1,824 matches
-
ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea din ce În ce mai puțin adorabil. Ai știut foarte bine cine sunt azi‑noapte. S‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În vreo zece secunde, așa că ar trebui să par că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a privi În vreo direcția anume, doar folosirea numelui meu indicând faptul că mi se adresase. — Ăă, da, m‑am ocupat de asta, am răspuns eu, abținându‑mă cu greu să o salut, și mi‑am dat seama că mă holbez la ea. Acum o să stau câteva minute pe aici, ca să mă asigur că totul e În ordine. S‑a uitat la mine ca pentru a‑mi spune Sigur că o să stai, idioato, iar eu m‑am străduit să Îmi Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑au pregătit pe mine, și i‑a găsit În cele din urmă În rubricile mondene ale ziarelor din propriile lor orașe, sau pe diverse pagini de web ale companiilor lor, dar a fost extrem de enervant. Ilana continua să se holbeze la mine. Cred că pe undeva, În adâncul minții mele, realizam că vorbesc ca un robot, dar nu mă puteam opri. Șocul ei mă făcea doar să mă simt mai prost. — E doar un cuplu pe care nu l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și doamnă Wilkinson, vă mulțumesc foarte mult că ați venit În seara aceasta. Vă rog să‑mi permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răspunsese din nou la telefon: „Unde sunteți, fetelor???“ Mesajele panicate ziceau, unul după altul: „Răspunde chiar ea la telefon!!!!“ Am murmurat ceva cum că și mie mi se Închidea uneori telefonul În nas, dar Miranda Își pierduse deja interesul. Se holba nu la mine, ci la caserola mea cu supă. Câțiva stropi din lichidul verzui Începuseră să se prelingă pe margine. Și‑a Întors privirea, plină de dezgust, atunci când a realizat că nu numai că aveam În mână ceva comestibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dre‑ah, avem o problemă foarte serioasă aici. Tu ai o problemă foarte serioasă. Tocmai am primit un telefon de la domnul Tomlinson. Se pare că Annabelle i‑a adus la cunoștință faptul că pașaportul gemenelor a expirat săptămâna trecută. Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atît de amuzant? — Nimic, zise Fraser, dar rîdea În continuare. E vorba de fată. — Ei, ce-i cu ea? — Vai, Pearce. Fraser Își șterse buzele și Încercă să vorbească mai sobru. E vorba de sora ta, spuse el. Duncan se holbă la el și, brusc, i se făcu frig. — Sora mea! Ce tot vorbești? Nu vrei să zici c-ai fost cu Viv? — Ba da, cu Viv. Ne-am dus la o cîrciumă. A fost teribil de drăguță... rîdea la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu oarecare stînjeneală. — Pe cine crezi că am văzut azi? spuse ea. — Nu știu. Pe cine? — Pe-o prietenă de-a ta. Julia. Kay se holbă la ea. — Julia? Întrebă ea. Julia Standing? — Da. — Vrei să zici c-ai văzut-o pe stradă? — Nu, spuse Helen. Adică, da. Dar după aia am băut ceai la o dubiță postată lîngă biroul meu. Fusese la o casă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am Împotrivit! Sorbi ceaiul și apoi fu pe punctul de a căsca. Dar probabil că iau lucrurile prea În serios. Se uită la Helen peste buza ceștii. Ar trebui să fiu ca tine: adaptată și așa mai departe. Helen se holbă, surprinsă să constate că Julia Își formase o idee despre ea, cu atît mai puțin una de acest gen. — Așa ți se pare că sînt? Întrebă ea. Nu mă simt așa. Adaptată. Nici măcar nu știu ce Înseamnă. — Ei, zise Julia, mereu dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a ei. Dar nu dori să lase cele două mucuri Într-un șemineu gol: le făcu vînt să se răcească, apoi le puse alături de cele nefolosite din pachetul ei. — Să presupunem că oamenii se Întorc? zise ea cînd Julia se holbă la ea nevenindu-i să creadă. N-o să le placă faptul că au fost străini pe-aici și și-au vîrÎt nasul În lucrurile lor. — Doar nu crezi că-i va deranja mai mult decît apa de ploaie, ferestrele sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care trebuia salvată sau Îngrijită sau ceva de genul ăsta... Își Întoarse capul și Întîlni privirea lui Helen În cele din urmă. Apoi Încheie cu nesfîrșită tristețe: Se pare că farsa am Încasat-o eu, nu-i așa? Helen se holbă la ea pînă ajunse să clipească și să-și Îndrepte privirea În altă parte. Începu să culeagă din nou vopseaua de pe polița șemineului. — Oare contează că s-a Întîmplat altfel? Întrebă ea pe același ton scăzut, nepăsător. Helen știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se poartă de parcă ar fi un lucru obișnuit. De parcă ar fi firesc să te facă soldat și să-ți pună o pușcă-n mînă. Se ridică, Își netezi părul deja uns. Nu mai suport. Plec de-aici, Duncan. Duncan se holbă la el. — N-o să te Înscrii ca animator? — N-am luat-o În serios, rîse el cu poftă. E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai Într-o cameră și să-ți debitezi piesa În fața străinilor? De ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l facă? Aspirantă la gloria scenei Artisă să ajungă, asta vrea, Ca să discute lumea despre ea; Și visele i-au fost stisfăcute Că lumea a-nceput să o discute. Unui vârstnic, prima oară la mare Nu are rost să te holbezi La dame-n fuste, blugi sau rochii, Ci mergi la plajă și-ai să vezi, Că-ntinerești văzând cu ochii.- Dincolo de jocul de cuvinte Dacă sexul slab e chiar mai tare Decât sexul tare, cum se spune, Sexul tare, certamente
