6,717 matches
-
Congo. Intensitatea fixării lor crește cu concentrația sărurilor din soluție, prin formarea agregatelor coloidale. Structurile cele mai favorabile ale moleculelor de colorant sunt cele planare, care corespund structurii fibrelor și aderă mai bine la acestea, în special prin legături de hidrogen. Pe fibrele animale, adsorbția coloranților este favorizată de acizi, fiind optimă la pH ≈ 5, valoare ce reprezintă punctul izoelectric al fibrelor proteice (ca exemplu, vopsirea firelor de lână în soluții acetice). 6. Flotația Un proces la care se aplică intens
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în 1000 ml soluție. Numărul de echivalenți gram se calculează raportând masa în grame de substanță la echivalentul chimic al substanței respective. nr. echivalenți = Echivalentul chimic (E) reprezintă numărul de grame de substanță ce reacționează cu un atom gram de hidrogen (1 gram) sau cu un atom gram de oxigen (8 grame). Echivalentul chimic notat E se calculează în funcție de reacția chimică la care participă substanța. Factorul F se calculează ca raportul dintre titrul real și cel teoretic. F = Treal / Tteoretic Prepararea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la dispozitive colectoare de fracțiuni cu mai multe baloane atașate pe un suport rotativ. În industrie, acest proces se poate automatiza. 196 pH metria Noțiunea de pH a fost introdusă în anul 1909 de Sörensen sub numele de exponent de hidrogen. El este definit ca logaritmul cu semn negativ al concentrației ionilor de hidroniu: pH = lg [H3O+] ; valoarea sa poate fi calculată dacă se cunosc constantele de echilibru ale reacțiilor chimice la care participă acest ion și compoziția analitică a soluției
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
concentrația) ionilor din soluție. Deoarece nu este posibilă măsurarea directă a potențialului unui singur electrod, practic se măsoară tensiunea (forța) electromotoare a pilei formate din electrodul de cercetat și un electrod de comparație. Ca electrod indicator se folosește electrodul de hidrogen dar, datorită unor inconveniente de ordin experimental, acesta este înlocuit cu alți electrozi indicatori ai activității ionilor de hidroniu: electrodul de sticlă (cel mai utilizat), electrodul de chinhidronă, electrodul de stibiu etc. Electrodul de sticlă face parte din clasa electrozilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se numește electroforeză. Fracțiunile electropozitive vor migra spre polul negativ (catod), deci vor suferi fenomenul de cataforeză, iar cele electronegative vor migra spre polul pozitiv (anod), deci vor suferi fenomenul de anaforeză. Viteza de migrare depinde de concentrația ionilor de hidrogen din soluția tampon și de intensitatea curentului aplicat pentru crearea câmpului electric. Sunt folosite mai multe tehnici electroforetice, precum electroforeza pe coloană, electroforeza prin material poros etc. Ca material poros se folosește hârtia cromatografică Whatman nr. 1, 2, 4 etc.
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
într un domeniu rH ce exclude extremele. Datele noastre privind coroziunea în gradient de rH [9], completează prin linia întreruptă din figura 9, datele din [14] figurate prin linia continuă. Literatura afirmă că în procesele de coroziune cu degajare de hidrogen, pH ul soluției influențează procesul prin modificarea alurii curbei de polarizare a hidrogenului (fig. 10) [14]. Este interesant faptul că o astfel de modificare are loc și în cazul schimbării caracterului redox al mediului corosiv [14], ceea ce demonstrează din nou
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de rH [9], completează prin linia întreruptă din figura 9, datele din [14] figurate prin linia continuă. Literatura afirmă că în procesele de coroziune cu degajare de hidrogen, pH ul soluției influențează procesul prin modificarea alurii curbei de polarizare a hidrogenului (fig. 10) [14]. Este interesant faptul că o astfel de modificare are loc și în cazul schimbării caracterului redox al mediului corosiv [14], ceea ce demonstrează din nou caracterul particular al pH-ului în cadrul noțiunii de rH, deci dependența de fapt
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în scopul reglării condițiilor redox de mediu spre optimul caracteristic organismelor în cauză; unele dintre acestea, anume fotoautotrofele, modulează astfel condiții oxidante, în care metalul este instabil [1]; 3 - deplasarea echilibrului electrochimic (depolarizare), de exemplu utilizarea de către bacterii (heterotrofe) a hidrogenului [16] (formă chimică de stocare a energiei); 4 - crearea de zone cu aerare diferențiată în urma aderării zonale, deci neuniforme, a organismelor pe metal, accesul oxigenului fiind astfel diferențiat [16]; 5 - promovarea de procese de transfer prin membrană, aceasta fiind constituită
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
