervină pentru a destitui guvernul în funcție; obiectivul lor politic principal fiind menținerea status quo-ului și a ordinii. În
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai mare sau mai mică, la fel ca și cuantumul de violență utilizată. În etapa aceasta, cu cât este mai intens recursul la violență, cu atât mai mari sunt diferențele dintre vechiul și noul regim: violența va crea, în noii guvernanți, o atitudine reacționară în privința aspectelor deja dezbătute. În afară de gradul de continuitate/discontinuitate, mai sunt alte două aspecte importante ale tranziției care depind de natura crizei și de ruptura de regimul precedent: primul constă în identitatea politică și socială a protagoniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
modalitățile specifice crizei ale colapsului, ale tranziției și ale instaurării condiționează consolidarea regimului. De la bun început, această etapă intervine prin recurgere la violență. Dacă instaurarea este urmarea unui amplu recurs la mijloace coercitive, va fi mult mai dificil pentru noii guvernanți să obțină legitimitate ținând cont de reacția structurilor politice învinse; cu cât opoziția va fi mai mare, cu atât mai dur va fi recursul la represiune. Din contră, un grad mai restrâns de violență permite noilor guvernanți să afișeze o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților autoritari rămâne aceea de a asigura controlul arenei coercitive. Aceasta presupune menținerea unor raporturi apropiate între guvernanții "autoritari" (armata). În plus, este vorba de perfecționarea aparatelor represive ale regimului, creându-se (acolo unde nu existau deja) structuri specifice, printre care poliția politică și alte unități paramilitare. Simultan trebuie să fie atins un anumit grad de eficacitate, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin modificarea structurii administrative, în sensul unei restructurări complete, conform noilor criterii. Totuși, poate apărea un surprinzator răspuns pozitiv din partea funcționarilor aparținând vechiului regim. Asemenea reacție este mai probabilă atunci când transformările apărute sunt minore și în cazul în care noii guvernanți ocupau poziții de autoritate în vechiul regim. În același timp cu formarea și preluarea efectivă a structurilor menționate, noii guvernanți purced, în unele regimuri, la crearea unor structuri noi. Este vorba de structurile de legitimare (organe a căror activitate principală
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
funcționarilor aparținând vechiului regim. Asemenea reacție este mai probabilă atunci când transformările apărute sunt minore și în cazul în care noii guvernanți ocupau poziții de autoritate în vechiul regim. În același timp cu formarea și preluarea efectivă a structurilor menționate, noii guvernanți purced, în unele regimuri, la crearea unor structuri noi. Este vorba de structurile de legitimare (organe a căror activitate principală este controlul comunității politice și asigurarea legitimității regimului, acțiuni prin care, printre altele, se limitează posibilitatea recurgerii la represiune. Structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
plus, ar fi de precizat faptul ca această operă de socializare este desfășurată și de agenți sau structuri care, în mod tradițional, îndeplinesc asemenea obiective, printre care școala. Deja existente în vechiul regim, aceste structuri devin teritorii pe care noii guvernanți trebuie să le cucerească. Pe de altă parte, se întâmplă, uneori, ca tocmai în acestea (ca în cazul prezentat anterior, cel al structurilor birocratice), să existe forțe rezistente față de noul regim (v. Germani, 1975, cap. 8). Socializarea și resocializarea intră
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la putere (prin cereri neprevăzute sau împiedicând schimbarea obiectivelor stabilite inițial de către regim). De aici apare recursul la demobilizare care, în cazul acesta, ca și în cel precedent, prezintă o componentă puternic coercitivă. Anumite structuri politice, create sau transformate de guvernanții autoritari, joacă, în principiu, un rol de legitimare, o activitate în acest sens putând fi desfășurată și de alte structuri, în special biserica și organizațiile colaterale. Hermet (1973: 467-468) a analizat în detaliu poziția organizațiilor religioase în regimurile autoritare. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dintre actorii principali ai coaliției dominante din cadrul regimului. În situația de față, în faza de consolidare, prin organele și organizațiile sale colaterale, ea îndeplinește nu doar funcții de legitimare politică generală. Tocmai pentru că biserica e unică, structura socială pe care guvernanții autoritari nu vor sau nu o pot distruge dobândește o relevanță politică deosebită, politicienii fiind dispuși să facă concesii pentru a-i câștiga sprijinul. Instaurarea și prima fază a consolidării unui nou regim autoritar lasă să se întrezărească deja actorii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
atinge obiective interne, mai ales în ceea ce-i privește pe cetățenii indeciși și/sau indiferenți. Uneori recunoașterea internațională presupune mult mai mult decât un act formal. Este doar partea cea mai vizibilă a unei relații ce s-a stabilit între guvernanții autoritari ai noului regim și liderii celorlaltor țări și se manifestă prin resurse transferate noilor lideri. O asemenea interferență este cu atât mai probabilă cu cât regimul autoritar instaurat, aflat în curs de consolidare, deține o putere mai mică și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