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
sunt singura persoană din Încăpere care nu posedă penis. Nu e gândul potrivit acum, Kate. Nu putem să ne abținem de la a ne gândi la puțe Într-o adunare de șaptesprezece bărbați? Și că veni vorba, chiar trebuie să se holbeze așa la mine? Mă uit În jos. Port sutien roșu Agent Provocateur cu jumătate de cupă sub o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ăsta foarte ciudat de a prefera ca băieții buni să rămână În viață la finalul filmului. Nu orice formă de autosacrificiu e fără sens, Candy. Prietena mea izbucnește În hohote de râs și toată lumea din club se Întoarce să se holbeze la gravida nebună. —Hopa, spuse ea, ești frumoasă când te ții de etică. Uite, promit că nu o să fie nimic care să te lege de afacerea asta, promit. Deci toate drumurile vor duce la Reddy, atunci? Îți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cinci zile pe săptămână. Nu spun nimic. Încearcă altă variantă. — Dacă e vorba de bani... Nu, e vorba de timp. —Ah. Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus 1. —Dacă asta Înseamnă că nu trebuie să irosești paisprezece ore pe zi holbându-te la un ecran, ai dreptate. Robin vine pe partea mea de birou și stă acolo stângaci, Într-o atitudine pe care ei o numesc demnă. O să-mi fie dor de tine, Kate. În loc de răspuns, Îl Îmbrățișez: probabil prima Îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Deși În aparență pustii, pueblele adăposteau mai mulți locuitori decît am presupus la Început. Un cuplu de vîrstă mijlocie ședea Într-un balcon la zece metri de mine; femeia ținea În mîini o carte Încă necitită, iar soțul ei se holba la apa din piscină, ale cărei reflexii Îmbrăcau zidurile casei de alături În fîșii de lumină aurie. Aproape invizibili la prima vedere, locuitorii stăteau pe terasele și În curțile lor, privind Îndelung la un orizont nevăzut, ca niște personaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lor de numere de telefon, dar s-au Întors spre mine cînd am apărut urcînd cu pași mari treptele. — Unde e? le-am strigat. La naiba, a fost aproape s-o violeze acolo. Ați văzut-o intrînd? Cele trei se holbară una la alta, apoi Începură să chicotească În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să recunosc că acea femeie zdrobită și singură probabil că nici nu observa prezența băieților săi și abia dacă era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din casă de parcă Încerca să-și amintească propria ei imagine. Ciudat, dar pînă și ultimele reziduuri de remușcare erau pe ducă În Estrella de Mar, se evaporau În soarele milostiv precum pîcla dimineții de deasupra piscinelor. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că-și dăduse acordul cu atîta rapiditate mă făcea să bănuiesc că urma o cale a ei. Mă conducea prin coridoarele periferice ale unui labirint, ghidîndu-mă către ușă de cîte ori păream să șovăi. Acum aștepta liniștită În timp ce eu mă holbam la sînii ei, dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie. (I-am tras reverele unul peste celălalt.) Sau așa-ți menții În formă pacienții vîrstnici? — SÎnii sînt pentru Frank. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o să se asigure că toată lumea din Residencia a-nțeles mesajul. — Dar care e mesajul? Asta-i chestia pe care Încă n-am priceput-o. — Mesajul...? (Tocmai ridica de pe banchetă un casetofon cu Înregistrare, dar renunță și se Întoarse să se holbeze la mine.) Credeam c-ai Înțeles totul, Charles. — Nu chiar. Spargerile astea, stricarea unor televizoare și scris „Fuck“ pe o ușă de garaj... chestiile astea o să schimbe viața oamenilor? Dacă mi-ai sparge mie casa, aș suna la poliție, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui, dar el Îl urmărea pe Sanger ca un vînător din ascunzătoare. Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de film? Îmi repetam Întrebarea aproape prea isteață a Paulei În timp ce-mi conduceam mașina Înapoi spre Residencia. Dar argumentul lui Crawford Încă Îmi suna convingător. Vine un moment În care somnambulul se dă jos din pat și se holbează În oglindă, iar un club de film prevede și rolul ăsta. Cu toate astea, exemplul cu filmul pornografic făcut de Paula era un avertisment. CÎnd aveam să recrutez membri pentru acest club, trebuia să mă asigur că erau pasionați sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privirea cu care Îl fixa pe Bobby Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate nu se citea nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau la mese. — O ducem la mașina mea, i-am spus. Vă duc acasă. Cel mai bine-ar fi să stea cu dumneavoastră de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]