analog cu pH-ul (care devine de fapt un caz particular al său): Această relație permite calculul rH-ului din mărimile determinabile experimental, Eh și pH. Relația de definiție − demonstrabilă matematic − este însă: − unde: p(H2) este presiunea parțială a hidrogenului gazos din atmosfera aflată în echilibru redox cu mediul caracterizat (este vorba de o atmosferă sintetică alcătuită din hidrogen și oxigen - reducătorul, respectiv oxidantul - ce încadrează ca extreme, mai mult, constituie prin neutralizare mediul în care are sens fizic noțiunea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
din mărimile determinabile experimental, Eh și pH. Relația de definiție − demonstrabilă matematic − este însă: − unde: p(H2) este presiunea parțială a hidrogenului gazos din atmosfera aflată în echilibru redox cu mediul caracterizat (este vorba de o atmosferă sintetică alcătuită din hidrogen și oxigen - reducătorul, respectiv oxidantul - ce încadrează ca extreme, mai mult, constituie prin neutralizare mediul în care are sens fizic noțiunea de rH, anume apa). Adică, mediul este extrem reducător (rH 0) atunci când se află în echilibru cu o atmosferă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reducătorul, respectiv oxidantul - ce încadrează ca extreme, mai mult, constituie prin neutralizare mediul în care are sens fizic noțiunea de rH, anume apa). Adică, mediul este extrem reducător (rH 0) atunci când se află în echilibru cu o atmosferă alcătuită din hidrogen pur la presiunea de 1 at și extrem oxidant (rH 42,4) când se află în echilibru cu o atmosferă de oxigen pur la presiunea de 1 at, adică 0 at de hidrogen; evident, punctul neutru (rH 28,3) corespunde
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în echilibru cu o atmosferă alcătuită din hidrogen pur la presiunea de 1 at și extrem oxidant (rH 42,4) când se află în echilibru cu o atmosferă de oxigen pur la presiunea de 1 at, adică 0 at de hidrogen; evident, punctul neutru (rH 28,3) corespunde combinației stabile a reducătorului cu oxidantul, adică apa (aceste considerații pot constitui baza unei metode de determinare a rH-ului unui mediu oarecare - v. infra). Se delimitează astfel un domeniu reducător, rH 0
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
este constanta lui Faraday, 96.500 Coulomb; n este numărul de electroni ce iau parte la proces; [OX] este activitatea formei oxidate; [RED] este activitatea formei reduse a aceleiași specii chimice implicate în proces. Aplicând relația în cazul ionului de hidrogen și a hidrogenului molecular (formă oxidată, respectiv redusă) rezultă: (2) E0, potențialul standard are, pentru hidrogen, valoarea zero, prin definiție. Substituind constantele și înlocuind logaritmul natural prin cel zecimal (log = 0,4343⋅ln), se obține, la t = 25 °C (T
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Faraday, 96.500 Coulomb; n este numărul de electroni ce iau parte la proces; [OX] este activitatea formei oxidate; [RED] este activitatea formei reduse a aceleiași specii chimice implicate în proces. Aplicând relația în cazul ionului de hidrogen și a hidrogenului molecular (formă oxidată, respectiv redusă) rezultă: (2) E0, potențialul standard are, pentru hidrogen, valoarea zero, prin definiție. Substituind constantele și înlocuind logaritmul natural prin cel zecimal (log = 0,4343⋅ln), se obține, la t = 25 °C (T= 273 + t = 298
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
proces; [OX] este activitatea formei oxidate; [RED] este activitatea formei reduse a aceleiași specii chimice implicate în proces. Aplicând relația în cazul ionului de hidrogen și a hidrogenului molecular (formă oxidată, respectiv redusă) rezultă: (2) E0, potențialul standard are, pentru hidrogen, valoarea zero, prin definiție. Substituind constantele și înlocuind logaritmul natural prin cel zecimal (log = 0,4343⋅ln), se obține, la t = 25 °C (T= 273 + t = 298), expresia: (3) dar: , iar [H2] este presiunea hidrogenului aflat în echilibru, adică p
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
E0, potențialul standard are, pentru hidrogen, valoarea zero, prin definiție. Substituind constantele și înlocuind logaritmul natural prin cel zecimal (log = 0,4343⋅ln), se obține, la t = 25 °C (T= 273 + t = 298), expresia: (3) dar: , iar [H2] este presiunea hidrogenului aflat în echilibru, adică p(H2); deci = [prin analogie cu pH-ul] = rH. Ca urmare, expresia potențialului redox devine: (4) de unde:(5 ) Raportul dintre cele trei mărimi, fundamentale, respectiv derivată, este de așa natură încât dacă potențialul redox scade (ca
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