justificarea, pedeapsa (recompensa). Primul element (informarea cu privire la un act sau activitate desfășurată de un politician sau chiar de un organ politic - guvern, parlament etc.) este premisa esențială pentru a evalua responsabilitatea; al doilea element se referă la motivele furnizate de guvernant pentru comportamentul său, și, prin urmare, pentru decizia sa; al treilea este concluzia formulată de alegător sau de organismul responsabil cu emiterea evaluării (după o analiză a informațiilor, a justificărilor, a așteptărilor și a intereselor proprii). Existența unei dimensiuni publice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
inconsistente), reconfirmă dificultatea de a face ca, responsabilitatea să conteze în adevăratul sens. Mai mult decât atât, pentru ca partidele de la guvernare și din opoziție să se elibereze de tragerea la răspundere a guvernanților, trebuie să existe o distincție clară între guvernanți și liderii de partid; acest lucru nu se întâmplă foarte des în cazul partidelor politice de la guvernare: cine intră în guvern controlează și partidul. La nivel parlamentar, disciplina de partid este considerată mai importantă decât responsabilitatea față de proprii alegători, și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la fel de importante, deși neplăcute pentru public, pot fi justificate, ca de exemplu, rezultatul deciziilor luate în Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene, în Consiliul European al șefilor de stat și de guvern sau prin votul Parlamentului European; astfel sunt "achitați" guvernanții sau politicienii de la nivel național. Modalitățile de a evita responsabilitatea nu lipsesc, așa cum a subliniat Maravall (1997). În același timp, absența sau slăbiciunea accentuată a unei responsabilități (accountability) "orizontale" pune toată greutatea responsabilității politice în poziție "verticală". Cum aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
referire la receptivitate (responsiveness), adică la capacitatea guvernanților de a răspunde la cererile adresate de cei pe care îi guvernează pentru ca aceștia să fie satisfăcuți. Această dimensiune este legată pe plan analitic de cele precedente. De fapt, evaluarea responsabilității de către guvernanți, presupune și o anumită conștientizare a propriilor cerințe și o apreciere a răspunsului venit din partea guvernaților (în sens pozitiv sau negativ), potrivit cerințelor exprimate. Astfel, receptivitatea (responsiveness) este legată de responsabilitate (accountability)79. În general, această dimensiune nu prezintă probleme
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din Europa occidentală (de câțiva ani au loc și în țările din America Latină și Europa de Est, și, ocazional, în alte state ale lumii 80). O a doua modalitate de măsurare a receptivității (responsiveness) poate fi indirect determinată observând empiric "distanța" dintre guvernanți și cei pe care îi guvernează pe baza anumitor politici, și nu doar prin prisma axei "stânga/ dreapta", așa cum au considerat unii cercetători (v. Lijphart, 1999, 286-288)81. Modalitatea cea mai relevantă de evaluare a acestei dimensiuni, care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la cererile celor guvernați. A se vedea în continuare și în capitolul 7. 11 În privința acestui termen, a se vedea capitolul 4, subcapitolul l. 12 Potrivit lui Schmitter și Karl, "o democrație politică modernă este un sistem de guvernământ în care guvernanții sunt considerați responsabili pentru acțiunile lor în sfera publică, din perspectiva cetățenilor, care acționează indirect, prin intermediul competiției și cooperării dintre reprezentanții aleși" (1993: 40). 13 Sartori (1987, paragraful 6.91) pleacă în esență de la această presupoziție, pentru a urma, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost motivul pentru care a părăsit orașul Iași și locuința sa din strada Golia{\cîte 100}. Cum spuneam în altă parte, Iasul a fost în anii de restriște ai primului război mondial capitala a țarii. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și, bineînțeles, Ion Cantacuzino, mobilizat că ofițer-medic
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea ca urmare evidentă a dezvoltării capitaliste, dar și a cuceririi independenței"319. Nu trebuie uitată nici concurența produselor venite din străinătate, ritmul importurilor crescând substanțial după 1860: "Pe de o parte, guvernanții conservatori se arătau interesați cu prioritate de problemele agriculturii, iar pe de altă parte, necesitatea politică a încheierii convențiilor comerciale prilej de afirmare a unei poziții independente a dus la o și mai accentuată deschidere a granițelor față de produsele străine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau unui "individualism" comparabil, cum s-a vrut să se creadă 143, celui renascentist, sau unei atitudini declarat sau disimulat anti-augustană. Oricum ar fi, această reticență demonstrează clar că mari sectoare ale aristocrației nu intenționau să împartă aceleași responsabilități cu guvernanții. S-a observat 144 că în timpul societății augustane se produce izolarea clasei guvernanților în castă, cu introducere de homines novi de proveniență italică, mai rar provincială și în special militară. Introducerea de homines novi în clasa guvernanților trebuie să fi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a democrației pure, ea va voi de asemenea ca dorințele sale, pe măsură ce le va face cunoscute, să fie executate cu coerență, cu forță, cu autoritate, de către cei pe care ea îi va fi însărcinat cu aceasta. Ea va vrea ca guvernanții săi să guverneze, ca funcționarii săi să nu înșele prin intermediul funcțiilor lor, ca soldații săi să se ocupe doar de apărarea sa, ca magistrații săi să facă o justiție adevărată, ca diplomația sa să nu se teamă de nimic altceva
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se comită toate infamiile spre a fi ales Agamiță Dandanache, pentru a salva pe o "persoană înaltă", care pierduse un bilet de dragoste. Așadar, tot felul de clase, tot felul de inteligențe, tot felul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]