instanță o cale posibilă de limitare, via proteinei enzimă, a dezvoltărilor biologice pe substrate tehnologice -, [24] arată că activitatea papainei este blocată la valori rH inferioare lui 23. O creștere a activității enzimei se constată însă sub influența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat, glutationului, cisteinei, tiosulfatului de sodiu și altor reducători (precum bioxidul de sulf care stimulează în general proteazele [25]), pentru ca enzima să fie inactivată de apa oxigenată și acidul iodacetic [23], adică de substanțe oxidante. Rezultă deci existența unui domeniu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mediu puternic acid [23] ceea ce, prin același raționament, conduce la dependența din figura 21, cu optimul în domeniul reducător. Catalaza este inactivată la un pH în jurul valorii 3 [23], deci de un oxidant; inactivarea survine și în prezența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat sau hidroxilaminei [23], deci în medii reducătoare (faptul că în primul caz este vorba de o inactivare ireversibilă, iar în al doilea de una reversibilă [23] implică și fenomene paralele, cum ar fi denaturarea proteinelor). Aceste fapte conduc, ca
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
între care există un gradient de sarcină electronică (e), liniar având în vedere omogenitatea - chimică și geometrică - a mediului. Ionii H+ existenți sunt reduși cantitativ în funcție de intensitatea sarcinii electronice din locul respectiv, rezultând un gradient liniar al presiunii parțiale a hidrogenului rezultat, evident în echilibru redox cu mediul (p(H2)). Din relația de definiție a rH-ului: − rezultă un gradient logaritmic de rH indus în mediu. Fenomenul are loc la orice tensiune superioară celei de descărcare a H+, dar pentru a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
distilată a fost supusă influenței radiației ultraviolete a unei lămpi bactericide. S’a observat că au loc două procese, anume o fotoliză a apei la timpi de iradiere scurți, ce determină creșterea rH-ului ei prin saturarea cu oxigenul rezultat (hidrogenul fiind pierdut ca lipsit de solubilitate în apă), după care rH-ul scade firesc, progresiv pentru timpi de iradiere lungi. Cu alte cuvinte, se confirmă efectul reducător al radiației ultraviolete (fig. 48). Radiația ultravioletă are și un efect direct asupra
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
prezente și în sol, unde provoacă coroziunea conductelor metalice, în prezența sulfaților, la valori scăzute ale concentrației de oxigen liber [12], adică în condiții reducătoare. Necesitatea unor substanțe organice reduse, precum peptona, aminoacizii, alcoolii, glucoza, iar pentru unele specii chiar hidrogenul [16], pledează pentru caracterul heterotrof al acestor microorganisme, contrar părerii exprimate de [16] care le atribuie un caracter autotrof. La o analiză sumară, caracterul heterotrof al bacteriilor sulforeducătoare, deci necesitatea prezenței substanței organice în mediu, ar trebui să excludă prezența
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mai precis abilitatea pentru accesul la ea, face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează NH3, NO2- până la NO3-; hidrogen bacterii, care oxidează H2; feruginoase, care oxidează sărurile feroase [98]. Însă referirile directe, din unghiul secțiunii de față se fac în special la două categorii de bacterii participante la coroziunea biologică, cu toate că în alte situații, în funcție de natura substanțelor prezente (ca
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pentru care - și acum anticipăm - în soluția finală îl vom lăsa „pradă“ foulingului biologic. O implicație aparent stranie pune în discuție calitățile apei însăși. Foulingul biologic, prin componenta sa autotrofă, în special fotoautotrofă, extrage din apă, preponderent, anumiți izotopi ai hidrogenului și oxigenului pentru sine însuși; este abilitatea plantelor [96]. Apa rămasă în exteriorul organismelor capătă astfel o altă compoziție izotopică și - implicit - alt rH [109]. Una dintre consecințe este de ordin fizic, adică modificarea entalpiei de vaporizare amintită în [110
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
activi doar asupra uneia dintre curbe (v. fig. 10)) în sensul creșterii curentului de coroziune. Aceasta pentru că segmentul autotrof al biocenozei, mai precis unul chemoautotrof, oxidează - deci consumă - fierul, obținând astfel electronii - sursa lui de energie -, iar acela heterotrof consumă hidrogen, pe care oxidându-l la H+ îl folosește de asemenea ca sursă de electroni. Exemplul folosit de [14], pentru particularizarea celor amintite acum în cazul prezenței unor bacterii sulfat reducătoare - în calitate de heterotrof - și a unora ferooxidante - în calitate de autotrof - este reluat
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fierul este ionizat de către chemoautotrof: Procesul va fi stimulat atât prin consumul biologic de electroni cât și prin consumul chimic de Fe2+ în reacția sa cu S2- eliberat de heterotroful din preajmă și prin trecerea sulfurii în hidroxid: La catod, hidrogenul este consumat de către heterotrof, evident prin oxidare la apă, având drept consecință reducerea unui sulfat - de Fe ori altceva - aflat în soluție la sulfură, sursa de S2- pentru consumul Fe2+ de la anod. Procesul catodic este astfel stimulat, atât prin consumul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]